Procedura concedierii disciplinare, Convocarea prealabila

Este adevarat ca, instituind doar obligativitatea convocarii prealabile a salariatului in vederea efectuarii cercetarii prealabile, prevederile legale anterior mentionate nu instituie expres un termen in acest sens.

In acelasi timp insa, este incontestabil ca scopul reglementarii prin lege a modului in care trebuie realizata cercetarea disciplinara prealabila, inclusiv sub aspectul convocarii salariatului, este garantarea dreptului acestuia la aparare, in sensul de a-i permite sa isi pregateasca toate mijloacele de aparare fata de faptele imputate, de a da explicatii cu privire la acestea si de a prezenta dovezi in sustinerea acestor explicatii.

Ori, pentru realizarea acestui deziderat, salariatul trebuie anuntat in prealabil cu privire la toate faptele ce i se imputa, numai in acest fel garantandu-i-se exercitarea efectiva a dreptului la aparare.

Este adevarat ca este extrem de important ca salariatul sa stie ca este cercetat, sa stie ce fapte i se imputa, sa se poata prezenta si apara. Or, in lipsa dovedirii aspectului potrivit caruia convocatorul a fost inmanat inainte de inceperea propriu-zisa a cercetarii disciplinare, faptul ca salariatul a dat declaratii cu privire la faptele ce i se imputau nu este suficient pentru a eluda prevederile legale care prevad obligativitatea convocarii prealabile a salariatului in vederea efectuarii cercetarii.

Prin sentinta nr. 473/15.02.2017, pronuntata de Tribunalul D. - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale s-a respins contestatia formulata de contestatoarea D., in contradictoriu cu intimatul G SA, impotriva deciziei de concediere nr. 6996/3.06.2016 emisa de intimat, ca neintemeiata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut:

Contestatoarea a fost salariata intimatei indeplinind functia de manevrant vagoane.

Prin decizia contestata nr. 6996/03.06.2016 a fost sanctionata disciplinar cu concedierea retinandu-se in sarcina sa ca a parasit locul de munca deplasandu-se din incinta depozitului R, cu autoturismul proprietatea personala a sefului de tren, ceea ce a facilitat sustragerea produselor petroliere din vagoane de catre persoane neidentificate, ceea ce reprezinta incalcarea dispozitiilor art. 39 alin 2 lit. b, c, d si e din Codul Muncii la prevederile din Regulamentul Intern al CFR SA, art. 10 lit. c, d, e, h, v, e, g, art. 124 alin. 1 lit. a, b, d, m, q, s, precum si a Instructiunilor pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar nr. 201, art. 182 alin. 1 lit. e, art. 193 alin. 1 lit. c si art. 198 alin. 2, 3, art. 201 lit. d.

Contestatoarea a invocat in principal nulitatea deciziei de concediere pentru faptul ca nu a fost convocata la cercetare disciplinara si nu s-a facut o cercetare propriu-zisa care sa ii permita sa fie asistata de aparator sau de un reprezentant al sindicatului.

Instanta a constatat ca sustinerile contestatoarei sunt neintemeiate.

Intimata a efectuat cercetarea disciplinara. Salariata a fost convocata pentru cercetare disciplinara pentru data de 13 mai 2016, ora 19, la sediul punctului de lucru din Craiova, convocare scrisa, semnata personal de catre contestator.

Convocarea a precizat obiectul si data, locul cercetarii, salariata s-a prezentat si a dat declaratii recunoscand faptele.

imprejurarea ca a semnat inscrisul numit convocator, dupa terminarea audierilor nu are nicio relevanta. Legea nu prevede un termen anume pentru convocare. Important este ca salariatul sa stie ca este cercetat, sa stie ce fapte i se imputa, sa se poata prezenta si apara.

Ori in acest caz, contestatoarea care a fost surprinsa asupra faptelor pentru care a fost cercetata si sanctionata, a avut cunostinta ca este cercetata, ca este intrebata despre faptele savarsite, a stiut care sunt faptele pentru care este cercetata, s-a aparat, dand declaratii in care a recunoscut savarsirea faptelor, a descris imprejurarile in care le-a comis.

Contestatoarea avea posibilitatea sa solicite un termen pentru a - si pregati apararea, pentru a fi asistata de avocat sau de un reprezentant al sindicatului, insa nu a uzat de acesta drept. Nu a adresat angajatorului o astfel de cerere. Nu se regaseste mentionata in declaratia sa, nu a sustinut ca ar fi formulat o astfel de cerere si ca angajatorul nu ar fi luat-o in calcul.

Legiuitorul interzice aplicarea unei sanctiuni disciplinare, fara ca salariatul sa stie ca este cercetat, pentru ce este cercetat, fara ca angajatorul sa dea posibilitatea salariatului sa se apere, sa isi exprime punctul de vedere. Doar in acest conditii decizia de sanctionare este lovita de nulitate absoluta.

Dar in acest caz, salariatul a avut cunostinta de toate aspectele mentionate, a participat la cercetare, a recunoscut faptele, astfel ca decizia nu este lovita de nulitate absoluta.

Nu i se poate imputa angajatorului ca a derulat cercetarea rapid, in conditiile in care a urmarit salariatii sanctionati, i-a surprins asupra faptului, le-a cerut explicatii imediat, iar acestia au recunoscut faptele in fata comisiei.

Instanta a retinut ca intimata a procedat la cercetarea imediata a faptelor, data fiind imprejurarea ca a surprins autorii in flagrant, asupra faptelor, cand trenul era oprit, iar persoane necunoscute sustrageau resturi de produce petroliere, recipientele cu produse petroliere fiind gasite in tren.

Se poate vorbi de un termen rezonabil pentru convocare doar in situatia in care salariatul afla despre cercetare pentru prima data cu ocazia primirii convocarii, dar nu si in situatia in care este surprins asupra faptelor pentru care este cercetat, i se spune ca trebuie sa dea declaratii sa explice savarsirea acestora, accepta sa dea declaratii in care recunoaste faptele.

Nu s-a retinut ca a fost constrans sa dea declaratii, pentru ca nu rezulta din niciun inscris ca s-a opus, ca a cerut sa fie asistat, ca a cerut un termen pentru audiere.

Instanta nu a retinut nici sustinerile contestatoarei ca s-a aplicat sanctiunea fara sa se realizeze cercetarea disciplinara.

Intimata a facut dovada ca a existat o convocare la cercetare disciplinara -fila 33, convocare scrisa, adusa la cunostinta contestatoarei, chiar daca aceasta a fost semnata efectiv la sfarsit, odata cu declaratiile date, cercetarea s-a desfasurat la data, ziua, ora si locul mentionat in convocare, contestatoarea a dat declaratii in fata comisiei de disciplina - filele 30 - 35, dosar fond comisia de disciplina a intocmit un raport de cercetare cu cele constatate si cu propuneri de sanctionare disciplinara - fila 26, decizia de sanctionare a fost emisa pe baza raportului de cercetare.

Pe fondul cauzei instanta a retinut de asemenea ca este neintemeiata contestatia in care se sustine de catre contestatoare ca nu a savarsit faptele, deoarece din probele administrate rezulta ca echipa de control a surprins salariatii, inclusiv contestatoarea in actiune, iar in primele declaratii acestia au recunoscut ca persoane necunoscute sustrageau resturi de produse petroliere.

Situatia sustragerii de resturi de produse petroliere din vagoane nu a fost intamplatoare. Chiar contestatoarea a declarat ca aceste furturi erau cunoscute, erau repetate, se stia exact modalitatea in care actioneaza hotii de produse petroliere, in declaratia data de contestatoare la cercetare disciplinara - filele 30 si urm., fiind mentionate chiar nume de persoane care furau. Cu toate acestea contestatoarea nu a incunostintat in scris angajatorul, nu a cerut ajutor, desi avea obligatia sa faca raport de eveniment, conform art. 9 alin. 1 litera i din Instructia 201, a parasit convoiul facilitand astfel accesul hotilor pe tren.

Salariatii nu au fost surprinsi intamplator, ci echipa de control a stiut exact si a venit la locul faptei surprinzandu-i pe cei trei, intre care si contestatoarea asupra faptei, dupa care a trecut imediat la cercetare, situatia fiind asemanatoare flagrantului, cand cercetarea se realizeaza imediat, de urgenta.

Instanta nu a retinut apararile contestatoarei ca nu a savarsit fapta deoarece din probele administrate nu a rezultat o alta stare de fapt decat cea retinuta de angajator.

Declaratiile martorilor propusi de contestatoare nu au fost retinute de instanta deoarece sunt colegii contestatoarei, cu care a savarsit faptele, colegi care la randul lor au fost sanctionati disciplinar cu concedierea, pentru aceleasi fapte. Ba mai mult, M. a confirmat ca organele de control au gasit saci cu produse petroliere abandonate de hoti pe convoi.

Contestatoarea nu a putut sa prezinte un martor neutru sau alte probe care sa combata cele retinute de angajator. Astfel contestatoarea a renuntat al audierea martorului B, care ar fi putut eventual sa confirme sustinerile sale.

De asemenea nu a retinut apararile contestatoarei ca nu era treaba sa sa ia masuri privind hotii. Toti cei trei care insoteau trenul raspundeau de integritatea acestuia si a produselor transportate, formau o echipa si actionau impreuna, nu fiecare separat.

A existat o portiune de drum in care mecanicul de locomotiva a continuat deplasarea desi stia ca este singur in tren, ca D. se deplasa cu autoturismul, iar seful de tren coborase si mersese dupa chei, convoiul nefiind supravegheat ceea ce facilita hotilor posibilitatea sa actioneze pentru sustragerea de resturi de produse petroliere.

Instanta nu a retinut nici sustinerea ca doar unele dintre fapte puteau atrage obligatoriu sanctiunea concedierii, iar celelalte nu.

Din regulament rezulta ca pentru unele dintre fapte sanctiunea ce se aplica este direct concedierea deoarece, sunt considerate foarte grave, dar asta nu inseamna ca angajatorul nu poate aplica sanctiunea concedierii pentru oricare dintre fapte mentionate in decizia de concediere, cu respectarea criteriilor de individualizare prevazute de art. 250 din codul muncii.

Individualizare sanctiunii revine angajatorului, este atributul sau si numai in mod exceptional poate fi cenzurat de instanta, atunci cand exista o vadita disproportie intre fapte si sanctiune.

Contestatoarea a recunoscut ca nu a insotit convoiul, desi avea aceasta obligatie, ca a oprit trenul, de trei ori, intr-un loc cunoscut ca fiind atacat de hoti.

Echipa de control a gasit pe convoi saci cu motorina. Nu are relevanta daca contestatoarea ii cunostea sau nu pe hoti, ci faptul ca nu a actionat in niciun fel, ca nu a sesizat, nici prin procese verbale, note scrise, raport de eveniment, nici telefonic, in timpul faptei.

Pasivitatea contestatoarei in ce priveste eventualele sesizari despre cele intamplate si lipsa de pe convoi au favorizat sustragerea de produse de catre necunoscuti, produse care se aflau in grija sa.

Asadar nu s-a retinut apararea contestatoarei ca i s-ar putea a imputa doar ca nu a insotit convoiul, nu si favorizarea sustragerii de produse petroliere, cele doua fapte fiind in stransa legatura.

impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Arata ca , a solicitat instantei de fond prin intermediul contestatiei anularea deciziei de desfacere a contractului de munca nr. 6996/03.06.2016 emisa de G SA, motivat de faptul ca respectiva decizie de concediere este lovita de nulitate absoluta, intrucat au fost incalcate dispozitiile art. 251 din Codul Muncii. 1, considerand ca decizia de desfacere a contractului de munca contestata de apelanta este una lovita de nulitate absoluta, intrucat conform art. 251 nici o masura, cu exceptia celei prevazute de art. 248, al. 1, lit. a (avertismentul scris) nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar alin.2 prevede ca in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Nulitatea absoluta rezida din faptul ca nu a existat nici o convocare in vederea cercetarii disciplinare prealabile, neexistand nici o dovada in acest sens. Mai mult decat atat nu a existat in realitate nici o cercetare prealabila efectuata de societatea angajatoare, aceasta etapa premergatoare concedierii fiind infaptuita pur formal prin semnarea unor hartii sub presiunea organelor de cercetare, acestia spunandu-mi ca daca nu scriu cum zic ei voi fi data afara din serviciu.

Cercetarile efectuate de organele de control s-au derulat pe perioada noptii, iar la ora 1,30 noaptea acestia au insistat sa semnez un convocator, tinand-o pana la ora 3,00 dimineata ziua urmatoare, in conditiile in care intrase de serviciu la ora 7,00 dimineata in ziua de 13.05.2016, iar organele de control au eliberat-o la ora 3,00 dimineata urmatoare. Declaratiile facute si actele semnate de aceasta, fiind facute noaptea sub presiunea amenintarilor cu concedierea si sub acumularea unei oboseli acute in urma unei zile pline de lucru.

Desi art. 251, al. 4 din Codul Muncii stipuleaza ca salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa, sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele pe care le considera necesare si de asemenea are dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de un reprezentant al sindicatului al carui membru este, eu nu am beneficiat de nici unul din drepturile recunoscute de Codul Muncii, intrucat cercetarea disciplinara s-a efectuat cu precadere in noaptea de 13.05.2016 spre 14.05.2016, nefiindu-i ingaduit sa-i realizeze nici un minim de aparare, sa contacteze vreun aparator, reprezentant al sindicatului si nici macar propria familie. Desi a existat aceasta solicitare din partea sa nu s-a dat curs acestei solicitari.

Invoca faptul ca, instanta de judecata a trecut peste aceste aparari, considerand fara temei ca intimata a efectuat cercetarea disciplinara, ca apelanta a fost convocata pentru cercetare disciplinara pentru data de 13.05.2016, ora 19,00 la sediul punctului de control din Craiova, convocare scrisa, semnata personal de contestatoare, convocarea precizand obiectul si data, locul cercetarii, aceasta prezentandu-se si dand declaratii.

Aprecierile instantei de judecata sunt infirmate de probatoriul administrat, in sensul ca in convocatorul GS 12/752/13.05.2016 (fara a se mentiona ora la care a fost emis) a fost invitata pe data de 13.05.2016 la ora 19:00 la sediul SC G SA Craiova pentru a da explicatii si relatii privind activitatea desfasurata in tura de serviciu din 13.05.2016. In realitate, convocatorul invocat de parata semnat personal de aceasta i-a fost adus la cunostinta cu ocazia audierii sale de catre organele de control in noaptea de 13.05.2016 - 14.05.2016, la ora 1,30 noaptea, semnat sub presiunea si la insistentele organelor de control.

Cercetarea disciplinara prealabila invocata de parata ca fiind una legala a fost de fapt una pur formala, infaptuita in noaptea de 13.05.2016 - 14.05.2016, prin semnarea unor declaratii si raspunsuri date la insistentele organelor de control.

Acest aspect este confirmat inclusiv de comisia de cercetare care in nota de relatii luata numitului M., a intrebat la punctul 5 „cate opriri ati avut cu convoiul de la plecarea din Depozitul R si pana la cel de-al doilea pasaj, unde a venit comisia de control in jurul orei 19,00?". Daca organele de control au ajuns la fata locului in jurul orei 19,00 in ziua respectiva, 13.05.2016, cum putea aceasta sa fie convocata sa se prezinte in fata comisiei de cercetari disciplinare prealabile tot la ora 19,00 in aceeasi zi?

De asemenea, la intrebarea nr. 15 din aceeasi nota de relatii a numitului M. este mentionat "va rugam sa explicati opririle convoiului de manevra dupa plecarea din depozitul R. si pana la ora 19,00 , ora cand a sosit comisia de control si convoiul era oprit la al doilea pasaj?”, inca o data comisia de cercetare confirma faptul ca organele de control au ajuns la fata locului la ora 19,00 , ca atare era imposibil ca respectivul convocator sa fie emis in timp util pentru a-si indeplinit scopul pentru care ar trebui sa fie emis, respectiv acela de a posibilitatea formularii unei aparari in vederea desfasurarii cercetarii prealabile disciplinare - aspectele invederate de apelanta contestatoare, in sensul lipsei convocatorului si a cercetarii prealabile, sunt confirmate atat prin declaratiile colegilor de serviciu cat si prin intrebarile adresate de comisia de cercetare disciplinara.

La solicitarea apelantei contestatoare instanta a emis o adresa catre intimata prin care sa comunice data si mai ales ora la care a fost emis convocatorul si de asemenea data si ora la care s-a desfasurat cercetarea disciplinara, societatea intimata neconformandu-se celor solicitate de instanta.

De asemenea, la ora 19,00 in ziua cu pricina, ora cand trebuia sa se prezinte in fata comisiei de cercetare disciplinara, nici nu era stabilita sau constatata vreo abatere a acesteia, in conditiile in care organele de control au ajuns la fata locului tot la ora 19,00, iar cercetarea la fata locului a necesitat o desfasurare in timp de aproximativ o ora jumatate - doua ore. Ca atare, eventualele abateri sau nereguli nu puteau fi constatate mai devreme de ora 20,30 - 21,00, fiind imposibil sa se prezinte in fata comisiei la ora 19,00.

Instanta de fond a considerat in mod neintemeiat faptul ca imprejurarea ca apelanta a semnat inscrisul numit convocator, dupa terminarea audierilor nu are relevanta, intrucat legea nu prevede un termen anume pentru convocare, important fiind ca salariatul sa stie ca este cercetat, sa stie ce fapta i se imputa, sa se poata prezenta si apara.

Considera ca aceste aprecieri sunt nefondate, intrucat, desi este adevarat ca legea nu prevede un termen in care sa fie inmanat convocatorul, insa, avand in vedere scopul acestuia, respectiv pregatirea si formularea apararii, acesta trebuie sa fie un termen rezonabil.

In lipsa unui termen rezonabil pentru pregatirea apararii, scopul acestui convocator ar fi lipsit de orice substanta, ar fi golit de continut prin indeplinirea pur formala a acestei proceduri.

Desi instanta de judecata a retinut ca aceasta a semnat convocatorul dupa terminarea audierilor a considerat ca este suficient ca salariatul sa stie ca e cercetat , ce fapta i se imputa, aspect ce nu este conform cu realitatea - contestatoarea fiind condusa de urgenta de catre organele de control cu masina la punctul de control, fiind audiata seara si in cursul noptii, nestiind ce fapte i se imputa, intrucat in timpul audierii organele de control inca nu finalizasera cercetarile.

Aceasta a aflat doar in momentul emiterii deciziei despre gravitatea faptei ( motivarea in drept - art.10 alin. 1, lit.g si art.124 lit.q si lit.s), motivarea in fapt lipsind.

In mod neintemeiat, instanta de judecata a retinut ca intimata a procedat la cercetarea imediata a faptelor data fiind ca a surprins autorii in flagrant asupra faptelor, cand trenul era oprit, iar persoane necunoscute sustrageau resturi de produse petroliere, recipientele de produse petroliere fiind gasite in tren, desi nu exista probe la dosar in acest sens, de vreme ce trenul era golit de continut.

invedereaza instantei ca a recunoscut faptul ca se face vinovata de parasirea convoiului pentru deplasarea cu masina la Statia I., insa aceasta abatere putea fi apreciata cu o alta sanctiune mai blanda, aceasta anterior avand un comportament corespunzator, fara abateri, indeplinindu-si sarcinile de serviciu.

De asemenea arata ca nu poate fi de acord cu retinerea si a abaterii prev. de art.124 lit. m, respectiv permiterea accesului persoanelor neautorizate la locul de munca, aceasta, astfel cum reiese si din fisa postului nu are atributii cu privire la paza si securitatea locului.

Solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate, iar pe fond admiterea contestatiei, in sensul reintegrarii pe postul detinut anterior cu obligarea societatii parate la plata tuturor drepturilor salariale actualizate.

In drept invoca dispoz. art. 466 si urm. NCPC.

La data de 28.04.2017, intimatul G SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei apelate ca fiind legala si temeinica.

In drept a invocat dispoz. art.480 alin.1 C.pr.civila.

Analizand actele si lucrarile dosarului, dispozitiile legale aplicabile in cauza, sentinta primei instante si motivele de apel, Curtea constata ca apelul este nefondat, fata de urmatoarele considerente.

Potrivit dispozitiilor art. 251 alin. 1 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar conform alin. 2 din acelasi articol, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Abaterea disciplinara, astfel cum este definita de art. 247 alin. 2 din Codul muncii, este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Este adevarat ca, instituind doar obligativitatea convocarii prealabile a salariatului in vederea efectuarii cercetarii prealabile, prevederile legale anterior mentionate nu instituie expres un termen in acest sens.

In acelasi timp insa, este incontestabil ca scopul reglementarii prin lege a modului in care trebuie realizata cercetarea disciplinara prealabila, inclusiv sub aspectul convocarii salariatului, este garantarea dreptului acestuia la aparare, in sensul de a-i permite sa isi

pregateasca toate mijloacele de aparare fata de faptele imputate, de a da explicatii cu privire la acestea si de a prezenta dovezi in sustinerea acestor explicatii.

Ori, pentru realizarea acestui deziderat, salariatul trebuie anuntat in prealabil cu privire la toate faptele ce i se imputa, numai in acest fel garantandu-i-se exercitarea efectiva a dreptului la aparare.

Prin urmare, in mod incorect a retinut prima instanta ca, imprejurarea ca reclamanta a semnat inscrisul numit convocator, dupa terminarea audierilor, nu ar avea nicio relevanta.

De subliniat ar fi si ca intimatul nu a inteles sa formuleze apel impotriva acestor considerente, iar prin aceasta atitudine, intimatul a inteles a nu contesta faptul ca o convocare la cercetarea disciplinara a fost de fapt efectuata dupa inceperea acesteia, iar nu inainte, cum impune textul mai sus citat.

Este adevarat ca este extrem de important ca salariatul sa stie ca este cercetat, sa stie ce fapte i se imputa, sa se poata prezenta si apara. Or, in lipsa dovedirii aspectului potrivit caruia convocatorul a fost inmanat inainte de inceperea propriu-zisa a cercetarii disciplinare, faptul ca salariatul a dat declaratii cu privire la faptele ce i se imputau nu este suficient pentru a eluda prevederile legale care prevad obligativitatea convocarii
prealabile
a salariatului in vederea efectuarii cercetarii.

In prezenta cauza, intimata a procedat la convocarea salariatului pentru data de 13.05.2017, ora 19.00, adresa de convocare fiind emisa in aceeasi zi cu cea stabilita pentru desfasurarea cercetarii; ori, este evident ca, in conditiile in care nu s-a specificat in convocator ora la care a fost emis, inmanarea convocarii chiar in ziua stabilita pentru intrevedere, la un moment nespecificat in timp nu respecta exigentele legii.

In plus, in apel, s-a efectuat o adresa catre intimata pentru a preciza in mod expres ora inmanarii convocatorului.

Intimata a raspuns ca nu exista text legal care sa prevada obligativitatea inserarii orei de inmanare a convocatorului, fara a preciza in mod expres care a fost aceasta ora.

Prin acest mod de a isi pregati apararea, intimata a acceptat practic varianta expusa de apelanta, potrivit careia convocatorul a fost inmanat acesteia dupa finalizarea procedurii de cercetare disciplinara, iar in niciun caz, la inceputul acesteia.

Aceasta argumentare se bazeaza si pe disp. art. 272 c. muncii, potrivit carora sarcina probei revine angajatorului, acesta avand in primul rand obligatia de a dovedi aspectele relevante ale modului in care a decurs cercetarea disciplinara.

Este adevarat ca textul legal nu prevede obligativitatea inserarii orei de inmanare a convocatorului, dar disp. art. 251 al. 2 c. muncii prevad ca: „Zn
vederea
desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.”

Prin urmare, este cvasiunanima interpretarea oferita atat de doctrina, cat si de jurisprudenta, potrivit careia convocarea la cercetarea disciplinara trebuie sa fie mai mult decat evident prealabila cercetarii disciplinare, iar o prevedere mai expresa decat cea oferita de legiuitor ar fi redundanta.

Or, in conditiile in care angajatorul a ales sa efectueze si convocarea si cercetarea prealabila in acelasi zi, atunci pentru a putea sa fie stabilita succesiunea in timp a celor doua etape trebuie specificat in mod expres ora la care a fost efectuata convocarea, pentru a se putea concluziona ca este prealabila orei la care a inceput cercetarea prealabila.

Prin urmare, se poate constata nelegalitatea deciziei pentru neindicarea orei cand a fost inmanata convocarea; in lipsa unor precizari din partea angajatorului cu privire la aceste aspecte, nu s-a putut retine ca a existat o convocare prealabila cercetarii disciplinare, fapt ce face pertinente sustinerile apelantului in sensul ca a semnat respectiva convocare chiar in timpul cercetarii disciplinare, ori mai exact la sfarsitul ei.

Aceste imprejurari indreptatesc instanta sa constatate ca, convocarea salariatului s-a facut in mod formal, cu incalcarea prevederilor art. 251 din Codul muncii, texte care impun in mod imperativ efectuarea cercetarii disciplinare, dupa o prealabila convocare, sub sanctiunea nulitatii absolute a masurii dispuse cu neindeplinirea acestei obligatii.

Incalcarea acestor prevederi legale fiind sanctionata in mod expres de legiuitor cu nulitatea absoluta, nu vor putea fi primite nici sustinerile apelantei referitoare la lipsa unei vatamari aduse salariatului, aceasta fiind prezumata de legiuitor in cazul nulitatilor expres prevazute de lege, conform art. 175 alin. 2 NCPC.

Nici sustinerile referitoare la incidenta unor prevederi speciale aplicabile in domeniul caii ferate nu vor putea fi retinute.

Astfel, este adevarat ca prevederile HG nr. 117/2010 privind aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor si incidentelor, de dezvoltare si imbunatatire a sigurantei feroviare pe caile ferate si reteaua de transport cu metroul din Romania instituie o procedura urgenta de cercetare/investigare a incidentelor pe calea ferata.

Totusi, respectivul act normativ nu contine dispozitii derogatorii de la prevederilor Codului muncii, referitoare la cercetarea disciplinara prealabila, ci dimpotriva, statueaza in mod expres, la art. 46 alin. 1, ca „
cercetarea disciplinara a personalului este atributul exclusiv al angajatorului si se realizeaza de catre acesta in conformitate cu prevederile
Legii nr. 53/2003
- Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare
”.

Faptul ca angajatorul percepe fapta imputata salariatului ca fiind de o gravitate deosebita nu il indreptateste pe acesta sa treaca in mod direct la aplicarea sanctiunii, fara a oferi posibilitatea salariatului de a-si exprima punctul de vedere in cunostinta de cauza, raportat atat la faptele avute in vedere, dar si la procedura declansata impotriva sa -cercetare disciplinara care se poate finaliza, precum in prezenta cauza, cu aplicarea celei mai grave sanctiuni - desfacerea contractului individual de munca.

Chiar daca salariatul a recunoscut abaterea imputata, aceasta atitudine a sa nu anuleaza dreptul sau la aparare, respectiv la a primi o convocare prealabila cercetarii disciplinare, prin care sa se arate in mod concret faptele care i se imputa.

Nu se poate reprosa salariatului ca nu ar fi solicitat un termen pentru pregatirea apararii, in conditiile in care angajatorul nu a oferit niciun fel de garantie acestuia in vederea exercitarii dreptului sau la aparare; aceste afirmatii sunt intarite de modul in care angajatorul a inteles sa desfasoare cercetarea disciplinara, respectiv in aceeasi zi in care a fost savarsita fapta, fara a da niciun ragaz salariatului de a efectua o minima reflectie cu privire la faptele ce i se imputa sau a imprejurarilor in care faptele s-au desfasurat.

Neregulile referitoare la convocarea salariatilor si cercetarea prealabila sunt suficiente prin ele insele sa atraga nulitatea deciziei de sanctionare, fiind incalcat dreptul reclamantului la aparare, acesta neputand lua cunostinta de faptele ce ii erau imputate, iar analiza cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziilor, motiv pentru care nu se impune a mai fi analizate criticile referitoare la gravitatea faptei savarsite si atitudinea reclamantului raportat la obligatiile ce ii revin.

Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 480 NCPC, apelul va fi admis, va fi schimbata in tot sentinta in sensul ca se va admite contestatia.

Se va anula decizia nr. 6996/03.06.2016, emisa de SC G SA.

Se va dispune reintegrarea reclamantei pe postul si functia detinuta anterior concedierii.

Va obligata parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

(Decizia nr. 2177 din 19 Septembrie 2017 - Sectia I Civila - rezumat judecator Stelian Aurelian Cadea).