Principiul liberului acces la justiție

Principiul liberului acces la justiție

Potrivit art.5 Cod Procedură Civilă, judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătoreşti.

Nici un judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebuie judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia şi ținând seama de cerințele echității.

Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele care îi sunt supuse judecății.

Justițiabilul are dreptul la o instanță, prin aceasta înțelegându-se dreptul de a sesiza instanța cu o cerere de chemare în judecată,  dreptul de a primi o soluție cu privire la cererea cu care instanța a fost învestită, dreptul de a solicita şi obține executarea silită a hotărârii, atunci când partea care cade în pretenții nu execută de bună voie obligația statuată în titlul executoriu.