Principiul disponibilitatii in procesul civil. Solutionarea contestatiei administrativ fiscale impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale.

 

Principiul disponibilitatii in procesul civil include dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare in judecata cu privire la obiectul acesteia, iar instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cererilor referitor la care reclamantul a investit instanta, cu examinarea  motivelor invocate; instanta nu poate acorda mai putin decat s-a cerut, prin nesolutionarea unei cereri sau neanalizarea motivelor invocate.

Sunt intemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamanta privind forma actului administrativ de solutionare a contestatiei, emis sub forma unei adrese raspuns, cu incalcarea dispozitiilor expres prevazute de art. 210, art. 211 Cod procedura fiscala, urmand ca parata sa solutioneze contestatia administrativ fiscala cu respectarea tuturor dispozitiilor legale prevazute de art. 205-218 Cod procedura fiscala.

 

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal

 Decizia nr.  5807 din data de 11 decembrie 2014  

 

Prin sentinta nr. 391/18.02.2014, Tribunalul Prahova a respins ca neintemeiate actiunile conexe inregistrate la nr. 943/105/2013 si nr. 1350/105/2013, formulate de reclamanta

SC UP SRL impotriva  paratei Comuna C.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta SC UP SRL.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, in principal casarea sentintei recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in subsidiar casarea sentintei recurate si rejudecarea cauzei pe fond, admiterea actiunile conexate, alternativ fie obligarea paratei la solutionarea contestatiei prealabile, fie desfiintarea in tot a adresei nr. 6697/28.12.2012 privind solutionarea de catre parata a contestatiei prealabile, Deciziei de impunere si Raportului de Inspectie fiscala, constatand caracterul nedatorat al sumelor impuse prin actele administrative contestate.

Recurenta a invocat dispozitiile art. 18 alin. 3 din Legea 554/2004, art. 299, 300, 301, 302, 303, 304. pct. 5 si pct. 9 si 3041, 312 alin. 2, 3, 4 si 5 Cod de Procedura Civila, art. 20 din Legea 554/2004.

Examinand recursul,  curtea a constatat urmatoarele:

In baza Raportului de inspectie fiscala  nr. 6329/29.11.2012, Comuna C – Compartimentul de impozite si taxe locale a emis Decizia de impunere  nr. 6335/29.12.2012, prin care a stabilit in sarcina de plata a reclamantei SC UP SRL obligatii suplimentare de plata in cuantum de 459.483 lei, reprezentand 341.396 lei impozit pe cladiri si 118.087 lei accesorii.

Impotriva Deciziei de impunere si a Raportului de inspectie fiscala, reclamanta a formulat contestatia administrativ fiscala inregistrata la nr. 6697/14.12.2012.

Prin cererea inregistrata la nr. 943/105/2013 la Tribunalul Prahova,  reclamanta a solicitat obligarea paratei Comuna C la solutionarea contestatiei formulata impotriva deciziei de impunere emisa in baza Raportului de inspectie fiscala.

Prin cererea inregistrata la nr. 1350/105/2013 la Tribunalul Prahova,  reclamanta a solicitat, in principal, sa se constate nulitatea adresei nr. 6697/28.12.2012, prin care se pretinde ca a fost solutionata contestatia administrativ fiscala, iar in subsidiar, in situatia in care se va aprecia ca adresa indeplineste conditiile forma impuse de dispozitiile legale imperative, precum si in prima situatie, desfiintarea in tot a raportului de inspectie fiscala si  a deciziei de impunere.

Prin incheierea pronuntata la data de 4.06.2013, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr. 1350/105/2013 la dosarul nr. 943/105/2013, in baza dispozitiilor art. 164 alin. 3 Cod procedura civila.

Prin sentinta recurata, Tribunalul Prahova a respins ca neintemeiate actiunile conexe inregistrate la nr. 943/105/2013 si nr. 1350/105/2013.

Instanta de fond a retinut situatia de fapt si a analizat fondul deciziei de impunere si raportului de inspectie fiscala.

Examinand sentinta recurata, curtea a constatat fondate motivele de recurs invocate de recurenta privind incalcarea de catre instanta a principiului disponibilitatii, incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 5 Cod procedura civila si casarea sentintei recurate.

Instanta de fond a fost investita, prin conexare, cu doua cereri de chemare in judecata: o prima cerere - 943/105/2013 - prin care se solicita obligarea paratei Comuna C la solutionarea contestatiei administrativ fiscale formulata impotriva deciziei de impunere emisa in baza Raportului de inspectie fiscala, o a doua cerere - 1350/105/2013 - prin care se solicita, in principal, sa se constate nulitatea adresei nr. 6697/28.12.2012,  iar in subsidiar, in situatia in care se va aprecia ca adresa indeplineste conditiile forma impuse de dispozitiile legale imperative, precum si in prima situatie, desfiintarea in tot a raportului de inspectie fiscala si  a deciziei de impunere.

Instanta de fond a retinut ambele cereri, astfel cum au fost formulate, a respins prin sentinta recurata ambele cereri conexate; a retinut situatia de fapt si a analizat fondul deciziei de impunere si raportului de inspectie fiscala, ce formau obiectul cererii subsidiare din dosarul 1350/105/2013; instanta  nu a analizat insa motivele de nelegalitate invocate de reclamanta privind forma adresei nr. 6697/28.12.2012, comunicata ca urmare a contestatiei formulata impotriva acestor actele administrativ fiscale, ce formau obiectul cererii principale din dosarul 1350/105/2013.

Principiul disponibilitatii in procesul civil include dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare in judecata cu privire la obiectul acesteia, iar instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cererilor referitor la care reclamantul a investit instanta, cu examinarea  motivelor invocate; instanta nu poate acorda mai putin decat s-a cerut, prin nesolutionarea unei cereri sau neanalizarea motivelor invocate; in mod evident, instanta nu este obligata sa analizeze fiecare argument din cererea de chemare in judecata, are posibilitatea insa sa le grupeze si sa le examineze; in cauza, raportat la obiectul cererilor de chemare in judecata, instanta era obligata sa analizeze motivele de nelegalitate referitoare la  adresa nr. 6697/28.12.2012, aceasta constituind modalitatea de solutionare  de catre parata a contestatiei administrativ fiscale formulata de reclamanta in temeiul dispozitiilor Codului de procedura fiscala, iar potrivit art. 218, deciziile emise in solutionarea contestatiilor sunt cele care  pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.

Curtea a apreciat, in aceste imprejurari, ca reclamantei i s-a produs o vatamare, in conditiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila,
actele indeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor,
fiind incident motivul de nelegalitate prevazut de dispozitiile  art. art. 304 pct. 5 Cod procedura civila,
prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2,
incalcarea principiului disponibilitatii.

Motivul de nelegalitate prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila atrage casarea sentintei recurate, conform art. 312 alin. 1,2, 3 si 4 Cod procedura civila; avand in vedere motivul de casare retinut, neanalizarea motivelor de nelegalitate referitoare la  forma adresei nr. 6697/28.12.2012, ce constituie modalitatea de solutionare  de catre parata a contestatiei administrativ fiscale formulata de reclamanta, in conditiile in care se impunea ca instanta de fond sa examineze cu prioritate aceste motive de nelegalitate, si apoi sa analizeze fondul actelor administrativ fiscale, precum si obiectul cererii conexe, ce se referea la obligarea paratei la solutionarea contestatiei administrativ fiscale,  curtea a casat in tot sentinta recurata; curtea a apreciat, fata de dispozitiile art.  312 alin. 5 Cod procedura civila, ca nu se impune, ca urmare a casarii,  trimiterea cauzei spre rejudecare, si a rejudecat pricina, conform art. 312 alin. 4 Cod procedura civila si art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

In rejudecare, examinand cu prioritate cererea principala ce formeaza obiectul dosarului nr. 1350/105/2013, motivele de nelegalitate referitoare la forma adresei  nr. 6697/28.12.2012, curtea a retinut urmatoarele:

Impotriva Deciziei de impunere nr. 6335/29.12.2012 emisa de parata in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 6329/29.11.2012, reclamanta a formulat contestatia administrativ fiscala inregistrata la nr. 6697/14.12.2012.

Prin Adresa nr. 6697/28.12.2012, ca urmare a contestatiei fiscale formulata de reclamanta, Comuna C a comunicat reclamantei urmatoarele:
„urmare adresei dvs…, prin care contestati decizia de impunere nr. 6335/29.12.2012, va comunicam faptul ca institutia noastra isi mentine punctul de vedere, asa cum a fost el exprimat prin aceasta Dispozitie de impunere si reiteram ca aceasta Dispozitie de impunere nr. 6335/2012 a fost intocmita avand in vedere prevederile legale in vigoare".

Motivele invocate de reclamanta privind nelegalitatea acestei adrese nr. 6697/28.12.2012 sunt intemeiate.

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala reglementeaza, prin dispozitiile  art. 205-218, o procedura speciala administrativa obligatorie de contestare a titlurilor de creanta si a altor acte administrativ fiscale.

Potrivit dispozitiilor art. 205 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

Conform art. 209  alin. 4
, contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale, se solutioneaza de catre aceste autoritati.

In solutionarea contestatiei,
conform art. 210
, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, care este definitiva in sistemul cailor administrative de atac
; normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 adoptate prin HG nr. 1050/2004 prevad la pct. 179.1 ca
autoritatile administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie
.

Dispozitiile art. 211 Cod procedura fiscala prevad conditiile de forma si continutul deciziei de solutionare a contestatie.

Potrivit acestora,
(1) decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul, (2) preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat, (3) considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei, (4) dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta, (5) decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.

Examinand adresa nr. 6697/28.12.2012, comunicata de parata ca urmare a contestatiei administrativ fiscale formulata de reclamanta impotriva Deciziei de impunere emisa in baza Raportului de inspectie fiscala, prin raportare la aceste dispozitii legale, curtea a constatat ca nu indeplineste conditiile de forma reglementate expres de codul de procedura fiscala.

Desi sesizata cu o contestatie administrativ fiscala asupra careia era obligata sa
se pronunte printr-o dispozitie
avand forma si continutul reglementate de art. 211 Cod procedura fiscala, parata a inaintat reclamantei o adresa prin care i-a comunicat faptul ca
isi mentine punctul de vedere exprimat prin „dispozitia” de impunere si reitereaza ca aceasta „dispozitie” de impunere a fost intocmita avand in vedere prevederile legale in vigoare.

Adresa nr. 6697/28.12.2012 nu contine niciun fel de considerente referitoare la motivele de fapt si de drept avute in vedere de parata.

Aceste considerente sunt esentiale in solutionarea contestatiei administrativ fiscale prin actul de solutionare, decizie sau dispozitie, prin acestea contestatorului i se aduc la cunostinta motivele de fapt si de drept pentru care contestatia sa nu este primita si pentru care motivele invocate prin aceasta sunt apreciate ca nefondate de organul de solutionare; dispozitiile legale care reglementeaza imperativ, in continutul deciziei de solutionare a contestatiei, motivele de fapt si de drept, au ca scop  si protejarea contribuabilului de exercitarea abuziva a dreptului de apreciere de catre organele care emit actele administrative.

In lipsa argumentelor, de fapt si de drept, avute in vedere de organul de solutionare a contestatiei, contestatorul nu cunoaste motivele pentru care contestatia a fost respinsa si raportat la care sa formuleze actiune la instanta de judecata impotriva deciziei/dispozitiei  de solutionare a acesteia.

De asemenea, in lipsa motivarii, instanta de contencios administrativ  fiscal, investita de persoana care se considera vatamata, este in imposibilitate de a exercita controlul de legalitate al actului administrativ contestat

In jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, s-a retinut ca
cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca motivarea depind de circumstantele fiecarui caz, nemotivarea fiind de natura a atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor
(C.41/1969),
motivarea confera actului transparenta, particularii putand verifica daca actul este corect fundamentat si, in acelasi timp, permite exercitarea de catre Curte a controlului jurisdictional
( C.509/1993).

Pentru aceste motive, curtea a constatat intemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamanta privind forma actului administrativ de solutionare a contestatiei, acesta fiind emisa, sub forma unei adrese raspuns, nr. 6697/28.12.2012,  cu incalcarea dispozitiilor expres prevazute de art. 210, art. 211 Cod procedura fiscala, considerente pentru care a admis cererea formulata de reclamanta de anulare a acesteia, urmand ca parata sa solutioneze contestatia administrative fiscala formulata de reclamanta cu respectarea tuturor dispozitiilor legale prevazute de art. 205-218 Cod procedura fiscala.

In ceea ce priveste cererea de desfiintare a deciziei  de impunere si a raportului de inspectie fiscala, curtea a retinut ca, potrivit art. 218 Cod procedura fiscala,
deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
Procedura de solutionare este o procedura administrativa speciala, care deroga de la dispozitiile  Legii nr. 554/2004. Rezulta, astfel, ca instanta poate fi sesizata in vederea exercitarii controlului de legalitate a titlurilor de creanta si a altor acte administrativ fiscale, dupa finalizarea procedurii administrative prevazute de art. 205-218 Cod procedura fiscala, la instanta de contencios administrativ urmand a fi atacate deciziile/dispozitiile de solutionare a contestatiilor.

In mod constant, in jurisprudenta sa in aceasta materie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca procedura administrativa astfel prevazuta este obligatorie, reprezentand o conditionare legala in vederea promovarii unei actiuni in fata instantei de contencios administrativ.

In conditiile in care instanta a admis cererea de anulare a adresei nr. 6697/28.12.2012, iar parata  va proceda la solutionarea contestatiei administrativ fiscale, cererea reclamantei de desfiintare a deciziei de impune si a raportului de inspectie fiscala este inadmisibila si a fost respinsa, reclamanta avand posibilitatea de a se adresa instantei de judecata ulterior, impotriva dispozitiei de solutionare a contestatiei ce va fi  emisa de  catre parata, potrivit prevederilor art. 218 procedura fiscala.

In ceea ce priveste cererea conexa, de obligare a paratei Comuna C la solutionarea contestatiei, curtea a respins-o ca ramasa fara obiect, in conditiile in care aceasta contestatie a fost solutionata de catre parata, prin adresa nr. 6697/28.12.2012; desi aceasta nu indeplineste conditiile de legalitate si s-a dispus anularea acestuia, iar parata va procedeze la solutionarea contestatiei cu respectarea art. 205-218 Cod procedura fiscala, cererea de obligare la solutionarea contestatiei este ramasa fara obiect, parata urmand sa solutioneze contestatia fiscala ca urmare a anularii adresei nr. 6697/28.12.2012, pe care a emis-o cu nerespectarea conditiilor de legalitate.

Pentru toate aceste considerente, in rejudecare dupa casare, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. Cod procedura civila, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, avand in vedere dispozitiile art. 211, art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, curtea a admis cererea de anulare a adresei nr. 6697/28.12.2012 si a anulat adresa nr.6697/28.12.2012 emisa de parata,  urmand ca parata sa solutioneze contestatia administrativ fiscala formulata de reclamanta impotriva acestora,  si a respins cererea de anulare a deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala ca inadmisibila, reclamanta avand posibilitatea de a se adresa ulterior instantei, dupa solutionarea prin decizie a contestatiei administrativ fiscale formulata impotriva acestora, a respins cererea conexa ca ramasa fara obiect.

 

(Judecator Adriana Florina Secreteanu)