P
rescriptia  dreptului material la actiune  pentru  o suma pretins achitata  nejustificat in baza unui  contract de executie lucrari.

 

Index tematic: Contencios fiscal

 

Legislatie relevanta :  

           - art. 91, 135, 21 alin. 2 din  OG 92/2003

                      - art. 5 alin. 1 si 2  pct. 58 din legea 273/2006

                      - art. 2517 si 2528 din Codul civil

 

Rezumatul problemei de drept:

Suma pretins achitata  nejustificat de  o unitate administrativ teritoriala  in baza unui contract  de lucrari nu este o creanta fiscala,. nici bugetara , nu i se aplica prevederile  OG 92/2003 nici pentru termenul de prescriptie special , ci cel comun  de 3 ani  prevazut de art. 2517 NCC, care incepe sa curga de la momentul efectuarii  platii  si nu de la data inregistrarii deciziei Camerei de Conturi  la entitatea verificata .

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 2760 din 10 septembrie 2018

 

Obiectul actiunii cu care reclamantii Primarul Orasului P. - G.I., Primaria Orasului P., Orasul P. prin  reprezentant legal, primar G.I. au investit Tribunalul B. este obligarea paratelor SC M.C. SA si SC P. SRL, in solidar, la plata sumei in cuantum de 411.100,88 lei, achitata nejustificat in baza contractului de executie lucrari nr. …/9.12.2008, dupa implinirea termenului de prescriptie extinctiva a sumei de 132.780, 22 lei, care constituie penalitati de intârziere  actualizate la data platii efective, cu cheltuieli de judecata, ce au ca izvor raporturile contractuale derulate intre  Orasul P. si SC M.C. SA potrivit  contractului de lucrari nr. …/9.12.2008 incheiat intr-o  procedura de achizitie publica conform OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, având ca obiect reparatii trotuare pe DN 10 si amenajare parcare, orasul P. jud. B..

Prin sentinta nr. 116 din 2  februarie 2018, Tribunalul B. a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. P. S.R.L., invocata de aceasta, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de pârâta S.C. P. S.R.L, a respins cererea formulata de reclamantul Orasul P. in contradictoriu cu pârâtii S.C. P. S.R.L. si S.C. M.C. S.A., ca prescrisa, a anulat cererea formulata de reclamanta Primaria Orasului P. in contradictoriu cu pârâtii S.C. P. S.R.L. si S.C. M.C. S.A. pentru lipsa capacitatii procesuale de folosinta, a respins cererea formulata de reclamantul Primarul Orasului P. in contradictoriu cu pârâtii S.C. P. S.R.L. si S.C. M.C. S.A. pentru lipsa calitatii procesuale active si a respins cererea pârâtei S.C. P. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecata.

Instanta de fond a concluzionat ca este prescris dreptul material la actiune al Orasului P. pentru suma de 411 100,88 lei, pretins achitata nejustificat,  in baza contractului de executie lucrari societatilor pârâte SC P. SRL si SC M.C. SA,cât si pentru penalitatile de intârziere, ce totalizeaza 132 780,22 lei,  in  conditiile in care creanta solicitata  nu este una fiscala, pentru a fi aplicabil termenul special de prescriptie de 5 ani,  termenul  este cel general de 3 ani, a inceput sa curga la momentul platii contravalorii facturii 2571/28.01.2013, implinindu-se pâna la 17.07.2017, data la care a fost investit Tribunalul B..

Impotriva acestei hotarâri au declarat recurs Primarul Orasului P. – G.I., Primaria Orasului P. si Orasul P..

Instanta de recurs  a constatat ca :                         

Pentru solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, atât in ceea ce priveste durata acestuia cât si a momentului de la care incepe sa curga,  se impune a se  stabili natura creantei solicitate a fi restituita de cele doua societati pârâte, compusa din suma de  411.100,88 lei achitata nejustificat in baza contractului de executie lucrari si penalitatile de intârziere ce totalizeaza 132 780 ,22 lei, in mod corect Tribunalul B. concluzionând ca aceasta nu este o creanta fiscala si nici una bugetara, careia sa-i fie aplicabile  prevederile  OG 92/2003.

Titlul I capitolul I  din Codul de procedura fiscala aplicabil pâna la 1.01.2016  stabileste   domeniul de aplicare a acestui cod, art. 1 alin. 1  statueaza ca prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal, iar alin. 2 precizeaza ca  se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.

Aceeasi norma legala  reglementeaza si situatiile  exceptate de la aplicarea OG 92/2003, alin. 4, precizând expres ca prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creantelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu exceptia redeventelor miniere, a redeventelor petroliere si a redeventelor rezultate din contracte de concesiune, arenda si alte contracte de exploatare eficienta a terenurilor cu destinatie agricola, incheiate de Agentia Domeniilor Statului.

Pretentiile deduse judecatii, reprezentate de suma pretins achitata nejustificat si penalitatile de intârziere isi au izvorul in raporturile contractuale  ce s-au derulat intre  unitatea  administrativ teritoriala si cele doua societati pârâte si se regasesc in prevederile art. 1 alin. 4 din Codul de procedura fiscala, astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile acestui cod, cum precizeaza expres  norma legala, iar prescriptia extinctiva ce  guverneaza drepturile si obligatiile partilor contractante este  cea reglementata de noul Cod civil, care a intrat in vigoare la 1.10.2011.

Nu pot fi primite argumentele  recurentilor potrivit carora  in cauza este vorba de o creanta fiscala, asa cum aceasta este definita de art. 21 alin. 2, regasindu-se in sintagma „altor sume ce constituie venituri la bugetul general consolidat”, in acelasi sens fiind si prevederile art. 5 alin. 1 lit. a si art. 2 pct. 58  din  legea privind finantele publice locale, in conditiile in care suma la a carei plata s-a solicitat a fi obligate cele doua societati pârâte rezulta din derularea raporturilor contractuale, cum au fost stabilite prin  contractul de lucrari …/9.12.2008 , raporturi de sunt exceptate expres  de la  aplicabilitatea Codului de procedura fiscala prin art. 1  alin. 4  din OG 92/2003.

Imprejurarea ca diferentierea intre creantele fiscale si cele bugetare opereaza numai pentru  modul de executare silita, regimul juridic al celor doua creante fiind acelasi, inclusiv in ceea ce priveste termenul de prescriptie, nu prezinta nicio relevanta in prezenta cauza, in conditiile in care suma solicitata  de recurenti reprezinta o prestatie  efectuata de orasul beneficiar  in executarea unei obligatii contractuale, creanta fiind exceptata de la aplicabilitatea codului de procedura fiscala, inclusiv  in ceea ce priveste termenul de prescriptie, care in prezenta cauza este cel de drept comun  de 3 ani  conform art. 2517 NCC si nu cel special prevazut de art. 91 din OG 92/2003.

In ceea ce priveste  momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani, Curtea  observa ca art. 2523 statueaza ca prescriptia incepe sa curga de la data când titularul dreptului la actiune a cunoscut sau trebuia sa cunoasca nasterea lui, aceasta norma legala  stabilind deci doua momente alternative  de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, unul obiectiv si unul subiectiv.

Pretentiile deduse judecatii  isi au izvorul in raporturile contractuale derulate intre parti, se greveaza pe imprejurarea ca  plata sumei de 411.100, 88 lei, conform ordinelor de plata  emise in perioada 11.03.2013-17.10.2013, a fost efectuata  dupa implinirea termenului de prescriptie de 3 ani, care a curs de la data receptionarii lucrarilor executate in baza contractului intervenit  intre autoritatea publica locala si SC M.C. SA, astfel ca momentul de la care se calculeaza termenul de prescriptie este cel  al platii acestor sume, respectiv 11.03.2013,12.04.2013, 15.05.2013,11.06.2017, 17.07.2013, 19.08.2013 ,11.09.2013 ,15.10.2013,16.10.2013  si 17.10.2013.

Având in vedere momentul de inceput al curgerii termenului de prescriptie de 3 ani,  cum a precizat mai sus, precum si imprejurarea ca  nu s-a probat  ca a intervenit vreo cauza de suspendare sau intrerupere a acestui termen,  in sensul prevederilor art. 2532, 2533, 2537 NCC, Curtea constata ca  la momentul investirii Tribunalului B. cu prezenta actiune - 17.07.2017 - termenul de prescriptie era implinit, in mod corect instanta de fond  concluzionând ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de pârâta SC P. SRL este intemeiata.

Apararile recurentilor - potrivit carora momentul de inceput al curgerii termenului de prescriptie  este reprezentat de data de 17.07.2014,  când a fost inregistrata decizia 14/14.07.2014, prin care  Camera de Conturi Buzau  a stabilit masura recuperarii creantei deduse judecatii - nu pot fi primite de instanta de control judiciar, in conditiile in care dispozitiile legale care reglementeaza prescriptia extinctiva sunt  accesibile si previzibile, se regasesc in  Codul civil,  ce a intrat in vigoare la 1.10.2011, care a preluat in mare parte  prevederile legale ce reglementau aceasta institutie juridica pâna la aceasta data, respectiv  pe cele ale Decretului Lege nr. 167/1958, prescriptia extinctiva fiind una din  institutiile de baza  ale legii civile.

   Nu se poate sustine intemeiat ca normele legale ce reglementeaza prescriptia achizitiva, inclusiv efectele implinirii termenului de prescriptie nu sunt cunoscute de Orasul P., care este  persoana juridica de drept public, dispune de o directie juridica, astfel incât sa se accepte  argumentul recurentilor, potrivit caruia  momentul la care  au luat cunostinta de achitarea  sumelor de bani  catre  cele doua societati pârâte este cel la care s-a inregistrat la autoritatea publica locala decizia Curtii de Conturi.

De asemenea,  sunt lipsite de relevanta si  sustinerile  privind incidenta  art. 2528 NCC, ce reglementeaza momentul de inceput al termenului de prescriptie, care  in  prezenta cauza  este reprezentat de data de 17.07.2014, când s-a inregistrat decizia 14/14.07.2014,  intrucât  aceasta norma legala este aplicabila in materia raspunderii civile delictuale si nu a celei contractuale, in prezenta cauza pretentiile deduse judecatii isi au izvorul in raporturile contractuale existente dintre parti, celor doua societati comerciale pârâte neimputându-li-se cauzarea  unei pagube printr-o fapta ilicita.

Invocarea de catre recurenti a faptului ca au contestat decizia Curtii de Conturi, iar ciclul procesual  s-a finalizat in martie  2017, data la care prejudiciul constatat de organul de control a devenit cert, acesta fiind momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie   este lipsit de fundament, in conditiile in care suma  la a carei plata  s-a solicitat a fi obligate cele doua societati pârâte rezulta din derularea raporturilor contractuale, iar momentul de la care se calculeaza termenul de prescriptie este cel al efectuarii platii fiecarei sume achitate dupa implinirea termenului de prescriptie,  raportat la data procesului verbal de receptie finala intervenit intre partile contractante.                     

  Contestarea deciziei Curtii de Conturi, inclusiv in  ceea ce priveste masura recuperarii  de la cele doua societati pârâte  a sumei platite  dupa implinirea termenului de prescriptie nu produce nicio consecinta juridica in ceea ce priveste momentul de inceput al curgerii termenului de prescriptie, care in prezenta cauza este cel reglementat de art. 2523 NCC, respectiv data la care  titularul dreptului la actiune a cunoscut sau dupa imprejurari trebuia sa cunoasca  nasterea lui, fiind reprezentat de data efectuarii platii, conform ordinelor de plata emise in intervalul 11.03.2013-17.10.2013.

Pretinsa intrerupere a cursului prescriptiei,  in conformitate cu prevederile art. 2534 alin. 1 pct. 5 si ale art. 2540 din acelasi cod, societatile pârâte fiind puse in intârziere prin notificarea 383/11.05.2017 si chemate in  judecata la 17.07.2017 este lipsita de fundament, in conditiile in care in aceasta notificare este  precizat ca si temei de drept art. 1522 Cod civil, care reglementeaza punerea in intârziere, cu efectele stabilite de art. 1525 din acelasi cod. Aceasta notificare nu produce nicio consecinta juridica in ceea ce priveste termenul de prescriptie de 3 ani, care se implinise inca din  11.03.2016, 12.04.2016, 15.05.2016, 11.06.2016, 17.07.2016, 19.08.2016, 11.09.2016, 15.10.2016, 16.10.2016  si 17.10.2016, neputând fi deci intrerupt un termen care  era deja implinit, fiind legala  solutia instantei de fond.

       Autorul sintezei,

             Judecator Maria Stoicescu