Preluarea posturilor de către o autoritate publică. Discriminare salarială. Salarizarea angajaţilor din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului la acelaşi nivel stabilit şi aflat în plată pentru personalul comparabil din cadrul Secretariatul General al Guvernului

 

Cuprins pe materii: Litigii de muncă

Indice alfabetic: Preluarea posturilor de către o autoritate publică. Discriminare salarială. Salarizarea angajaţilor din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului la acelaşi nivel stabilit şi aflat în plată pentru personalul comparabil din cadrul Secretariatul General al Guvernului

Temei de drept: Legea nr. 71/2015, OUG nr. 137/2000

Egalizarea la nivelul maxim salarial aflat în plată se face, în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice, la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, în speţă, Agenţia Domeniilor Statului şi nu la nivel naţional, prin raportare la Secretariatul General al Guvernului.

Preluarea posturilor Agenţiei Domeniilor Statului de către Secretariatului General al Guvernului, care a devenit astfel ordonator principal de credite, nu presupune automat şi o salarizare identică a personalului din cadrul agenţiei cu personalul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, de vreme ce reclamanţii au continuat să exercite aceleaşi atribuţii ca cele avute înainte de preluare.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr.

654/16.10.2018

Prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 17.04.2018, reclamanţii X şi Y, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General Al Guvernului şi Agenţia Domeniilor Statului, au solicitat: achitarea drepturilor salariale ale reclamanţilor începând cu data de 28.04.2014 conform grilei de salarizare, aplicabilă personalului încadrat pe funcţii similare la Secretariatul General al Guvernului; să se dispună obligarea pârâţilor la achitarea diferenţelor dintre salariile încasate efectiv şi cele datorate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu 28.04.2014 până la data 10.04.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 568/24.05.2018, Tribunalul Iaşi admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale excepţii invocate de aceşti pârâţi.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii şi Y în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 28.04.2014 -

2014. excepţie invocată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului.

Respinge ca prescrise pretenţiile reclamanţilor pentru perioada 28.04.2014 - 28.06.2014.

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii X şi Y în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi, în consecinţă: obligă pârâta Agenţia Domeniilor Statului la achitarea drepturilor salariale ale reclamanţilor, începând cu data de 29.06.2014, conform grilei de salarizare aplicabilă personalului încadrat pe funcţii similare la Secretariatul General al Guvernului, şi la plata diferenţelor dintre salariile încasate efectiv şi cele datorate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu aceeaşi dată; respinge capătul de cerere vizând reîncadrarea reclamanţilor, conform grilei de salarizare aplicabilă personalului încadrat pe funcţii similare la Secretariatul General al Guvernului şi la plata diferenţelor dintre salariile încasate efectiv şi cele datorate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu data de 04.01.2017 până la data reîncadrării efective.

Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa, cu privire la excepţiile invocate în cauză (art. 248 Cod procedură civilă) reţine următoarele:

Lipsa calităţii procesuale pasive este întemeiată.

Pârâţii Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, nu au calitate procesuală motivat de faptul că ei nu sunt angajatorii reclamanţilor.

Excepţia prescrierii dreptului material la acţiune privind acordarea diferenţelor de drepturi salariale pentru perioada 28.04.2014 - 29.06.2017, este întemeiată raportând data introducerii acţiunii (29.06.2017) la dispoziţiile art. 268 lit. c) C. muncii, art. 2524 C.civ. şi art. 2526 C.civ.

Cu privire la fondul cauzei:

Reclamanţii X şi Y sunt angajaţii pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, fiind încadraţi în funcţia de consilier juridic respectiv şef birou la Biroul Judeţean de Rentă Viageră Agricolă Reprezentanţa Teritorială Vaslui.

Prin Legea nr. 268/2001, art. 4 „(1)
Se înfiinţează Agenţia Domeniilor Statului, instituţie de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, finanţată din surse extrabugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, având ca atribuţii:

1. exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului;
2. gestionarea şi exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este, precum şi privatizarea societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.

Prin mai multe acte normative, respectiv HG nr. 1503/2009 şi Legea nr. 17/2014, Agenţiei Domeniilor Statului i-a fost schimbat regimul de finanţare, respectiv din instituţie finanţată integral din venituri proprii în instituţie finanţată integral de la bugetul de stat, astfel că Secretariatul General al Guvernului a devenit ordonator principal de credite al ADS, care a acordat, prin bugetul său, resursele financiare necesare ADS plăţii drepturilor salariale ale tuturor salariaţilor, iar agenţia a trecut în subordinea directă a Secretariatul General al Guvernului .

Astfel, potrivit dispoziţiilor Titlului II, art. 4, Agenţia Domeniilor Statului este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în subordinea Guvernului şi în coordonarea tehnică a ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Dacă până la data semnării protocolului de predare - primire şi de trecere a Agenţiei Domeniilor Statului în subordinea directă a Secretariatului General al Guvernului salariile angajaţilor acestei agenţii erau la latitudinea acesteia, având în vedere că era finanţată
din surse extrabugetare
odată cu semnarea protocolului, în domeniul salarizării, au devenit incidente prevederile Legii nr. 284/2010.

Fiind vorba despre o preluare efectivă, iar nu doar de o schimbare formală la nivelul ordonatorului principal de credite, schema organizatorică a Secretariatul General al Guvernului s-a mărit cu numărul posturilor preluate din Agenţia Domeniilor Statului, aceasta fiind voinţa reală a legiuitorului.

Astfel, salarizarea personalului din cadrul A.D.S. a fost reglementată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Anexa I (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”) Cap. II lit. A (Salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii, administraţia publică locală - consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora), pct. I. (Salarii pentru Administraţia publică centrală), Secţiunea 1 (Salarii de bază pentru funcţii de specialitate), litera a) Funcţii de conducere şi litera b) Funcţii de execuţie.

Potrivit dispoziţiile cu caracter de principiu din Legea salarizării unitare nr. 284/2010, dezvoltate în conţinutul art. 3 lit. c din Legea nr. 284/2010 (în forma în vigoare în anul / 2014) sistemul de salarizare al salariaţilor bugetari are la bază, printre alte principii (enunţate la literele a, b şi d), şi principii de echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar.

Faptul că s-ar cuveni ca reclamanţilor să li se plătească salarii mai mici decât cele plătite consilierilor juridici din cadrul aparatului de lucru al Secretariatului General al Guvernului, ar echivala cu o nesocotire evidentă a principiului înscris în art. 3 lit. c din Legea nr. 284/2010, iar acesta din urmă ar rămâne exclusiv o formă fără fond.

Astfel, salariaţilor din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului noile salarii, corespunzător grilelor, treptelor profesionale vechimii în muncă li s-ar fi cuvenit drepturile salariale corespunzătoare consilierilor juridici ce funcţionau deja în structura Secretariatului General al Guvernului de la data preluării Administraţiei Domeniului Statului,

Ulterior apariţiei Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, actele normative care reglementează salarizarea în anii 2011, 2012, 2013 şi 2014 au prevăzut că nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Pentru a elimina anumite inechităţi în domeniul personalului plătit din fonduri publice şi pentru a crea un climat economic sănătos, Guvernul României a adoptat OUG nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Potrivit art. l din O.U.G. nr. 83/2014: „(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţa şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

În consecinţă, articolul 1 din OUG nr. 83/2014 reglementează, de principiu, faptul că în cursul anului 2015 cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

Prin dispoziţiile Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, dispoziţii aplicabile începând cu data de 09.04.2015, s-a introdus aliniatul 5 ind. 1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 cu următorul cuprins: „(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca echivalarea drepturilor să privească doar o anumită instituţie, ar fi stabilit în mod expres acest lucru. Pe de altă parte, actul normativ ar fi fost aplicabil în sensul menţionat de minister doar dacă între expresiile „personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice” şi respectiv „salarizat la acelaşi nivel” nu ar fi existat virgulă.

Referitor iarăşi la sfera persoanelor cărora li se aplică dispoziţiile art. 1 alin. 5 ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, instanţa reţine că problema de drept a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 23/26.09.2016, dată în interpretarea şi aplicarea acestei dispoziţii legale, în sensul că sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Faţă de împrejurarea că această decizie a Î.C.C.J. este obligatorie pentru instanţe de la data publicării ei în Monitorul Oficial (care a avut loc la 09.11.2016), conform art. 521 alin. 3 C.pr.civ., chiar dacă nu s-ar fi reţinut cele de mai sus, instanţa trebuie să dea curs celor menţionate în această decizie.

Raportat celor reţinute, instanţa admite pretenţiile reclamanţilor pentru perioada 29.06.2014 - 31.12.2016, obligând pârâta Agenţia Domeniilor Statului la achitarea drepturilor salariale ale reclamanţilor începând cu data de 29.06.2014 conform grilei de salarizare, aplicabilă personalului încadrat pe funcţii similare la Secretariatul General al Guvernului şi la plata diferenţelor dintre salariile încasate efectiv şi cele datorate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu aceeaşi dată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect reîncadrarea reclamanţilor conform grilei de salarizare aplicabilă personalului încadrat pe funcţii similare la Secretariatul General al Guvernului şi la plata diferenţelor dintre salariile încasate efectiv şi cele datorate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu data de 04.01.2017 până la data reîncadrării efective, instanţa îl apreciază ca fiind neîntemeiat.

În primul rând, instanţa apreciază că Secretariatul General al Guvernului nu a avut niciodată calitatea de angajator al reclamanţilor. Contractele individuale de muncă au rămas în continuare în fiinţă, ADS este o instituţie cu personalitate juridică, ceea ce s-a schimbat a fost doar finanţarea şi subordonarea administrativă a instituţiei.

Aceste schimbări nu pot conduce la obligarea angajatorului ca la fiecare modificare cu privire la sursa de finanţare sau subordonare administrativă, să fie obligat să emită decizii de reîncadrare. Nu există niciun temei de drept care să oblige angajatorul la emiterea deciziilor de reîncadrare.

Cu privire la plata diferenţelor dintre salariile încasate efectiv şi cele datorate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu data de 04.01.2017, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 21, alin. 8 din OUG1/2017, personalul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiilor publice şi structurilor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îşi păstrează drepturile salariale avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Instanţa apreciază că, la data de 04.01.2017, drepturile salariale ale reclamanţilor, conform grilei de salarizare aplicabilă personalului încadrat pe funcţii similare la Secretariatul General al Guvernului, au fost stabilite conform considerentelor deja expuse, neexistând nicio motivaţie pentru care să reitereze asupra acestora, pârâta fiind obligată să achite aceste diferenţe câtă vreme reclamanţii fac parte din statutul de funcţii şi statul de personal al aparatului de lucru al Guvernului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul pârâta Agenţia Domeniilor Statului, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Apelanta susţine că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea eronată a normelor de drept material incidente în cauză.

Astfel, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive reţinând că Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu au calitate de angajatori ai reclamanţilor, aspect corect, de altfel, apreciind încă, că pentru opozabilitate se impune menţinerea acestora în proces.

Susţine că prin adoptarea actelor normative menţionate, respectiv HG nr. 1503/2009 şi Legea nr. 17/2014, Agenţiei Domeniilor Statului i-a fost schimbat regimul de finanţare, respectiv din instituţie finanţată integral din venituri proprii în instituţie finanţată integral de la bugetul de stat, astfel că SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI a devenit ordonator principal de credite al ADS, care a acordat, prin bugetul său, resursele financiare necesare ADS plătii drepturilor salariale ale tuturor salariaţilor.

Actele normative cu aplicabilitate în cadrul administraţiei publice centrale, în vigoare la momentul preluării de către guvern, în subordinea sa a instituţiei şi ulterior, nu au prevăzut nicio modificare a cuantumului drepturilor salariale existente în acel moment.

Pe de altă parte, apreciază apelanta că instanţa de fond nesocoteşte dispoziţiile Legii nr. 17/2014 şi ale OUG nr. 1/2017 aprobată prin Legea nr. 129/2017.

De asemenea, învederează faptul că reglementarea salarizării personalului din cadrul A.D.S. este diferită de cea a personalului din cadrul S.G.G. şi M.A.D.R., existând doar identitate de anexă, nu şi de capitole, literă, număr şi număr curent în Legea nr. 284/2010 şi Legea nr. 153/2017.

Instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanţii sunt salariaţii A.D.S. - reprezentanţa Vaslui, încadraţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015.

Faţă de aceste considerente, apreciază că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. art. 1 alin. 1, art. 5 alin. 1 şi alin. 1 ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, modificată prin O.U.G nr. 20/2016 şi O.U.G nr. 43/2016, potrivit cărora salarizarea personalului se realizează prin raportare la nivelul maxim de salarizare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, din cadrul aceleiaşi instituţii, şi nu prin raportare la funcţii, grade, trepte, gradaţii, vechime în funcţie sau în specialitate, din cadrul ordonatorului principal de credite (S.G.G. sau M.A.D.R.).

Invocă apelanta dispoziţiile art. 1 alin. 1. art. 5 alin. 1 şi alin. 1 ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, precum şi disp. art. 1 alin. 1 şi 2, art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, arătând că în prezenta cauză, raportat la H.G. nr. 155/2016- Anexa 2 Structura organizatorică a A.D.S. şi Regulamentul de Organizare şi funcţionare a A.D.S. (Anexa 2), A.D.S. este o instituţie publică cu patrimoniu propriu, buget propriu de cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar directorul general are calitatea de ordonator de credite.

În calitatea sa de instituţie publică, Agenţia Domeniilor Statului a respectat dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice potrivit căruia; (1) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite.

În concluzie, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Intimaţii X, Y, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, ca nefondat.

În opinia intimaţilor, faptul că ADS are personalitate juridică şi conducere proprie nu are drept consecinţă faptul că acesta este angajatorul acestora, ci îi înlesneşte Agenţiei alte consecinţe juridice, cât timp identitatea acestui angajator a fost stabilită prin lege, şi în contextul anterior Legii nr. 268/2001, înainte de modificarea sa prin Legea nr. 17/2014, fiind salariaţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, reprezentanţi prin Agenţie, aceasta din urmă reprezentând doar o interfaţă instituţională a realului angajator.

Legea nr. 17/2014, prin care ADS a trecut din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în subordinea SGG, OUG nr. 24/2009 precum şi conţinutul Protocolului de

predare - preluare nr. 16c/1443/2440/28.04.2014 fac dovada că intimaţii au făcut parte din aparatul de lucru al Secretariatului General al Guvernului şi, pe cale de consecinţă, din aparatul de lucru al guvernului, iar conform definiţiei prevăzute de art. 20 din Legea nr. 90/2001: „Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria Primului Ministru şi alte asemenea structuri organizatorice, cu atribuţii specifice, stabilite prin Hotărâre a Guvernului.” Devin astfel aplicabile prevederile art. 17 alin. (2) din O.U.G. NR. 86/2014.

Invocă intimaţii şi art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 24/2009 şi redau şi dispoziţiile Legii nr. 17/2014, art. 24 şi 25, arătând că Protocolul prevăzut la alin. 1 Secretariatului General al Guvernului se predau elementele patrimoniale ale Agenţiei Domeniilor Statului, creditele bugetare aprobate acestei instituţii şi neutilizate, precum şi numărul de posturi cu personalul aferent.

Astfel a fost încheiat Protocolul nr. 16c/1443/244028.04.2014 în lumina cadrului legal enunţat anterior, prin care pârâtul SGG a preluat atât cele 238 de posturi ale Agenţiei Domeniilor Statului, cât şi personalul care ocupa efectiv posturile respective, odată cu întreg patrimoniul (art. 1 din protocol). Preluarea inclusiv a angajaţilor ADS semnifică integrarea acestora în corpul salariaţilor SGG şi face dovada că intenţia legiuitorului nu a fost doar de a simplifica procedura de finanţare ADS, cum se susţine, ci de a le acorda acestora un statut identic cu cel al angajaţilor apelantei.

Apreciază intimaţii că dovedesc astfel, lipsa unei motivări obiective şi rezonabile, pentru diferenţa de tratament salarial dintre salariaţii aflaţi anterior aprobării Legii nr. 17/2014, în structura SGG şi cei preluaţi de la ADS, în baza noii legi, prin încheierea protocolului menţionat. Situaţia intimaţilor-contestatori intră în sfera disfuncţionalităţilor salariale, în genul celor recunoscute de Guvernul României prin nota de fundamentare, cât şi în preambulul OUG nr. 20/2016, datorată unor nivele diferite de salarizare, pentru persoane încadrate în aceeaşi funcţie şi care prestează muncă de valoare egală, în cadrul aceleiaşi instituţii ori în instituţii de acelaşi fel, din cadrul unui sector.

Modificarea legislativă nu poate fi minimalizată li nici ignorată, suplimentarea numărului de posturi ale Secretariatului General al Guvernului cu numărul de posturi aferent Agenţiei Domeniilor Statului, cât şi preluarea efectivă a personalului, reprezentant în fapt, schimbarea statutului personalului ADS, prin asimilare cu cel SGG.

Aplicarea efectivă a dispoziţiilor Legii nr. 17/2014 şi a Legii nr. 90/2001, ulterior încheierii protocolului, trebuia să se concretizeze cu privire la toţi salariaţii ADS, prin realizarea unei încadrări şi acordarea aceloraşi drepturi, şi nu doar pentru conducerea ADS, aşa cum au fost practic aplicate.

Cuantumul salariilor nete ale personalului ADS trebuia recunoscut, modificat şi achitat de cele două pârâte ADS şi SGG, conform grilei de salarizare aplicabilă personalului încadrat în funcţii similare la SGG. Modalitatea concretă în care se realizează stabilirea salariilor la nivelul fiecărei instituţii cu personalitate juridică aflată în aparatul de lucru al Guvernului este prevăzută de art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 24/2009 privind stabilirea unor competente pentru ordonatorul principal de credite al aparatului de lucru al Guvernului.

În acest sens, se invocă practică judiciară, respectiv, dosarul nr. 23777/3/2016 - Curtea de Apel Bucureşti; Tribunalul Prahova - dosar nr. 48055/3/2017, Tribunalul Călăraşi - dosar nr. 48020/3/2017, Tribunalul Neamţ - dosar nr. 48053/3/2017, Tribunalul Dolj - dosar nr. 48030/3/2017, Tribunalul Gorj - dosar nr. 48037/3/2017.

Consideră că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că „dacă legiuitorul ar fi dorit ca echivalarea drepturilor să privească doar o anumită instituţie, ar fi stabilit în mod expres acest lucru. Referitor la sfera persoanelor cărora li se aplică dispoziţiile art. 1 alin. 5 ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, instanţa reţine că problema de drept a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/26.09.2016, dată în interpretarea şi aplicarea acestei dispoziţii legale, în sensul că sintagma „salariat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1), lit. a) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a SGG şi MADR, criticată în mod corect de către apelanta ADS, contestatorii intimaţi consideră că aceste două pârâte ar fi trebuit să ia parte ca pârâţi în acest dosar nu numai pentru opozabilitate. Dacă ar fi fost vorba doar despre o simplă schimbare a ordonatorului de credite, aşa cum se arata în motivarea Tribunalului Vaslui, nu avea niciun sens juridic încheierea protocolului de predare- primire prin care practic, Secretariatul General al Guvernului a preluat în responsabilitate tot ce se afla în răspunderea Ministerului, respectiv patrimonial ADS, numărul de posturi cu personalul aferent. Tocmai pentru că a fost vorba despre o preluare efectivă, iar nu doar de o schimbare formală la nivelul ordonatorului principal de credite, schema organizatorică a Secretariatului General al Guvernului s-a mărit cu numărul posturilor preluate de la ADS, ceea ce înseamnă că voinţa legiuitorului a fost cea sesizată corect şi de către intimaţii contestatori, şi anume preluarea Agenţiei în subordinea directă a Guvernului, prin Secretariatul sau General, în atare situaţie fiind justificată fără putinţă de tăgadă, calitatea procesuală pasivă a SGG şi MADR.

Având în vedere cele învederate, solicită respingerea apelului formulat de Agenţia Domeniilor Statului şi păstrarea Sentinţei Civile nr. 568 din 24.05.2018 ca fiind legală şi temeinică, iar în ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de SGG şi MADR, solicită, de asemenea a fi respinse.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi 471 alin. 5, Cod Procedura Civila şi pe celelalte prevederi legale invocate în prezenta cauza.

Intimatul Secretariatul General al Guvernului, prin întâmpinarea formulată arată că reclamanţii din cauza pendinte sunt angajaţi în cadrul A.D.S. cu contracte individuale de muncă (raporturi contractuale), aspect subliniat chiar de către apelanta - pârâtă.

A.D.S. contestă soluţia de fond (privind admiterea acţiunii), exclusiv raportat la aspectul respingerii cererii faţă de S.G.G, pe cale de excepţie.

Analizând acest unic motiv de atac, se poate observa că însăşi apelanta-pârâtă recunoaşte raţionamentul corect aplicat de către instanţa de fond - în admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.G.G. faţă de obiectul acţiunii.

Ca atare, în considerarea finalităţii juridice a unei cereri de atac, este evident că o critică a soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, din perspectiva redată de către apelanta-pârâtă, nu poate fi reţinută ca pertinentă.

A.D.S. admite inechivoc că S.G.G. nu este parte a raportului obligaţional născut ca urmare a încheierii raporturilor juridice de muncă între reclamanţi (angajaţi cu contract individual de muncă) şi A.D.S. (angajator).

În mod corect instanţa de fond a respins acţiunea faţă de Secretariatul General al Guvernului, apreciind că raporturile procesuale sunt stabilite doar între reclamanţi şi angajatorul

A.D.S., doar aceştia fiind titularii raporturilor de drept (raporturi de muncă). Potrivit doctrinei, în raporturile juridice civile patrimoniale, trebuie distins între drepturile reale şi cele obligaţionale. În speţă, A.D.S. solicită implicit schimbarea subiectelor raportului juridic civil obligaţional dedus judecăţii, însă, potrivit instanţei de fond, litigiul s-a născut ca urmare a derulării în cadrul A.D.S. a raporturilor de muncă ale reclamanţilor şi a modului de plată a drepturilor salariale, către aceştia, de către această instituţie.

Ca urmare, izvorul pretenţiei având ca obiect drepturi băneşti este dat de acte/fapte juridice emise de către A.D.S., în mod individual, în exercitarea competenţelor sale. Drept urmare, potrivit principiului relativităţii efectelor contractului şi potrivit jurisprudenţei (Decizia Î.C.C.J. nr. 13/2016, şi Decizia ICCJ. nr. 3522/16.10.2008), Secretariatul General al Guvernului nu poate fi obligat în cauză, neputându-i-se opune o hotărâre judecătorească privind legalitatea modului de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor.

Secretariatul General Guvernului nu are şi nu a avut niciodată calitatea de angajator al reclamaţilor din cauza pendinte, în sensul strict atribuit de lege acestei noţiuni.

În plus, practica speţei a constatat că Protocolul nr. l6C/1443/28.04.2014, invocat de către intimaţii-reclamanţi drept bază a raporturilor juridice stabilite între salariaţi şi pârâtul Secretariatul General al Guvernului, nu a produs efecte juridice în privinţa raporturilor de muncă ale intimaţilor - reclamanţi, acest protocol fiind semnat de către Secretariatul General al Guvernului, doar în calitatea sa de ordonator principal de credite, iar nu în calitate de angajator, el nefiind urmat de semnarea unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă ale acestora.

Or, simpla calitate a unei instituţii de a fi ordonator principal de credite, nu conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, în litigiile de muncă care se pot purta doar între salariaţi şi angajatori.

Este evident că în urma modificărilor aduse în privinţa statutului Agenţiei Domeniilor Statului, între Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (în organizarea de la acea dată), în calitate de ordonatori principali de credite, şi A.D.S.» în calitate de ordonator secundar de credite, s-a semnat protocolul de predare - primire prin care s-a stabilit că, pentru viitor, calitatea de ordonator principal de credite al A.D.S. să fie deţinută de Secretariatul General al Guvernului, în vederea punerii în aplicare a modificărilor aduse prin art. 4 alin.(l) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Apreciază intimatul că interpretarea legii trebuie făcută în spiritul şi litera ei, cu atât mai mult cu cât actul normativ prin care s-au produs modificările cu privire la finanţarea angajatorului intimaţilor-reclamanţi (A.D.S.) nu face referire la modul de salarizare a acestora, nu a condus la modificarea explicită sau implicită a contractelor individuale de muncă ale acestora şi nici nu a stabilit modul de salarizare a acestora, iar simpla menţiune referitoare la modificarea numărului maxim de posturi ale S.G.G., corespunzător numărului de posturi existente Ia nivelul A.D.S., nu a condus la schimbarea statutului intimaţilor-reclamanţi, din salariaţi ai A.D.S., în salariaţi ai S.G.G.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii care să permită o astfel de interpretare, este clar că simpla semnare a protocolului de predare - primire nu a modificat raportul de muncă al salariaţilor A.D.S. şi nici modul de salarizare a acestora, A.D.S. neintrând în structura aparatului de lucru al Guvernului, ci trecând doar în subordinea Guvernului, fiind finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

A.D.S. nu a fost supusă procedurii de reorganizare, ci doar i-a fost modificată sursa de finanţare.

Prin urmare, în speţă, dispoziţiile de principiu ale art. 3 lit. b) din Legea nr. 284/2001 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu sunt aplicabile, întrucât şi anterior modificărilor aduse Ia statutul angajatorului, salariile intimaţilor - reclamanţi au fost calculate potrivit acestui act normativ, iar munca efectivă a salariaţilor nu a suferit nicio schimbare ca urmare a modificărilor Legii nr. 268/2001, munca intimaţilor-reclamanţi neputând fi, prin urmare, echivalentă cu munca depusă de salariaţii S.G.G. încadraţi pe funcţii asemănătoare.

Pe de altă parte, situaţia intimaţilor-reclamanţi produsă ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 268/2001, prin Legea nr. 17/2004, nu este asemănătoare cu situaţia produsă prin schimbarea regimului de finanţare a A.D.S. din cursul anului 2010, când prin Sentinţa civilă nr. 4739/15.07.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin.(3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010, întrucât, pe de o parte regimul de finanţare al angajatorului nu a fost schimbat, iar, pe de altă parte, în perioada în care s-au produs modificările referitoare la ordonatorul principal de credite al A.D.S., la nivelul acestui angajator nu era aplicabil nici un contract colectiv de muncă.

În plus, nici O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normativ, prin care s-a dispus modificarea O.U.G. nr. 71/2015, nu poate fi aplicată în situaţia intimaţilor- reclamanţi, întrucât, prin prevederile acestei ordonanţe, legiuitorul a urmărit egalizarea drepturilor salariale ale persoanelor care lucrează în condiţii diferite. Intimaţii - reclamanţi sunt angajaţi doar ai A.D.S., şi nu ai S.G.G., situaţie în care drepturile salariale ale personalului încadrat pe funcţii similare în cadrul S.G.G. nu le erau aplicabile.

În speţă, nu s-a aplicat niciuna dintre aceste măsuri de reorganizare, legea fiind explicită în acest sens. Potrivit dispoziţiilor art. 232 Cod civil, „Reorganizarea persoanei juridice este operaţiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice şi care are ca efecte înfiinţarea, modificarea ori încetarea acestora.”

În cazul de faţă, deşi interpretabilă, norma trebuie aplicată în sensul celor intenţionate (declarativ şi practic) de către legiuitor, respectiv finanţarea directă, de la bugetul de stat, prin bugetul S.G.G. a plăţii aferente raporturilor juridice încheiate între salariaţi şi angajatorul A.D.S., iar nu a raporturilor juridice în sine.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 268/2001, până la data semnării protocolului de predare-preluare, finanţarea cheltuielilor curente ale Agenţiei Domeniilor Statului se asigură din bugetul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, comparând dispoziţiile precitate, se observă, lesne, că intenţia legiuitorului şi finalitatea juridică concretă a acestora vizează simplificarea procedurii de finanţare a activităţii A.D.S., care, până în momentul intrării în vigoare a Legii nr. I7/2014, se realiza tot de la bugetul de stat, prin bugetul S.G.G. (ordonator primar) şi al M.A.D.R. (ordonator secundar), preşedintele A.D.S. fiind ordonator terţiar (art. 5 alin.(5) Legea nr. 268/2001).

Intenţia de simplificare a procedurii financiare (prin raportare la Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificări şi completări) nu presupune, nicidecum, subrogarea S.G.G. în drepturile şi obligaţiile A.D.S., în speţă neoperând prevederile art. 3 din H.G. nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

A.D.S. nu a fost supusă reorganizării, prin lege stabilindu-se doar un transfer exclusiv al titlului de instituţie finanţatoare pentru A.D.S.. Prin urmare, nu s-a realizat nicio operaţiune juridică a schimbării subiectelor raporturilor de muncă iniţial încheiate între intimaţii - reclamanţi şi A.D.S., întrucât nu s-a realizat transmiterea drepturilor şi obligaţiilor (deci nici transmisiunea şi nici transformarea obligaţiilor raporturilor juridice civile iniţiale). Ca un detaliu suplimentar, chiar practica în speţe identice (Sentinţa civilă nr. 450/29.06.201S, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 48049/3/2017, disjuns din Dosarul nr. 23894/3/2017, respectiv Sentinţa civilă nr. 1048/29.06.2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj, în Dosarul nr. 48056/3/2017, disjuns din Dosarul nr. 23894/3/2017) statuează că: „în nici un caz, în opinia Tribunalului, egalizarea drepturilor salariale nu s-ar putea face în cauză prin raportare la salariile S.G.G. având funcţia de expert funcţionar public, întrucât acest lucru ar contraveni prevederilor legale mai sus citate şi statuarilor obligatorii ale Î.C.C.J. din Decizia nr. 23/2016 (privind interpretarea art. l alin.(l), (2) şi (5"1) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015,- precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015)."

Potrivit aceleiaşi instanţe, anterior menţionate, în speţă, în privinţa reclamanţilor nu se poate vorbi nici despre desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii cu un alt salariat al S.G.G. având funcţia de expert, personal contractual, întrucât această funcţie generică de expert priveşte în concret desfăşurarea unor activităţi diferite în funcţie de locul de muncă concret şi atribuţii din fişa postului.

Cu relevanţă în susţinerea acestor concluzii este şi următorul paragraf din considerentele Deciziei nr. 23/2016: „Sintagma „salarizat la acelaşi nivel” care explicitează categoriile de destinatari ai normei de excepţie de la art. l alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şl completările ulterioare, nu poate avea în vedere acelaşi nivel de salarizare stabilit în urma unei comparaţii între personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului şi personalul din celelalte autorităţi sau instituţii publice ocupă aceleaşi funcţii cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului (chiar dacă identitatea de studii şi vechime în unele cazuri ar putea fi întrunite)".

Prin H.G. nr. 155/2016 s-a dispus aprobarea structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Domeniilor Statului.

În situaţia în care s-ar fi aplicat una dintre măsurile reglementate de lege (privind reorganizarea instituţiei publice), s-ar fi putut considera că S.G.G., în calitate de instituţie care a absorbit autoritatea supusă desfiinţării, se substituie în drepturi şi obligaţii, inclusiv de natură salarială, A.D.S.

Însă, în condiţiile în care prin toate actele normative în vigoare, A.D.S. este reglementată ca persoană juridică de sine - stătătoare, cu organ propriu de conducere, apare ca nefondată pretenţia emisa în contradictoriu cu S.G.G..

Actele juridice care atestă existenţa raporturilor juridice supuse analizei instanţei (contractele individuale de muncă ale intimaţilor - reclamanţi), sunt încheiate cu angajatorul - A.D.S. şi semnate/aprobate de către reprezentantul instituţiei, preşedintele A.D.S..

Având în vedere toate aspectele anterior expuse, este evident că nu poate fi opusă nicio pretenţie de majorare salarială în sarcina S.G.G., care, în speţă, nu îndeplineşte nicio calitate juridică faţă de intimaţii - reclamanţi (nu este angajator al acestora), neputând avea, pe cale de consecinţă, nici calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, iar atribuţia conferită expres de Legea nr. 17/2014, nefiind de natură a atrage răspunderea în sensul solicitat în acţiune.

Unica atribuţie a S.G.G. este cea prevăzută de dispoziţiile art. 27 din Lege, respectiv aceea de a propune Ministerului Finanţelor Publice modificările ce decurg din aplicarea normei, în structura bugetului de stat şi a bugetului S.G.G. (pentru A.D.S.).

Ca un ultim argument în sensul celor formulate, invocă disp. art. 6 alin.(4) din H.G. nr.21/2017, cu modificări şi completări apreciind că, în ce priveşte solicitarea A.D.S. de menţinere în cauză a S.G.G., pentru opozabilitate, este nefondată.

În sensul celor anterior enunţate invocă Decizia nr.3522/16.10.2008 a ICCJ - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi dispoziţiile Deciziei nr.13/2016, pronunţată de I.C.C.J, în Dosarul nr.12/2016, referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr.500/2002), ale art.7 alin.(3) din OUG nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare (OUG nr.30/2007), coroborate cu prevederile art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr.22/2002), şi ale art.222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr.287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul civil), vizând calitatea procesuală pasivă a acestui minister în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natura salarială, raportat ia calitatea sa de ordonator principal de credit.

Având în vedere considerentele anterior expuse, solicită respingerea apelului declarat de către apelanta - pârâtă Agenţia Domeniilor Statului, exclusiv în ceea ce priveşte cererea de menţinere în cauză a Secretariatului General al Guvernului, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea dispoziţiei din Sentinţa civilă nr.56S/24.05.2018 a Tribunalului Vaslui, de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a Secretariatului General al Guvernului.

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată, arată că, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, reclamantul având obligaţia să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât şi pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa, în calitatea de iniţiator al acţiunii.

Având în vedere că prin cauza dedusă judecăţii reclamanţii urmăresc realizarea unui drept prin obligarea pârâtelor la plata unor drepturi salariale, însăşi reclamanţii recunoscând faptul că în aplicarea OUG nr.1/2017, începând cu 01.01.2017 MADR a preluat în subordine ADS, nu angajaţii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a folosit sintagma "cu menţinerea drepturilor salariale avute la data intrării în vigoare a ordonanţei", învederăm faptul că nu se poate reţine că MADR a refuzat acordarea drepturilor salariale solicitate, fiind ţinut de dispoziţiile OUG nr. 1/2017 să "preia în subordine ADS cu menţinerea drepturilor salariale avute în plată la data preluării".

Invocă Decizia nr. 3522/2008 a ICCJ - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal şi disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 268 din 28 mai 2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare; calitatea de parte într-un proces civil, arată apelantul, trebuie să corespundă calităţii de titular al unui drept, respectiv al unei obligaţii ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii. Mai precis, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte într-un proces. Din această cauză, se impune, pentru a putea fi exercitată acţiunea, să coincidă calitatea procesuală activă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecăţii şi nu în ultimul rând calitatea procesuală pasivă cu calitatea de subiect pasiv al dreptului.

Or, pentru a fi „parte” în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui drept, lipsa uneia dintre acestea atrăgând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Mai întâi, arată că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are şi nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece actele administrative prin care se stabilesc drepturile salariate ale reclamanţilor şi orice alte acte ce privesc drepturile salariate ale acestora nu sunt emise de subscrisul, ci de către ADS.

Invocă intimatul şi dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 268/2001, cu modificările şi completările ulterioare, arătând că ADS este condusă de un director General, care are calitatea de ordonator terţiar de credite şi răspunde de realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi de folosirea creditelor bugetare, conform prevederilor Legii privind finanţele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare.

De asemenea, activitatea de resurse umane şi activitatea financiară-contabilă, sunt organizate şi funcţionează la nivelul ADS fiind coordonate de către directorul general. Prin faptul că ADS se află în subordinea ministerului, calitatea acestuia de ordonator principal de credite care repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru ca MADR sa aibă calitate procesuală pasivă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.

Învederează şi dispoziţiile O.G. nr.22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, care înlătură necesitatea pronunţării unei hotărâri în contradictoriu şi cu MADR pentru opozabilitate şi asta deoarece legiuitorul, printr-o lege specială de care este ţinută orice persoană care cade sub incidenţa acesteia, deci inclusiv ministerul, reglementează obligativitatea ordonatorilor principali de credite de a alimenta conturile instituţiilor din subordine, în ipoteza existenţei unui titlu executoriu.

Drept urmare, formularea cererii de chemare în judecată şi în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu-şi găseşte justificarea, cât timp există o normă legală echivalentă din punctul de vedere al efectelor cu efectul unei hotărâri judecătoreşti prin care s-ar admite o astfel de cerere.

După cum se poate observa, ministerul are calitatea de terţ în raport de solicitările din cauză, neavând obligaţii directe faţă de reclamanţi. Având calitatea de terţ în raportul juridic dedus judecăţii. în sarcina Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu se pot naşte nici drepturi şi nici obligaţii, deci nici calitate procesuală pasivă.

Pe de altă parte, litigiul s-a născut urmare derulării în cadrul ADS a raportului de muncă ale reclamanţilor şi a modului de plată a drepturilor salariale de către această instituţie către aceştia.

Deci, izvorul pretenţiei este dat de acte/fapte juridice emise de către ADS, în mod individual, în exercitarea competenţelor sale. Drept urmare, potrivit principiului relativităţii efectelor contractelor, pârâtului M.A.D.R. nu i se poate opune o hotărâre judecătorească privind legalitatea modului de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor.

Dovada calităţii procesuale incumbă reclamanţilor prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de drept şi de fapt pe care îşi întemeiază acţiunea. Or, dovada acestei calităţi nu este făcută în cauză atât timp cât reclamanţii sunt angajaţi în cadrul ADS, având raport de muncă cu această instituţie şi nu cu M.A.D.R.

În concluzie, apreciază că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are şi nu poate avea calitate procesuală pasivă deoarece deciziile de încadrare/reîncadrare ale reclamanţilor şi orice alte acte administrative ce privesc drepturile salariale ale acestora nu sunt emise de MADR, ci de către ADS.

Solicită intimatul a fi avute în vedere şi prevederile Codului Civil referitoare la răspunderea persoanelor juridice de drept public.

În concluzie solicită respingerea apelului.

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de apel invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile şi hotărârea apelată, Curtea constată următoarele:

Reclamanţii X şi Y sunt angajaţii pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, în funcţia de consilier juridic respectiv şef birou la Biroul Judeţean de Rentă Viageră Agricolă Reprezentanţa Teritorială Vaslui.

Agenţia Domeniilor Statului a fost înfiinţată prin Legea nr. 268/2001. Prin Legea nr. 17/2014 Agenţiei Domeniilor Statului i-a fost schimbat regimul de finanţare, respectiv din instituţie finanţată integral din venituri proprii a devenit instituţie finanţată integral de la bugetul de stat, astfel că Secretariatul General al Guvernului a devenit ordonator principal de credite al ADS, care a acordat, prin bugetul său, resursele financiare necesare ADS plăţii drepturilor salariale ale tuturor salariaţilor iar agenţia a trecut în subordinea directă a Secretariatul General al Guvernului.

Astfel, potrivit art. 4 (1) aşa cum a fost modificat prin art. 22 din Legea nr. 17/2014 Agenţia Domeniilor Statului este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în subordinea Guvernului şi în coordonarea tehnică a ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 17/2014: „Numărul maxim de posturi al Secretariatului General al Guvernului se suplimentează cu 238 de posturi, corespunzător numărului de posturi al Agenţiei Domeniilor Statului”, iar potrivit art. 25 (1) În termen de maximum 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, între Agenţia Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Secretariatul General al Guvernului se va încheia un protocol de predare- preluare, pe baza bilanţului de închidere întocmit de Agenţia Domeniilor Statului, la data semnării acestuia. (2) Prin protocolul prevăzut la alin. (1) se predau Secretariatului General al Guvernului elementele patrimoniale ale Agenţiei Domeniilor Statului, creditele bugetare aprobate acestei instituţii şi neutilizate, precum şi numărul de posturi cu personalul aferent.”

În aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 17/2014 între Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniilor Statului s-a încheiat Protocolul de predare-primire nr. 16 C/1443/28.04.2014.

Problema juridică constă în a se stabili dacă la cuantificarea nivelului maxim al salariului de încadrare al personalului din cadrul Biroului Judeţean de Rentă Viageră Agricolă Reprezentanţa Teritorială Vaslui, structură din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului, trebuie să se ia în calcul ca termen de raportare nivelul maxim al salariului de încadrare al personalului din cadrul Secretariatul General al Guvernului sau dacă un atare nivel trebuie să se raporteze doar la nivelul Agenţiei Domeniilor Statului.

Analizarea problemei de drept trebuie făcută în contextul legislativ incident perioadei litigioase, respectiv 28.04.2014 - 10.04.2017.

Curtea constată că în fapt salarizarea personalului contractual din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului s-a realizat având ca bază de referinţă dispoziţiile legale aplicabile în decembrie 2009, respectiv ale anexei 2 lit. B nr. crt. 1 din OUG nr. 10/2008.

Legea nr. 330/2009 a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul bugetar, identificând un algoritm de calcul al salariului de bază prin raportare la coeficienţi şi clase de ierarhizare aplicabili fiecărei categorii profesionale. Cu toate acestea, nu s-au aplicat în stabilirea salariilor valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la acest act normativ, legiuitorul făcând trimitere ca nivel de referinţă salariul lunii decembrie 2009.

După abrogarea Legii nr. 330/2009, deşi a fost în vigoare Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu s-au aplicat, nici de această dată, valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la acest act normativ, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin
acte normative anuale de salarizare
,
respectiv Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal - bugetare, cu modificările şi completările următoare, OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Aşadar, toate aceste acte normative s-au raportat la salariul de încadrare acordat în anul anterior, respectiv în
luna decembrie 2009

pentru anul 2010, în
luna octombrie 2010

pentru anul 2011,
decembrie 2011

pentru anul 2012,
decembrie 2012

pentru anul 2013,
decembrie 2013
pentru anul 2014,
decembrie 2014

pentru anul 2015 şi
decembrie 2015

pentru anul 2016,
decembrie 2016

pentru ianuarie-aprilie 2017.

Prin Decizia nr. 201/2016, Curtea Constituţională a reţinut că: ,,pct. 29 (...) deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării,
în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din

fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale.” ,,pct. 31 (...) Pentru motivele arătate mai sus, ce ţin de istoricul legislativ, calculul drepturilor salariale se face, în prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare anului 2010 (...)”

Aceleaşi argumente au fost reţinute de Curtea Constituţională şi în Decizia nr. 295/2017, la pct. 20.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, prin Decizia nr. 10/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, că: ,,47. Toate actele normative anuale de salarizare, fără excepţie din 2010 şi până în prezent, nu au făcut decât să reia dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.

48. Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit acestei legi, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuându-se starea de tranziţie.
    Aşadar, s-a procedat doar la o "reîncadrare scriptică" a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a "realizat faptic" la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.
49. Aşadar, este de reţinut faptul că, deşi personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimiţând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, menţineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori.”

În aceste circumstanţe, Curtea constată că analizarea nivelului la care trebuie să fie făcută salarizarea reclamanţilor nu se poate face prin raportare la grilele de salarizare prevăzute din anexele la Legea nr. 284/2010, astfel cum solicită reclamanţii, raportarea la grile urmând a fi făcută în cele ce urmează doar pentru a evidenţia faptul că funcţiile deţinute şi condiţiile de desfăşurare a activităţii, în sensul identificat de legiuitor, sunt diferite pentru cele două categorii de salariaţi supuşi comparabilităţii în situaţia pendinte.

Problema reală în cauză o constituie pretenţia reclamanţilor de salarizare la acelaşi nivel stabilit şi aflat în plată pentru personalul comparabil din cadrul Secretariatul General al Guvernului.

Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru salarizarea identică a reclamanţilor, personal contractual în cadrul Biroului Judeţean de Rentă Viageră Agricolă Reprezentanţa Teritorială Vaslui, structură din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului şi personalul din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (astfel cum a fost aprobată şi completată prin Legea nr. 71/2015), în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 5

¹

din acelaşi act normativ, prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

De asemenea, conform art. 5 alin. 1 şi alin. 1

¹

din acelaşi act normativ, „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat
în aceeaşi instituţie/autoritate publică

pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte,
salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat

sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (1

¹

) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”.

Prin urmare, modificarea adusă O.U.G. nr. 83/2014 prin Legea nr. 71/2015 vizează salariaţii care aveau stabilit un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/ grad / treaptă şi gradaţie.

De asemenea, potrivit dispoziţiile art. 3

¹

alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost introdus prin O.U.G nr. 20/2016 şi modificat prin O.U.G. nr. 43/2016), prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Decizia nr. 49/2018, pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept privind interpretarea art. 3

¹

alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că egalizarea la nivelul maxim salarial aflat în plată se face, în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice, la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar şi nu la nivel naţional.

Or, în cauză, Curtea reţine că, raportat la H.G. nr. 155/2016 - Anexa 1 (Structura Organizatorică a Agenţiei Domeniilor Statului) şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Domeniilor Statului (Anexa 2), Agenţia Domeniilor Statului este o instituţie publică cu patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite (art. 1, art. 3 alin. 3 şi 4 alin. 1 lit. f din Regulament precum şi faptul că în structura organizatorică există Direcţia economică).

Prin urmare, raportat la acest ordonator de credite, care este Agenţia Domeniilor Statului, trebuie făcută analiza în stabilirea nivelului maxim al salarizării şi nu raportat la Secretariatul General al Guvernului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta interpretarea că analiza trebuie făcută prin raportare la nivelul de salarizare stabilit pentru ordonatorul principal de credite, respectiv Secretariatul General al Guvernului, Curtea constată că nu este îndeplinită şi cea de a doua condiţie impusă de legiuitor respectiv a existenţei unor funcţii similare şi condiţii de muncă identice. Legiuitorul s stabilit o încadrare diferită în grile tocmai pentru a evidenţia diferenţa dintre atribuţiile concrete şi condiţiile de muncă ale salariaţilor care constituie element de comparaţie.

Potrivit art. 3

¹

alin. 1

¹

din O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016), sintagma „fiecare funcţie” prevăzută la alin. 1 reprezintă funcţiile prevăzute
în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent

în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Or, în cauză, salarizarea personalului din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului este reglementată diferită de cea a personalului din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Astfel,
salarizarea personalului din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului

a fost reglementată de Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Anexa I (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „administraţie”) Cap. II lit. A (Salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii, administraţia publică locală - consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora), pct. I. (Salarii pentru Administraţia publică centrală), Secţiunea 1 (Salarii de bază pentru funcţii de specialitate), litera a) Funcţii de conducere şi litera b) Funcţii de execuţie. În schimb,
salarizarea personalului din cadrul Secretariatului General al Guvernului

a fost reglementată de Anexa I (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „administraţie”) Cap. I lit. A (Salarizarea funcţionarilor publici), a)Funcţii corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, b) Funcţii publice de conducere şi c) Funcţii publice generale de execuţie din Legea nr. 284/2010.

Pentru aceste considerente, Curtea constată nefondată cererea reclamanţilor, preluarea posturilor Agenţiei Domeniilor Statului de către Secretariatului General al Guvernului, care a devenit astfel ordonator principal de credite, nu presupune automat şi o salarizare identică a personalului din cadrul agenţiei cu personalul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, de vreme ce reclamanţii au continuat să exercite aceleaşi atribuţii ca cele avute înainte de preluare. În aceste circumstanţe nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 alin. 2 din OUG nr. 86/2014 invocate de apelanţii intimaţi.

Curtea constată că, astfel, cauza juridică a dosarului pendinte nu o constituie dispoziţiile Legii nr. 71/2015 pentru a analiza salarizarea la nivel maxim pentru aceeaşi categorie profesională care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, prin raportare la consacrarea jurisdicţională a dreptului la salarizarea acestor salariaţi din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului la nivelul personalului din cadrul Secretariatului General al Guvernului, împrejurarea susţinută prin hotărârile judecătoreşti invocate de intimaţi.

În ceea ce priveşte soluţia adoptată de Tribunalul Iaşi sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea constată că a dobândit autoritate de lucru judecat, în sensul art. 430 (1) NCPC, reclamanţii intimaţi, singurii care aveau interes în contestarea acesteia nu au declarat apel împotriva dispoziţiei de admitere a excepţiei.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 480 C.proc.civ., admite apelul, schimbă în parte sentinţa şi respinge acţiunea.