Plata remuneratiilor persoanelor angajate, Cheltuieli aferente vanzarii bunurilor, cheltuieli pentru conservarea si administrarea bunurilor

Plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24 din Legea nr. 85/2006 trebuie facuta numai pentru acoperirea cheltuielilor eferente vanzarii

bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, ceea ce inseamna ca doar aceste cheltuieli vor fi achitate din pretul obtinut in urma valorificarii acestor bunuri, iar nu si altele care privesc averea debitorului in general. In conditiile in care practicianul in insolventa nu a facut dovada faptului ca onorariul solicitat vizeaza exclusiv valorificarea bunurilor asupra carora erau constituite garantii, probatoriul certificand faptul ca acestea reprezinta sume solicitate pentru activitatea normala desfasurata pe parcursul perioadei de observatie si al reorganizarii, s-a constatat ca nu se poate face o distribuie catre acesta in conditiile art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Curtea de Apel Iasi — Sectia civila, Decizia civila nr. 285/30.05.2019

Instanta retine faptul ca sumele ce fac obiectul distribuirii au fost obtinute in urma valorificarii bunurilor imobile asupra carora purtau garantii creditorii „U”, „B” si AJFP Iasi.

Potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine:

1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli eferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;

1 ind. 1. creantele creditorilor garantati nascute in timpul procedurii de insolventa dupa confirmarea planului de reorganizare, ca parte componenta a acestui plan; aceste creante cuprind capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel;

2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute inainte de deschiderea procedurii.

Potrivit art. 123, creantele vor fi platite, in cazul falimentului, in urmatoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4);
2. creantele izvorate din raportul de munca;
3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;
4. creantele bugetare;
5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;
7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;
8. alte creante chirografare;
9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta:

1. creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;
2. creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.

Revenind la speta dedusa judecatii, Curtea a apreciat ca plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24 din Legea nr. 85/2006 trebuie facuta numai pentru acoperirea cheltuielilor eferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, ceea ce inseamna ca doar aceste cheltuieli vor fi achitate din pretul obtinut in urma valorificarii acestor bunuri, iar nu si altele care privesc averea debitorului in general.

In primul rand s-a retinut ca, pentru sumele obtinute din vanzarea activului ce constituie garantie, cu ocazia distribuirii se aplica disp. art. 121 din Legea nr. 85/2006, ce sunt exclusiv aplicabile fondurilor obtinute din vanzarea bunurilor grevate cu garantii reale, acest text avand caracterul normei speciale fata de prevederile art. 123 din aceeasi lege, ce reprezinta norma generala in caz de distribuire.

Drept urmare, se cuvenea ca, in planul de distribuire, sa fie incluse sumele datorate practicianului in insolventa numai in masura in care aceste cheltuieli se raportau exclusiv la valorificarea bunului ce constituia garantie.

Neacordarea onorariului cuvenit practicianului in insolventa nu echivaleaza refuzul de acceptare a facturilor fiscale emise de „BI IPURL”, cum in mod eronat apreciaza apelanta, sumele datorate urmand a fi acordate, in masura in care vor fi apreciate ca justificate, la distribuirile ulterioare, in conditiile art. 123 din acelasi act normativ.

In speta, in conditiile in care apelanta nu a facut dovada faptului ca onorariul solicitat vizeaza exclusiv valorificarea bunurilor asupra carora erau constituite garantii, probatoriul certificand faptul ca acestea reprezinta sume solicitate pentru activitatea normala desfasurata pe parcursul perioadei de observatie si al reorganizarii, in mod corect judecatorul fondului a constatat ca nu se poate face o distribuire practicianului in insolventa, in conditiile art. 121 din Legea nr. 85/2006.