Plasament — masura de protectie speciala de care beneficiaza copilul abuzat sau neglijat

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila - Decizia civila nr. 189/17 aprilie 2019

Prin sentinta civila nr. 14/7 ianuarie 2019, Tribunalul Iasi, Sectia I Civila a admis cererea formulata de reclamanta D.G.A.S.P.C. - Iasi, in contradictoriu cu parata R.

A instituit masura plasamentului minorei X, la Centrul de Servicii Sociale „Z.” - Centrul Rezidential „Z.” Iasi.

A dispus ca drepturile si obligatiile parintesti cu privire la minora X sa fie exercitate, respectiv indeplinite de catre directorul D.G.A.S.P.C. - IASI.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel R, criticand-o pentru nelegalitate.

Examinand actele si lucrarile dosarului, in aplicarea art. 479 alin. (1) din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010 republicata, cu modificari, Curtea constata ca apelul este nefondat.

Imprejurarile de fapt, retinute corect de judecatorul fondului, releva ca minora X este fiica apelantei R, tatal acesteia nefiind cunoscut.

In cauza pendinte, intimata-reclamanta D.G.A.S.P.C. - Iasi a solicitat, in temeiul Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, instituirea masurii de protectie speciala a plasamentului la Centrul de Servicii Sociale Z. - Centrul Rezidential Z., cu privire la minora. S-a solicitat ca drepturile si obligatiile parintesti cu privire la minora sa fie exercitate, respectiv indeplinite, de catre directorul D.G.A.S.P.C. - Iasi.

Reprezentantii Directiei au fost sesizati de Spitalul „Sf. Maria” - Iasi, care a semnalat ca minora a avut 88 prezentari la UPU si Camera de Garda Ortopedie, in perioada ianuarie 2017- septembrie 2018, ocazii cu care au fost efectuate mai multe investigatii radiologice, medicii atentionand ca acest tip de investigatii poate sa puna in pericol viata minorei, existand riscul de leucemie.

In urma propriilor investigatii, Directia a constatat ca situatia scolara a minorei era deficitara, aceasta avand foarte multe absente, cu motivatia ca a fost internata in spital.

Curtea retine, cu caracter de principiu, ca interesul superior al copilului se circumscrie dreptului oricarui copil la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socio-afectiv si la viata de familie.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.

Potrivit dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 272/2004: ,,De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza ... copilul abuzat sau neglijat”.

La randul sau, art. 94 prevede ca: ,,(1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, si se clasifica drept abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic.

(2) Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura pe care o presupune indeplinirea acestei responsabilitati, care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului si poate imbraca mai multe forme: alimentara, vestimentara, neglijarea igienei, neglijarea medicala, neglijarea educationala, neglijarea emotionala sau parasirea copilului/abandonul de familie, care reprezinta cea mai grava forma de neglijare.”

Raportat la cele expuse, Curtea constata ca, in speta dedusa prezentei judecati, tribunalul a dispus instituirea masurii plasamentului in Centrul de Servicii Sociale Z. cu privire la minora printr- o aplicare corecta a prevederilor legale mai sus mentionate.

Prima instanta a administrat un probatoriul complet si complex, stabilind corect situatia de fapt sub aspectul raporturilor dintre apelanta si copil.

In acelasi timp, este de notat ca probatoriul testimonial administrat in apel, la solicitarea apelantei, nu este de natura a contura o situatie de fapt diferita de cea deja retinuta.

Fiind investita cu sesizarea reclamantei-intimate privind instituirea masurii de protectie speciala a plasamentului minorei X la Centrul de Servicii Sociale Z. - Centrul Rezidential Z., prima instanta a realizat o apreciere temeinica a probatoriului administrat, concluzionand ca minora se afla in dificultate, fiind in situatia copilului supus unor diferite forme de neglijare si abuz in familia sa, ceea ce impune luarea masurii de protectie speciala a plasamentului.

Prima instanta a avut in vedere, intr-o apreciere globala, ansamblul factorilor si intregul context situational care au format convingerea ca se impune instituirea masurii de protectie a plasamentului.

Astfel, atat din cuprinsul raportului de evaluare initiala nr. 30543/23.10.2018, cat si din Raportul nr. 1325 din 3 august 2018, intocmit de Centrul pentru dezvoltare personala si psihoterapie Y, care a realizat consilierea cuplului mama-copil in perioada 21 aprilie 2018 - 21 iunie 2018, rezulta ca, in pofida faptului ca relatia dintre mama si copil este una deschisa, comunicarea dintre cele doua se face la nivel superficial; mama nu asigura copilului un sprijin afectiv adecvat; mama foloseste des diferite metode subtile de manipulare a copilului privind unele aspecte din viata sa, dar si in a determina copilul sa adopte punctul ei de vedere; luarea finala a deciziei apartine mamei, uneori fara a tine cont de dorintele copilului, chiar daca in prealabil a discutat cu acesta anumite aspecte privind decizia; minora a identificat mai multe metode prin care poate evita conflictul cu alti copii, care de obicei porneau de la discutii in contradictoriu pe care copilul le alimenta cu atitudinea ei si cu tonul inadecvat, copiat de la mama; parata are un model de comunicare inadecvat in situatii de criza si/sau conflictuale, preluat din familia de origine, acest mod de comunicare fiind un mod de a se proteja psihic si emotional mai ales in situatii de stres, carora nu le poate face fata; mama a precizat de mai multe ori ca se simte singura si neajutorata; mama prezinta numeroase defense si reticente de a lucra anumite aspecte emotionale si afective, ceea ce a condus la o atingere superficiala a aspectelor profunde, aspecte manifestate simptomatic de X: nevoia de atentie si afectiune din partea mamei, respectiv a adultilor cu care relationeaza, de validare si incurajari constante.

In final, se apreciaza ca este posibil ca mama sa fi fost agresata de catre bunica, copilul preluand modelul de comportament al mamei, acceptand sa fie agresata sau provocand ea abuzul, comportament motivat de dorinta de a fi salvat sau de a se apara impotriva sentimentelor de furie sau vinovatie.

In deplin acord cu interesul superior al minorei X, prima instanta a realizat o analiza riguroasa a cadrului si conditiilor impuse de legiuitor prin norme de ordine publica, cu caracter special, in privinta mecanismelor de protectie instituite de Legea nr. 272/2004.

Tribunalul a facut o prezentare detaliata a tuturor probatoriilor administrate in cauza si a rezultatelor investigatiilor derulate de autoritatile cu atributii in domeniu pentru a se identifica conditiile oferite de apelanta, sens in care a pornit de la prezentarea tuturor internarilor minorei la spital, a raportului de evaluare initiala nr. 30543/23.10.2018, a raportul nr. 1325/3 august 2018 intocmit de Centrul pentru dezvoltare personala si psihoterapie Y, a fisei de evaluare psihologica a minorei intocmita de D.G.A.S.P.C. - Serviciul pentru Situatii de Urgenta, a fiselor psiho-pedagogice ale minorei intocmite de catre Scoala Gimnaziala „Q.” - Iasi, respectiv de Colegiul „T.” - Iasi (unitate scolara la care minora a fost transferata din 12 septembrie 2018).

Curtea constata ca in mod judicios a retinut instanta de fond ca probatoriile administrate atesta ca neglijarea minorei se realizeaza prin omisiunea voluntara a mamei minorei de a lua masurile necesare care sa asigure prezenta minorei la unitatea de invatamant la care este inscrisa, integrarea minorei in colectivitatea scolara si progresul scolar al acesteia, prin refuzul mamei de a coopera cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul educarii minorei, prin neindeplinirea corespunzatoare a obligatiei de a solicita asistenta medicala pentru a asigura minorei cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si pentru a preveni situatiile care pun in pericol viata, cresterea si dezvoltarea copilului.

In acord cu cele retinute de tribunal, Curtea constata ca probele administrate in cauza sustin teza inadaptarii minorei la exigentele vietii scolare din pricina absenteismului scolar masiv si a relatiilor conflictuale generate de atitudinea minorei in colectivitate, atitudine prin care minora imita comportamentul mamei sale in situatii similare.

Curtea noteaza ca probatoriile administrate atesta ca apelanta nu asigura copilei sale nici conditii de trai decente, in conditiile in care, cu ocazia vizitei efectuate de reprezentantii DGASPC Iasi la domiciliul familiei, in data de 14 august 2018, s-a constatat ca apelanta locuia singura cu copilul, in apartamentul proprietate a bunicii materne, decedate in luna martie 2018; nu s-au putut evalua conditiile de locuit, intrucat mama nu se afla acasa; de pe scara blocului se putea percepe un miros greu venind din apartament; din declaratiile administratorului blocului, cele doua locuiesc intr-un mediu insalubru (au gandaci, sobolani), nu au permis accesul in locuinta unei echipe pentru deratizare si dezinsectie, desi exista numeroase plangeri ale vecinilor; exista reclamatii ale vecinilor cu privire la comportamentul agresiv al mamei fata de vecini, precum si cu privire la existenta a numeroase certuri intre membrii familiei, deseori noaptea; mama ar pleca de acasa impreuna cu fiica sa la ore tarzii si s-ar intoarce dimineata.

Martorul V., audiat in calea de atac a apelului la solicitarea apelantei, a declarat ca nu cunoaste conditiile de locuit pe care le ofera mama minorei, intrucat nu a fost in apartamentul partilor si ca nu a observat probleme majore in relationarea mama-fiica, ci doar chestiuni obisnuite, care se intampla intr-o familie.

Curtea are in vedere ca cele declarate de martor se axeaza mai mult pe chestiuni care s-au petrecut in Centrul Rezidential Z., aspecte care nu constituie obiect de investire al instantei in cauza pendinte, astfel incat nu vor fi luate in analiza. In ceea ce priveste relationarea dintre mama si copil, martorul a declarat ca a perceput-o doar cand au mers impreuna la cumparaturi sau la film ori cand se intalneau pe esplanada.

Curtea retine ca, din cele declarate de martor, acesta a observat doar ocazional relationarea dintre mama si copil, nefiind de natura a combate toate celelalte probatorii ale cauzei la care s-a facut trimitere anterior.

Instanta de control judiciar evidentiaza ca apelanta a criticat in termeni extrem de generali solutia instantei de fond si sustinut ca nu se impune masura plasamentului, fara insa a arata concret, modul in care s-ar fi imbunatatit climatul familial sub aspectul garantiilor materiale si morale necesare unei dezvoltari normale a copilului, fiind de notat si faptul ca, in ansamblul lor, normele legale urmaresc, primordial, protectia adecvata a copilului.

Este de amintit, in context, si principiul jurisprudential consacrat constant in jurisprudenta CEDO, in sensul ca masura plasamentului unui copil nu pune capat nicidecum relatiilor familiale naturale, ci, dimpotriva, alaturi de obligatiile negative consacrate de art. 8, normele conventionale impun statului, in plus, obligatii pozitive pentru asigurarea unui respect efectiv al vietii de familie.

Critica apelantei potrivit cu care instanta de fond nu a luat in considerare pozitia copilului, este nefondata.

Instanta de apel constata ca, tribunalul a avut in vedere atat concluziile psihologilor care au evaluat minora si au confirmat ca aceasta se afla sub autoritatea mamei, care doar mimeaza dialogul cu minora, cat si faptul ca minora a negat insistent existenta de conflicte - fie ele si minore cu mama sa - atat in fata psihologilor cu care a interactionat, cat si in fata instantei de judecata, cu prilejul audierii sale; toate acestea fiind de natura a naste semne reale de intrebare cu privire la veridicitatea declaratiilor minorei.

In fata instantei de apel, apelanta nu au produs probe care sa ateste ca ar fi intervenit vreo modificare a conditiilor de trai pe care le-ar putea oferi si sa inlature concluzia tribunalului ca lasarea minorei in grija sa ar putea avea repercusiuni grave asupra evolutiei minorei.

In aceste circumstante, curtea noteaza ca este pe deplin dovedita incidenta art. 60 lit. c), avand in vedere situatia in care se gaseste minora.

Raportat considerentelor expuse si in aplicarea art. 480 alin. (1) teza I C.proc.civ., Curtea respinge apelul declarat de apelanta R. impotriva sentintei Tribunalului Iasi si pastreaza sentinta atacata.