Perimarea cererii, Citarea partilor, Termenul de recurs si Repunerea in termenul de recurs

Orice hotarare judecatoreasca, respectiv dispozitivul acesteia, este pronuntata in sedinta publica, chiar si in lipsa partilor, in conformitate cu prevederile art. 258 alin. 2 Cod procedura civila, legiuitorul nefacand vreo distinctie intre hotararile care se comunica partilor pentru curgerea unui termen in vederea exercitarii caii de atac si cele care nu se comunica, asa cum este cazul perimarii sau al ordonantei presedintiale data cu citarea partilor.

Dar, inexistenta acestei distinctii nu poate sa conduca la concluzia identitatii sub aspectul efectelor pronuntarii, in cazul celor doua categorii de hotarari. Dimpotriva, efectele sunt diferite si o astfel de diferentiere justifica pe deplin concluzia potrivit careia, in cazul perimarii, pronuntarea dispozitivului presupune si contine o comunicare a solutiei - act de procedura esential al instantei, in sensul de incunostintare, de luare la cunostinta de catre parte a hotararii ce s-a dat in cauza, moment de la care se declanseaza si termenul pentru exercitarea caii de atac - mijloc de protectie a dreptului la aparare.

Din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, in ambele situatii trebuie oferite garantii reale si efective ca partile au luat la cunostinta de solutia data.

Or, o pronuntare realizata in conditii neregulate, de exemplu in situatia necitarii partii cu mentiunea perimarii, nu garanteaza o reala incunostintare a partii asupra solutiei date, avand efect echivalent cu cel al necomunicarii hotararii, atunci cand hotararea se comunica printr-un act de procedura distinct, ulterior pronuntarii acesteia.

In aceste conditii, inclusiv termenul de recurs nu curge de la data unei pronuntari neregulate, iar cererea de repunere in termen nu are obiect.

l.Prin sentinta civila nr. 26 din 25 februarie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila, s-a admis exceptia perimarii cauzei, invocata din oficiu, avand in vedere si dispozitiile art. 252 alin. 1 teza I Cod procedura civila

S-a constatat perimata cererea formulata de reclamanta C.F., in contradictoriu cu paratii Primarul municipiului C. si Primaria municipiului C.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele: la termenul de judecata din data de 22 ianuarie 2013 cauza a fost suspendata pentru lipsa partilor, in baza art. 242, alin. 1, pct. 2 Cod procedura civila.

Potrivit art.248 Cod procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestatie, recurs, revizuire si orice alta cerere se perima de drept chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de 1 an.

Este adevarat ca la data de 15.01.2014 s-a depus o cerere de repunere pe rol din partea reclamantei, dar nu s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, nici macar prin cererea de repunere pe rol, astfel ca solutia ce se impune in cauza este de respingere a acestei cereri, dispozitiile art. 242 Cod procedura civila fiind imperative in ceea ce priveste judecata cauzei in lipsa, asa incat, cauza nefiind repusa pe rol, iar suspendarea fiind dispusa la termenul din data de 22.01.2013, termenul de perimare de un an prevazut de art. 248 Cod procedura civila a fost implinit in speta.

Pentru aceleasi considerente, ale lipsei unei cereri de judecata a cauzei in lipsa, instanta nu a putut analiza nici cererea de amanare formulata de aparatorul reclamantei, dat fiind faptul ca prevederile legale privind judecata cauzei in lipsa se impun a fi analizate cu prioritate, iar in lipsa unei astfel de cereri de judecata a cauzei in lipsa, instanta nu s-a pronuntat pe o cerere de amanare, suspendarea cauzei pentru lipsa partilor fiind prioritara.

2. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta C.F. criticand-o pentru nelegalitate.

La data de 29 mai 2014 reclamanta a formulat cerere de repunere in termenul de recurs sustinand ca pentru admiterea acesteia trebuie indeplinite cumulativ cerintele ca partea sa nu- si fi exercitat dreptul procedural in termenul legal dintr-un motiv care exclude culpa sa, imprejurare ce a impiedicat partea sa actioneze in termen.

Cererea de repunere in termen
nu are obiect si s-a respins ca atare pentru aceleasi considerente aratate in cele ce succed, dar per a contrario.

Recursul de fata nu a fost socotit tardiv, nefiind incidente dispozitiile art. 103 alin. 1 teza I cod procedura civila, potrivit carora neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui act de procedura in termenul legal, atrage decaderea.

In cauza, tribunalul a pronuntat o solutie de perimare a actiunii, respingand prin aceeasi hotarare si cererea de redeschidere a judecatii formulata de catre reclamanta mai inainte de trecerea unui an de la data suspendarii cauzei in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila.

Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 253 alin. 2 Cod procedura civila, hotararea care constata perimarea, este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare.

Orice hotarare judecatoreasca, respectiv dispozitivul acesteia, este pronuntat in sedinta publica, chiar si in lipsa partilor, in conformitate cu prevederile art. 258 alin. 2 Cod procedura civila, legiuitorul nefacand vreo distinctie intre hotararile care se comunica partilor pentru curgerea unui termen in vederea exercitarii caii de atac si cele care nu se comunica, asa cum este cazul perimarii sau al ordonantei presedintiale data cu citarea partilor.

Dar, inexistenta acestei distinctii nu poate sa conduca la concluzia identitatii sub aspectul efectelor pronuntarii, in cazul celor doua categorii de hotarari. Dimpotriva, efectele sunt diferite si o astfel de diferentiere justifica pe deplin concluzia potrivit careia, in aceste din urma cazuri, pronuntarea dispozitivului presupune si contine o comunicare a solutiei - act de procedura esential al instantei, in sensul de incunostintare, de luare la cunostinta de catre parte a hotararii ce s-a dat in cauza, moment de la care se declanseaza si termenul pentru exercitarea caii de atac - mijloc de protectie a dreptului la aparare.

Or, o pronuntare realizata in conditii neregulate nu garanteaza o reala incunostintare a partii asupra solutiei date, avand efect echivalent cu cel al necomunicarii hotararii, atunci cand hotararea se comunica printr-un act de procedura distinct, ulterior pronuntarii acesteia.

In aceste conditii, operatiunea juridica a comunicarii, ca act de procedura neregulat, fie ca se realizeaza odata cu pronuntarea, fie separat, este ineficace sub aspectul declansarii termenului pentru exercitarea caii de atac, prin neatingerea scopului urmarit, respectiv acela al incunostintarii, intrucat comunicarea unui act de procedura nu este un scop in sine, ci un mijloc, fiind destinat exclusiv partii.

Curtea apreciaza ca nu poate fi identificata nicio justificare obiectiva si rezonabila, pentru a nu impartasi acest punct de vedere inclusiv in cazul in care declansarea termenului curge de la pronuntare, iar nu de la comunicare, deoarece partile se afla in situatii procesuale comparabile, iar din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, in ambele situatii trebuie oferite garantii reale si efective ca acestea au luat la cunostinta de solutia data.

Mai mult, apare necesara o garantie procesuala in plus pentru partea fata de care opereaza sanctiunea decaderii dupa epuizarea termenului de 5 zile de la pronuntare, intrucat in celalalt caz se poate vorbi de o superioritate a situatiei procesuale, de vreme ce partea ia cunostinta de solutie si la pronuntare, cunoaste si motivarea dupa comunicarea separata, iar termenul de promovare a caii de atac este considerabil mai mare.

Pentru a ajunge la concluzia ca in cauza partea nu a fost incunostintata de solutie cu ocazia pronuntarii, au fost avute in vedere urmatoarele elemente:

Reclamanta, contrar disp. art. 252 alin. 1 Cod procedura civila, nu a fost chemat la judecata punctual pentru a i se pune in discutie exceptia perimarii, ridicata din oficiu de instanta.

In aceste conditii, reclamanta - titular si al unei cereri de redeschidere a judecatii, nu trebuia si nu putea sa prevada, in lipsa unei mentiuni pe citatie in acest sens, posibilitatea pronuntarii unei solutii de perimare, ce poate fi atacata intr-un termen scurt doar de la pronuntare, iar nu de la comunicare.

In acelasi mod, pentru previzibilitatea procedurii, este chemata la judecata si o persoana in cadrul unei ordonante presedintiale, fiind necesara aceasta mentiune, nefiind suficienta cea referitoarea la obiectul propriu-zis al cererii, cum este in cazul de fata, de exemplu, “fond - lege 10/2001”.

Fata de toate aceste elemente, este exclus a presupune ca reclamanta a stiut de sesizarea din oficiu a instantei cu privire la exceptia perimarii, precum si de curgerea unui eventual termen scurt de recurs de la pronuntare.

Instanta de recurs apreciaza ca este suficienta sublinierea acestui element pentru a concluziona ca pronuntarea in sedinta publica a unei hotarari de perimare fara ca partea sa fi cunoscut obiectul judecatii, respective exceptia, este ineficace, fiind inapta de a declansa termenul pentru exercitarea caii de atac.

Prin urmare, nepromovarea caii de atac in 5 zile de la pronuntare nu este imputabila recurentei pentru a opera decaderea, aceasta aflandu-se intr-o imposibilitate juridica de a-si exercita dreptul potrivit interesului urmarit, imposibilitate ce a fost generata de instanta, iar nu de conduita sa procesuala.

Deci, necomunicarea hotararii judecatoresti - ca act de procedura al instantei, cu ocazia pronuntarii sau separat, act savarsit in scopul luarii la cunostinta, nu declanseaza in mod obiectiv termenul de promovare a caii de atac, neoperand pentru parte decaderea din drept, drept aprioric stabilit in lege, dar care se naste concret, numai la comunicarea valabila a hotararii sau prin luare la cunostinta, in cazul echipolentei.

Intr-o asemenea situatie, nu se poate sustine ca partea ar avea la indemana posibilitatea formularii unei cereri de repunere in termen in sensul art. 103 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat premisa legala in aceasta situatie este alta, respectiv aceea ca partii i s-a comunicat valabil actul de procedura, termenul s-a declansat, dar a expirat mai inainte de promovarea caii de atac, partea fiind impiedicata din motive mai presus de vointa sa sa-si valorifice dreptul, motive care sa fi intervenit in interiorul termenului de exercitare a caii de atac.

Chiar prin cererea de recurs se invoca de catre reclamanta o neregularitate a actului de procedura al instantei, respectiv al citarii partii pentru termenul din data de 25.02.2014, in sensul inexistentei mentiunii privind exceptia perimarii, nulitate relativa, ce poate fi invocata numai de parte, prin motivele de recurs, in lumina dispozitiilor art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 raportat la art. 108 alin. 2 Cod procedura civila.

Astfel ca, nulitatea actului de procedura al citarii, atrage neregularitatea actului de procedura subsecvent, acela al pronuntarii - in conditiile art. 106 alin. 1 Cod procedura civila, act care nu poate avea o existenta de sine statatoare si care, in aceste conditii, nu poate sa produca nici efectele specifice comunicarii, acelea de garantare a posibilitatii reale de luare la cunostinta de catre parte a solutiei pronuntate si de declansare a termenului pentru exercitarea caii de atac.

Asadar, fata de particularitatea cazului, in sensul ca termenul de recurs curge de la pronuntare, verificarea din recurs nu se putea limita doar la a observa data pronuntarii si la identificarea zilei de declarare a recursului, fiind necesara o analiza a contextului procedural in care s-a facut pronuntarea, pornind evident de la actul de procedura al chemarii partii la judecata pentru ziua respectiva.

Deci, instiintarea partii pentru perimare, care evident ca se realizeaza prin emiterea citatiei, are o dubla functionalitate, chiar daca formal apare ca fiind un act unic de procedura si asigura din aceasta perspectiva, o dubla garantie procesuala, astfel: 1. de citare, in sensul art. 88 si art. 100 Cod procedura civila (in caz de nerealizare, atrage nulitatea hotararii ca act subsecvent si casarea, in masura in care partea invoca); 2. de realizare a unei comunicari regulate, valabile a hotararii, cu ocazia pronuntarii, dupa judecata si deliberari, chiar daca partea lipseste.

Pentru toate aceste considerente, dar si in lipsa unei dovezi privind incunostintarea valabila privind solutia, de la care sa curga termenul de recurs de 5 zile prevazut de lege si care sa fi fost depasit, nu se poate socoti ca recursul este facut peste termen, conform art. 310 Cod procedura civila.

Recursul de fata a fost privit ca fondat,
pentru urmatoarele considerente:

In conditiile in care s-a solicitat amanarea cauzei prin avocat cu dovada a imposibilitatii de prezentare, solicitare precedata de o cerere de repunere pe rol in vederea judecarii procesului, formulata in temeiul 245 pct. 1 Cod procedura civila cu efect intrerupator al perimarii in sensul art. 249 Cod procedura civila, apare evidenta intentia partii de incetare a perioadei de suspendare si de continuare a judecatii, fie si prin amanarea cauzei - de vreme ce legiuitorul a reglementat institutia amanarii cauzei pentru lipsa de aparare temeinic motivata.

Asadar, partea a asteptat in mod rezonabil sa i se asigure garantii procesuale minimale din partea instantei si nu se poate vorbi de o culpa a partii sau de lasarea in nelucrare din vina sa a dosarului, in sensul art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, mai inainte de a verifica masura in care insasi instanta a savarsit sau nu vreo neregularitate procedurala.

Deci si critica recurentului cu privire la modul de solutionare a cererii de redeschidere a judecatii este intemeiata.

Hotararea atacata contine doua solutii, una privind cererea de redeschidere a judecatii formulata de reclamanta in interiorul termenului de 1 an de la ultima suspendare a cauzei in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila si cealalta, privind exceptia perimarii constatata din oficiu de catre instanta.

Curtea apreciaza ca prima solutie este supusa aceleiasi cai de atac, odata cu cea de-a doua solutie vizand perimarea, respectiv recursului.

Prin pronuntarea concomitenta asupra celor doua chestiuni, instanta sigur ca nu a mentinut masura suspendarii, astfel ca solutia de respingere a repunerii pe rol sa fie atacata cu recurs separat, potrivit art. 244 ind. 1 alin. 2 Cod procedura civila.

Dar, aceasta nu inseamna ca solutia de respingere a cererii nu este susceptibila de a fi atacata cu recurs odata cu solutia asupra perimarii, avand regimul juridic al incheierii premergatoare ce se ataca odata cu fondul, potrivit art. 299 alin. 1 teza II Cod procedura civila.

Intrucat solutia de respingere a cererii de repunere pe rol nu se regaseste in dispozitiv si, pe de alta parte, cererea de amanare a fost lasata nesolutionata, dar prin trecerea timpului amanarea in sine s-a produs, urmeaza sa se reia judecata de la momentul procesual in care sau savarsit neregularitatile, cu mentiunea continuarii judecatii pe fond..

Acestea sunt considerentele pentru care, fiind incident cazul de recurs de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, dar si disp. art. 312 alin. 5 teza I, alin. 6 ind.

1 teza I Cod procedura civila, in baza art. 312 alin.1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedura civila, s-a admis recursul, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza pentru continuarea judecatii aceleiasi instante.
(Decizia civila nr. 1356 din 25 septembrie 2014 - Sectia a I -a civila, rezumat judecator Radulescu Tatiana)