Obligatie respectare servitute scurgere ape naturale, conditii stingere servitute, legalitate reluare cercetare judecatoreasca

Drept civil, Cod Procedura civila 1865

Art. 151, 105, 108, 129 alin.2, 304 pct. 5 si 9 C.Pr.civ;

art. 578 C.civil 1864, art. 768, 770 N.C.civil

Repunerea pe rol pentru lamurirea unor aspecte aparute in deliberare nu constituie motiv de nelegalitate, ci o posibilitate legala la dispozitia instantei.

Incalcarea dreptului la aparare prin necomunicarea memoriilor partii adverse, nu poate fi insusita ca motiv de nelegalitate, in conditiile in care titularul sau nu a pretins instantei in fata careia a survenit actul criticat nici comunicarea (desi a fost prezent), nici acordarea unui termen pentru luare la cunostinta (sanctiunea fiind decaderea).

Servitutea de scurgere a apelor, decurgand din situatia proprietatilor, poate gasi protectia instantei numai daca proprietarul fondului inferior a intervenit in vreun mod in obstructionarea exercitiului sau; cand stavilele au fost create natural, prin surpari de teren, obligarea fondului inferior la inlaturarea lor apare ca excesiva si vadit prejudiciabila pentru proprietatea sa in conditiile modificarii in timp a eficientei vechii servituti. Astfel, imposibilitatea definitiva de exercitare, cumulat cu aparitia altor posibilitati moderne de protectie a proprietatii (valorificate de fondul inferior), justifica admiterea solicitarii de constatare a stingerii vechii servituti.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 96 din 18 februarie 2015

Prin sentinta civila nr. 426/7.05.2013, pronuntata de Judecatoria Bicaz in dosarul nr. ***/188/2011 s-a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 1093/2000 a Judecatoriei Bicaz si ca nefondata actiunea principala formulata de reclamantul S.C., in contradictoriu cu paratul P.G.. A fost admisa cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant P.G. in contradictoriu cu reclamantul-parat S.C. si s-a stins servitutea de curgere a apelor stabilita prin sentinta civila nr. 1093/2000 a Judecatoriei Bicaz. Totodata, a fost obligat reclamantul catre parat la 1101,5 lei cheltuieli de judecata catre exp. T. M.V. la 450 lei diferenta onorariu si s-a respins petitul reclamantului privind cheltuielile de judecata ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, proprietatile partilor situate in intravilan C., jud. Neamt sunt delimitate una de cealalta de un vechi sant colector al apelor pluviale si ca paratul a construit pe acest sant colector un obstacol, la a carui desfiintare a fost obligat prin sentinta civila nr. 1093/2000, evocata.

Prin expertiza judiciara topografica (cu supliment) T., efectuata in cauza, s-a constatat ca vechiul sant colector este intrerupt complet intre punctele E-G din schita anexa, portiune pe care exista o masa mare de pamant care este tasat, are stratul superficial inierbat si care provine de la alunecarea de teren naturala din anul 2005. Pe aceasta portiune acelasi expert a concluzionat ca nu pot fi indepartate aluviunile deoarece santul ar trebui excavat pe lungimea de 25,85m, pe o latime de 4 m, si ar trebui sa niveleze diferenta de cota de la cota 499,34 m (pct. E pe proprietatea reclamantului S.) la cota 498,64 m (pct.G); excavarea stricta doar a santului (facuta adanc) fara excavarea a 2 m de o parte si de alta a santului ar determina surparea acestuia conchide exp.T. Potrivit aceleiasi expertize tot pe portiunea ED exista un sant cu adancimea de 18 cm care a fost sapat de parat doar pentru a colecta apele pluviale de pe proprietatea sa, dar care, datorita diferentei de nivel de la limita de proprietate (zona pct.E), nu poate capta apele pluviale ale intregului versant.

Pe portiunea dintre pct. F si D exista-conform aceluiasi expert-un sant colector executat de parat dupa alunecarea de teren din anul 2005, sant din care apele merg direct in calea de acces pe care o intersecteaza in pct. F si B.

Lipsa santului colector de la pct. D la pct. E duce la inmlastinirea terenului reclamantului pe portiunea colorata galben pe schita-constata aceeasi lucrare stiintifica, constructia anexa Ca proprietatea reclamantului nefiind afectata.

Expertul a mai constat ca proprietatea paratului este protejata de apele pluviale, apreciind veridica sustinerea paratului potrivit careia inainte de anul 2005, cand erau ploi abundente, chiar daca vechiul sant colector era functional, exista riscul ca terenul din zona casei sale (situata la cota 499,21m) sa fie inmlastinat (zona verde pe schita anexa).

Pe cale reconventionala paratul a cerut in temeiul art.770 lit. e Cod civil stingerea servitutii infiintata prin sentinta civila nr. 1093/2000, invocand imposibilitatea exercitarii ei in viitor.

Din probatoriul administrat, instanta a constatat ca nu s-a mai impus mentinerea acestei servituti, insusindu-si ca fiind pertinente argumentele exp. T.: vechiul sant colector strabatea toate proprietatile in loc ca fiecare proprietar sa-si capteze apele pluviale ce ajung pe proprietatea sa si sa le dirijeze controlat pe traseul cel mai scurt; preluarea apelor pluviale de catre o proprietate aflata in aval este obligatorie cand proprietatile din amonte nu au posibilitatea sa-si dirijeze aceste ape pluviale direct spre apele curgatoare din zona, ceea ce nu este cazul in speta; vechiul sant colector a colectat apele pluviale pana la alunecarea de teren din anul 2005, cand a avut loc intreruperea acestuia si cand paratul, fara a vatama pe reclamant a facut lucrari de protejare a propriei proprietati.

Apelul declarat de reclamantul S.C. impotriva acestei solutii a fost respins de Tribunalul Neamt prin Dec. nr. 349 bis/AC/13.10.2014.

Tribunalul a retinut ca apelantul a sustinut netemeinicia si nelegalitatea sentintei, aratand in motivare ca a cerut mentinerea santului colector practicat de autorii partilor in anul 1864 si mentinut si dupa ce proprietatile au fost partajate. Paratul a blocat acest sant motiv pentru care s-a adresat instantei obtinand castig de cauza intr-o actiune prin care a cerut obligarea paratului la desfiintarea lucrarilor ce impiedica scurgerea apelor. Ulterior, in anul 2005, santul a fost acoperit din cauza ploilor, iar in anul 2006, paratul a nivelat aluviunea pana la limita de hotar dintre proprietati, realizandu-se astfel un baraj care directioneaza apele pluviale pe proprietatea sa. Apoi, in anul 2010 paratul a sapat un alt sant pe mijlocul proprietatii sale, consecinta fiind dirijarea apelor pluviale catre o cale de acces spre terenul sau. A apreciat ca fiind eronate concluziile expertului, care nu reflecta realitatea din teren si a sustinut ca instanta nu a avut in vedere si santul practicat de intimat, desi s-a administrat si proba constand in cercetarea fata locului. Acelasi sant a fost ignorat si de catre expertul care a efectuat expertiza ordonata in cauza si a raspuns obiectiunilor.

Reclamantul a solicitat incuviintarea unei noi expertize, iar in drept a invocat prevederile art. 578 Cod civil, art. 604 alin. 1, 2 Cod civil, 282-298 Cod procedura civila.

Intimatul P.G.G. a formulat intampinare solicitand respingerea apelului, aratand ca alunecarea de teren a fost cauzata de apelant care, in anul 1998, a captat mai multe izvoare ce trebuiau sa se scurga in paraul care trece prin zona, iar in anul 2005 cand a avut loc o ploaie torentiala, a deblocat izvorul pentru ca acesta sa nu inunde proprietatea. Drept urmare, a avut loc o alunecare de teren care i-au distrus gardul, iarba, culturile si copacii de pe terenul sau. A fost nevoit astfel sa practice un sant de scurgere pe proprietatea sa care nu afecteaza proprietatea apelantului, deoarece apele pluviale sunt orientate spre paraul Schit.

In dovedire a anexat adresa nr. 335 din 13.02.2006 care i-a fost comunicata apelantului de catre Directia Apelor „Siret” Bacau - Sistemul de Gospodarire a Apelor Neamt, adresa nr. 860 din 18.06.1998 care a fost comunicata de Primaria comunei Hangu, planse foto, expertiza efectuata in dosarul nr. 633/AC/2001, sentinta civila nr. 795/18.05.2006 pronuntata de Judecatoria Bicaz.

Analizand apelul de fata in raport cu motivele invocate si cu probele administrate, tribunalul a constatat ca acesta nu este fondat intrucat:

Dreptul la actiune poate fi definit ca posibilitate de a pune in miscare mijloacele procesuale ce definesc actiunea civila, in scopul realizarii protectiei judiciare a oricarui drept sau interes civil pretins.

In raport cu cele mai sus prezentate, s-a constatat ca reclamantul parat S. C. a solicitat, prin curatorul S.D., obligarea paratului reclamant la desfiintarea lucrarilor care impiedica scurgerea apelor pluviale prin santul colector, ori in caz de refuz, sa fie autorizat sa execute el aceste lucrari de desfiintare pe cheltuiala paratului - reclamant.

Insa, din probele administrate, rezulta ca paratul-reclamant nu are vreo obligatie fata de reclamant in raportul juridic civil reglementat de art. 578 Cod civil, respectiv servitutea de scurgere a apelor naturale.

Astfel, conform raportului de expertiza efectuat in cauza si a completarilor ulterioare, precum si potrivit sustinerilor reclamantului-parat, santul vechi de scurgere a fost acoperit ca urmare a alunecarilor de teren cauzate de ploile abundente din anul 2005; prin urmare, nu se poate retine vreo culpa in sarcina paratului-reclamant cu privire la astuparea portiunii de sant colector identificat intre punctele E-G in schita anexa raportului de expertiza - fila 87 dosar fond.

Pentru aceste motive s-a apreciat ca este neintemeiat si capatul subsidiar de cerere prin care se solicita obligatia paratului-reclamant la plata cheltuielilor ocazionate de desfundarea santului de catre reclamantul-parat.

De altfel, reclamantul-parat si-a modificat actiunea in calea de atac, solicitand doar ca paratul-reclamant sa fie obligat sa ii permita accesul pe teren pentru efectuarea lucrarilor, aratand ca este dispus sa suporte intreaga cheltuiala. Aceasta cerere nu poate fi primita, deoarece conform prevederilor art. 294 al. 1 Cod procedura civila, in calea de atac, nu se poate schimba obiectul sau cauza cererii de chemare in judecata si nu se pot face cereri noi.

Insa, chiar daca reclamantul-parat ar fi aratat la fond ca intelege sa suporte cheltuiala ocazionata de lucrari, tribunalul a constatat ca aceste lucrari nu reprezinta o solutie practica. In acest sens s-a observat ca, fata de schimbarile de clima majore, un sant colector proiectat in anul 1864 nu mai prezinta eficienta actuala. Se impune o reevaluare de catre parti a situatiei prezente si de perspectiva, in sensul gasirii altor modalitati practice de colectare a apelor si, in primul rand, de prevenire a alunecarii de teren de pe fondul superior proprietatii reclamantului-parat. Expertul desemnat in cauza a propus o solutie de refacere a santului cu un rezultat final, altul decat cel initial, prin montarea de tuburi colectoare, din beton si zidirea santului. Tribunalul a apreciat insa ca ineficienta aceasta solutie, cata vreme este in discutie doar portiunea E-G a santului ce are o lungime mult mai mare, atat in amonte, cat si in aval, iar zonele de sant care se exced litigiului de fata nu sunt supuse acelorasi lucrari; mai mult reclamantul-parat nici nu a fost de acord cu solutiile tehnice prezentate de expertul care a aratat ca, simpla practicare a santului fara betonare, ar conduce la surparea acestuia.

Vazand si prevederile art. 636 Cod civil, potrivit carora servitutile inceteaza cand lucrarile se gasesc intr-o asemenea stare incat servitutea nu se mai poate exercita, tribunalul a apreciat ca fiind intemeiata cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant.

Prin urmare, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a respins ca nefondat apelul, iar in temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat apelantul sa plateasca intimatului cheltuieli de judecata efectuate de acesta in apel.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul parat. In termen, motivat si legal timbrat cu 100 lei taxa judiciar, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. ***/188/2011.

Motive recurs:

•  gresita neretinere a culpei paratului in blocarea santului colector, in conditiile in care alunecarea de teren nu a blocat santul, ci a trecut peste el, iar aluviunile ajunse pe terenul paratului au fost impinse de acesta in santul colector cu un utilaj taf; implicit s-a ignorat art. 578 C.civil; retinerea gresita si eronata a faptului ca santul nu mai poate fi practicat, facilitand paratul si provocandu-i daune si dezastru lui prin masurile celor doua instante, desi intimatul foloseste santul vechi in protejarea proprietatii sale; ignorarea efectelor lucrarii din reconventionala a intimatului: inmlastinirea a doua din terenurile sale si prabusirea constructiilor sale, respectiv surparea celor doua cai de acces;
• incalcarea art. 130 C.Pr.civ. prin neprimirea solicitarii de a se efectua o contraexpertiza care sa ateste ca prima expertiza omite realitatea;
•  aprecierea gresita si tendentioasa a intentiei de modificare a obiectului actiunii in apel, fata de neexprimarea, nici verbal, nici scris a unei astfel de modificari; instanta de apel a facut aceasta propunere in sedinta din 19.05.2014;
•  in loc de trimiterea hotararii, pe cai nestiute, s-a repus pe rol cauza;
•  admiterea intampinarii depuse de intimat pe fondul cauzei fara comunicarea catre apelant si judecarea apelului in lipsa aparatorului sau, desi incunostiintase in scris imposibilitatea prezentarii la acel termen (incalcandu-se astfel art. 130, 136 C.Pr. civ.);

Solicitari: admiterea recursului, efectuarea unei noi expertize, iar pe fond admiterea actiunii si respingerea cererii reconventionale, cu cheltuieli de judecata.

In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.Pr.civ.

Intimatul, prin aparator, a formulat intampinare la recurs - comunicata procuratorului recurentului la termenul din 18.02.2015, fara a solicita termen de luare la cunostinta - solicitand respingerea sa ca nefondat intrucat:

•  ambele instante au solutionat cauza in mod corect si nepartinitor, transparent;
•  urmare a cererii aparatorului de lasare a cauzei la sfarsitul sedintei, strigarea dosarului s-a facut la terminarea sedintei din 6.10.2014, amanandu-se pronuntare la 13.10.2014;
• nu a existat o repunere pe rol, ci o indreptare de eroare materiala din oficiu privind nr. deciziei;
• solicitarea expertizei in recurs este inadmisibila;
• alunecarea de teren a fost cauzata de recurent prin captarea izvorului, i-a cauzat distrugeri semnificative, iar noul sant colector edificat pe proprietatea sa a fost absolut necesar pentru a se proteja; prin urmare, vechea servitute nu mai putea fi mentinuta intrucat contravenea art. 786 C.civil.

Nu au fost administrate probe noi in recurs.

Verificand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de prevederile art. 304, 312 C.Pr.civ., Curtea a constatat urmatoarele:

S-au invocat in drept situatiile de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7-9 C.Pr.civ. („Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: 7. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii; 8. cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia; 9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii; ” ), dar din dezvoltarea motivelor rezulta ca se sustine incidenta cazurilor prevazute de art. 304 pct. 5 si 9 C.Pr.civ. (”5. cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;; 9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii; ”) lipsind orice critici privind nemotivarea ori motivarea straina cauzei sau contradictorie, respectiv interpretarea gresita a actului dedus judecatii (a raportului juridic litigios).

Criticile de nelegalitate procedurala, prevazute de art. 304 pct. 5 C.Pr.civ., nu sunt intemeiate, intrucat:

• repunerea pe rol dispusa din oficiu la 19.05.2014 a vizat reluarea discutiilor pentru lamurirea unor aspecte pe fond, aspecte discutate in sedinta din 16.06.2014 in prezenta ambelor parti cu consemnarea pozitiilor exprimate de fiecare; Aceasta posibilitate este permisa de art. 151 C.Pr.civ. (”
  Pricina poate fi repusa pe rol, daca instanta gaseste necesare noi lamuriri”);
  Iar ulterior dezbaterilor din 6.10.2014 nu a mai existat o alta repunere pe rol, ci amanarea pronuntarii si, la 5.12.2014, o indreptare de eroare materiala din oficiu privitoare la numarul deciziei pronuntate (incheiere nerecurata de altfel);
•  calificarea solicitarii ca fiind noua s-a efectuat prin raportare la precizarile din cererea de apel (alin. 1 prima liniuta si 1 motiv de apel): cum ca a solicitat mentinere servitute de trecere si nuantarea din sedinta din 19.05.2014 (cum ca intimatul nu i-a dat voie sa intre pe terenul sau pentru efectuarea lucrarilor de inlaturare a aluviunilor, respectiv ca solicita ca intimatul sa-si dea acordul sa efectueze lucrarile de destupare a santului pe terenul sau), facuta la solicitarea instantei (conf. obligatiei prev. de alin.4 al art. 129 C.Pr.civ.: ” Cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris.. ”) - , consemnari necontestate de altfel la termenul urmator din

2014. conform art. 108 alin.3 C.Pr.civ.:

• intimatul parat nu a formulat intampinare, ci o contestatie si o completare la aceasta (la 9.04 si 19.05.2014), iar apelantul nu a solicitat la termenul din 19.05.2014, ori la urmatorul termen din 16.06.2014, acordarea posibilitatii de a lua la cunostinta despre apararile din acestea; faptul ca in acest mod a inteles apelantul a-si valorifica dreptul la aparare, nu poate servi ca temei de nelegalitate in recurs, fiind oprit de art. 108 alin.3, 4 C.Pr.civ. (nefiind in termen si intemeindu-se pe propria culpa); iar prin neinvocarea vatamarii cauzate, devine incidenta si interdictia prevazuta de art. 105 alin.2 si 108 alin.2 C.Pr.civ.;
• apelantul nu a avut aparator, ci mandatar, iar acesta a inaintat pentru termenul din 6.10.2014 o cerere de lasare a cauzei la sfarsitul sedintei (fl. 60), solicitare primita de instanta (vezi mentiuni incheiere/6.10.2014); totodata s-a si amanat pronuntarea pentru a da partilor posibilitatea de a depune concluzii scrise (conform art. 146 C.Pr.civ.), drept de care apelantul a si uzat la acelasi termen (fl. 63-68); Ori, art. 152 C.Pr.civ. permite judecarea cauzei si in lipsa uneia din parti, primind concluziile celei prezente, iar art. 156 nu este aplicabil din moment ce nu a existat o cerere de amanare si de depunere concluzii scrise.

Cealalta critica, vizand aplicarea gresita/ignorarea art. 578 C.Civil (”Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireste din locurile superioare, fara ca mana omului sa fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca sa opreasca aceasta scurgere. Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior”), este nefondata intrucat:

• situatia de fapt stabilita in baza probatoriilor nu a confirmat interventia paratului in oprirea curgerii apelor pluviale din amonte de proprietatea sa pe traseul vechiului sant colector (1864) prin acoperirea portiunii de 4-5 m.l ramasa libera dupa surparea din 2005 (conform sustinerii din actiune) si nici ca prin crearea noului sant (dupa 2005), la 15-20 m de santul vechi, a stavilit curgerea fireasca a acestora, in detrimentul fondului dominant (al recurentului) - vezi sustinere actiune; Astfel, expertiza, cercetarea la fata locului si inscrisurile au confirmat sustinerea paratului si au contrazis imputarile reclamantului din actiune, cum ca portiunea G-H din vechiul sant nu e acoperita (iar despre portiunea E-G nu sa pretins a fi fost urmarea interventiei paratului) si ca prin edificarea santului dintre punctele D-F nu se aduce atingere dreptului reclamantului recunoscut prin S.civ. 595/2006 a Jud. Bicaz.
• paratul reclamant a dovedit a fi operabil cazul de stingere a vechii servituti prevazut de art. 770 alin.1 lit.”e” N.C.Civil (”Servitutile se sting....pentru ...imposibilitatea definitiva de exercitare”) precum si faptul ca schimbarea locului vechii servituti prin crearea santului dintre punctele D-F s-a impus si a respectat dispozitiile art.767 alin.2 N.C.Civil. (”Daca are un interes serios si legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercita servitutea in masura in care exercitarea servitutii ramane la fel de comoda pentru proprietarul fondului dominant”).
•  masura destuparii vechiului sant colector intre punctele G-E nu putea fi pretinsa in contextul situatiei de fapt probate a exista in teren decat cu incalcarea art. 768 N.C.Civil (”
  Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situatia fondului aservit si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servitutii ”).

S-a mentionat ca prevederile N.C.Civil sunt aplicabile fata de prevederile art. 5, 75 Legea 71/2011. ’

Fata de toate aceste considerente Curtea a respins ca nefondat recursul.

Vazand si dispozitiile art. 274 Cod procedura civila a obligat recurentul la cheltuieli catre intimat in cuantumul probat ca fiind onorariul avocatului angajat.