O cerere de opozitie, formulata impotriva unei societati comerciale, impotriva careia se invoca o crenata, trebuie sa indeplineasca disp. art. 61 din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale.

 

Legea nr. 31/1990, art. 61

 

Potrivit disp. art. 61 din Legea nr. 31/1990, privind  societatile comerciale, creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile  asociatilor privitoare la modificarea actului  constituit, pot formula o cerere de opozitie, prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz,  societatea sau asociatii la repararea prejudiciului  cauzat.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 2359 din 12 octombrie 2011.

 

 
Prin sentinta nr. 1648 din data de 20.06.2011, Tribunalul Dambovita – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a respins cererea formulata de reclamanta DGFP Dambovita, in contradictoriu cu parata SC P  SRL.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca modificarea adusa statutului societatii a avut in vedere schimbarea denumirii acesteia si a domeniului de activitate, operatiune care nu a afectat cu nimic patrimoniul social al societatii parate.

In raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca nu s-a adus nici un prejudiciu creditoarei DGFP Dambovita, care a formulat cererea de opozitie, aceasta putand sa-si recupereze creanta sa bugetara prin oricare dintre caile prevazute de OG nr. 92/2003, schimbarea denumirii societatii neavand consecinte sub aspectul urmaririi patrimoniului de catre creditorii sociali, motiv pentru care a respins cererea reclamantei DGFP Dambovita.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta DGFP, intemeiat pe dispozitiile art.304  pct.9 Cod procedura civila, criticand-o pentru nelegalitate si netemeincie, sustinand ca instanta de fond in mod gresit a respins opozitia formulata, deoarece schimbarea denumirii societatii, a domeniului de activitate si a administratorului societatii, in conditiile in care intimata parata figureaza cu debite in evidentele recurentei, asa cum rezulta din adresa nr. 6683/12.04.2011, emisa de organul fiscal teritorial, prejudiciaza bugetul statului de posibilitatea recuperarii creantelor in cuantum de 2029 lei.

Mai arata recurenta ca potrivit dispozitiilor art. 61 si art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicata, se prevede ca, creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv, pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei de judecata sa oblige dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, astfel incat se impune  admiterea recursului si pe cale de consecinta modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii si anularii masurii schimbarii denumirii societatii, a domeniului de activitate si administratorului si obligarea administratorului la repararea prejudiciului cauzat, respectiv la plata obligatiilor datorate bugetului general al statului.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozitiilor art. 61 din Legea 31/1990, privind societatile comerciale, creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv, pot formula o cerere de opozitie, prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.

Din interpretarea art. 61 din lege rezulta ca pot utiliza calea opozitiei doar creditorii sociali, precum si orice alte persoane care sunt prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv. Prin opozitie nu se vizeaza desfiintarea ori modificarea hotararii adunarii generale a asociatilor, ci numai obligarea la acoperirea prejudiciului produs unor categorii de persoane, respectiv creditorii sociali si orice persoane prejudiciate prin hotararea luata,  insa recurenta nu a aratat in ce consta prejudiciul sau ca urmare a schimbarii denumirii societatii si a domeniului de activitate al acesteia.

Critica recurentei sub aspectul riscului neincasarii creantei datorate bugetului de stat, este neintemeiata intrucat aceasta are posibilitatea de a uza de caile de executare silita pentru plata debitului, iar potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, recurenta neadministrand dovezi din care sa reiasa o creare sau o marire a unei stari de insolvabilitate a societatii intimate, ca urmare a  schimbarii denumirii societatii si a domeniului de activitate al acesteia.

Astfel, in mod corect instanta de fond a dispus respingerea cererii de opozitie formulata de recurenta, intrucat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru promovarea unei astfel de actiuni, respectiv dispozitiile art. 61 si urm. din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, iar o cerere de opozitie nu se poate limita la invocarea unei creante, independent de probarea legaturii sau raportului de cauzalitate dintre schimbarea denumirii societatii si a domeniului de activitate al acesteia  si prejudiciul efectiv suferit de oponent.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a respins  ca nefondat recursul declarat  de parata DGFP Dambovita, impotriva sentintei nr. 1648/20 iunie 2011, pronuntata de Tribunalul Dambovita – Sectia  a II-a Civila si de Contencios Administrativ si Fiscal.

 

(Judecator Chirica Elena)