Nerespectarea principiului nemijlocirii Desfiintarea hotararii primei instante si trimiterea spre rejudecare  

In art. 376 Cod procedura penala, aplicabil in cazul in care nu se recunoaste invinuirea si se contesta probele, se prevede ca instanta are obligatia de a efectua cercetarea judecatoreasca, audiind inculpatul, persoana vatamata, partea civila, precum si celelalte probe incuviintate, in cazul de fata fiind in discutie martorii propusi prin rechizitoriu.

Inculpatul si persoana vatamata nu au renuntat la dreptul de a solicita readministrarea mijloacelor de proba din faza de urmarire penala, dimpotriva inculpatul a indicat explicit ca nu doreste sa fie judecat pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, precizare ignorata de prima instanta.

Modalitatea in care a procedat prima instanta nu poate echivala cu o solutionare efectiva a cauzei, judecata avand un caracter pur formal, care nu corespunde exigentelor regulilor de baza ale procesului penal, astfel ca se impune rejudecarea cauzei de prima instanta. Totodata, in conditiile in care legea procesual penala prevede doua grade de jurisdictie, este necesar ca judecata sa parcurga toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdictie, prin solutionarea cauzei direct de instanta de apel, dupa readministrarea probelor in apel.

Dublul grad de jurisdictie este un drept recunoscut in materie penala prin Protocolul nr. 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune ca orice persoana declarata vinovata de savarsirea unei infractiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotararii prin care i s-a stabilit vinovatia de catre o instanta superioara ierarhic. Dublul grad de jurisdictie vizeaza o judecare devolutiva a cauzei in fata a doua instante de judecata, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. In prima instanta nu a avut loc o judecata cu respectarea tuturor garantiilor procedurale, astfel ca in speta primul grad de jurisdictie nu poate fi luat in considerare, de aceea, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil si asigurarea efectiva a doua grade de jurisdictie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este justificata trimiterea cauzei spre rejudecare.

Art. 218 alin. 1 si alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 113 si urm. Cod penal

Art. 376 Cod procedura penala CEDO - cauza Colozza contra Italia Protocolul nr. 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului

Prin sentinta penala nr. 1094/28.07.2017 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. [...]/212/2017 s-au hotarat urmatoarele:

1. Fata de inculpatul - [...], la primul impact cu legea penala,

In baza art. 386 C. proc. pen. schimba incadrarea juridica din infractiunea de viol, prevazuta de art. 218 alin 1 si alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 113 si urm. Cod penal in infractiunea de act sexual cu un minor, prevazuta de art. 220 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplic. art. 113 si urm. Cod penal.

2. In baza art. 114 al. 1, 115 al. 1 pct. lit. b, 118 C. pen. dispune luarea masurii educative neprivative de libertate a supravegherii pe o durata de 6 luni.

In baza art. 121 alin. 1 lit. e Cod penal impune inculpatului:

- sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Constanta la datele fixate de aceasta institutie.

Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 123 Cod penal.

3. Masuri preventive

In baza art. 404 alin. 4 lit. i Cod penal constata ca inculpatul a fost retinur si arestat in cauza de la data de 10.06.2017 la zi.

In baza art. 241 alin. 1 ind. 1 lit. a C. proc. pen. constata incetata de drept masura arestarii preventive dispusa fata de inculpat.

In baza art. 404 alin. 4 lit. d C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. 3 lit. b C. proc. pen. dispune punerea de indata in libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza, de sub puterea Mandatului de Arestare Preventiva nr. 86/UP/11.06.2017 de catre Judecatoria Constanta in dosarul nr. .../212/2017.

4. In baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 19 alin. 3 C. proc. pen. ia act ca persoana vatamata prin reprezentant legal (mama acesteia) nu s-a constituit parte civila.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca inculpatul [...] a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de viol prevazuta de art. 218 alin 1 si alin. 3 lit. c C.pen, cu aplic. art. 113 si urm. din Cod penal, intrucat incepand din anul 2015 si pana in prezent a intretinut raporturi sexuale cu sora sa vitrega, minora [...], in varsta de 12 ani si 2 luni impotriva vointei acesteia, ultimul act sexual fiind consumat in data de 05.06.2017.

S-a constatat ca declaratiile care se coroboreaza referitor la folosirea de catre inculpat a unui cutit si a faptului ca lega persoana vatamata in timpul intretinerii raporturilor sexuale (ceea ce atrage si incadrarea juridica a infractiunii de viol) sunt ale martorelor minore [...] si [...], audiate in prezenta reprezentantului Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului - Constanta si cele ale persoanei vatamate.

Din fisa UPU emisa de Spitalul Judetean de Urgenta Constanta din data de 10.06.2017 se constata ca persoana vatamata ar fi fost victima unei infractiuni de viol in urma cu o saptamana. Data cand a fost sesizat serviciul SNUAU 112 este tot la 10.06.2017. Conform procesului verbal de examinare preliminara medico - legala din data de 10.06.2017 rezulta ca persoana vatamata nu prezinta urme de violenta pe cap, trunchi sau membre si prezinta o deflorare veche a carei data nu poate fi precizata.

Conform declaratiei inculpatului, acesta a recunoscut ca a intretinut raporturi sexuale cu persoana vatamata, insa nu s-a folosit de cutit, ci a fost o relatie de comun acord, iar persoana vatamata a fost cea care la un moment dat a insistat in efectuarea unui astfel de activitati.

Desi inculpatul si persoana vatamata locuiau in acelasi imobil impreuna si cu persoane majore, niciuna dintre acestea din urma nu a observat si nu a auzit vreun incident care sa fi avut loc si in care inculpatul sa fi folosit cutit sau sa o fi legat pe persoana vatamata in vederea fortarii acesteia sa intretina raporturi de natura sexuala.

Conform declaratiei martorei [...], inculpatul purta un cutit tot timpul asupra sa. Cu toate acestea, se constata ca nu au fost persoane care sa atraga atentia inculpatului sa nu mai detina acel cutit (desi se afirma ca „nu s-a luat nimeni de el pana ce nu a fost dezarmat de cutit”, insa nu se precizeaza de catre cine), ceea ce creeaza presupunerea rezonabila ca niciuna dintre persoanele cu care locuia inculpatul nu se temea de acesta si de faptul ca exista posibilitatea folosirii asupra vreunei persoane a cutitului. La data de 09.07.2017, dupa ce martora [...] a aflat ca inculpatul ar fi abuzat de minore, dupa ce inculpatul a fost lovit cu palma de catre martora [...], acesta nu a folosit in scop de intimidare obiectul intepator.

Faptul ca inculpatul purta asupra sa cutitul este confirmat si de catre martora [...] care a precizat ca, la un moment dat, a anuntat-o pe mama acesteia despre relatia celor doi, insa nu au fost persoane care sa reactioneze.

Atat persoana vatamata, cat si martorele minore, sunt la varsta la care sunt usor de influentat si de intimidate, ceea ce creeaza presupunerea rezonabila ca acestea intr-adevar au perceput reactiile inculpatului ca acte de agresiune, insa nu rezulta din mijloacele de proba administrate ca, in lipsa purtarii de catre inculpat a cutitului, persoana vatamata ar fi refuzat sa intretina raporturi sexuale cu acesta cat timp ambii au recunoscut ca au o relatie de aceasta natura de mai mult timp (persoana vatamata a precizat ca de cand avea varsta de 7 - 8 ani), ce se desfasura in lipsa parintilor vreunuia dintre ei.

Inculpatul nu este o persoana instruita, este tanar, usor de influentat la randul sau si lipsit de supravegherea parintilor, iar conform mijloacelor de proba administrate ar fi incercat sa intretina o relatie de aceeasi natura si cu martorele minore, dar nu a reusit (desi au fost amenintate cu un cutit), ceea ce creeaza presupunerea ca inculpatul si-a creat o relatie de apropiere cu persoana vatamata de natura a-i crea impresia ca modalitatea in care procedeaza este normala.

Din declaratia persoanei vatamate nu rezulta ca aceasta ar fi intretinut raporturi sexuale cu inculpatul ca urmare a temerii pe care o avea fata de imprejurarea ca inculpatul ar fi amenintat-o cu cutitul, ci nu a anuntat despre incident, intrucat a fost amenintata de catre inculpat ca daca va spune “o va taia in doua”, actiune ulterioara consumarii actului sexual.

Nefiind dovedit faptul ca
raportul sexual
a avut loc prin constrangerea persoanei vatamate, prin punerea acesteia in imposilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, instanta nu a retinut in sarcina inculpatului infractiunea de viol fata de lipsa intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii.

S-a constatat ca fapta inculpatului [...] care, incepand din anul 2015 si pana in prezent, a intretinut raporturi sexuale cu sora sa vitrega, minora [...], in varsta de 12 ani si 2 luni, impotriva vointei acesteia, ultimul act sexual fiind consumat in data de 05.06.2017, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de
Act sexual cu un minor
prevazuta de art. 220 alin. 1 si 2 Cod pen.

La individualizarea sanctiunii aplicata inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C. pen. si dispozitiile art. 115 alin. 2 C. pen.,

Impotriva sentintei penale nr. 1094/28.07.2017 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. [...]/212/2017 a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta
, care a criticat schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de act sexual cu un minor, cu motivarea ca probele administrate dovedesc ca a fost comisa infractiunea de viol, raporturile sexuale avand loc prin constrangerea persoanei vatamate; s-a mai criticat individualizarea masurii educative, apreciata ca nu reflecta gravitatea faptei si comportamentul inculpatului, fiind necesara o masura educativa privativa de libertate.

Din oficiu, s-a pus in discutie respectarea principiului nemijlocirii de catre prima instanta, in conditiile in care nu au fost readministrate probele din faza de urmarire penala, desi au fost contestate de inculpat.

Examinand sentinta penala apelata prin prisma criticilor formulate de apelant, precum si din oficiu, conform art. 420 Cod procedura penala, Curtea constata ca apelul este fondat.

Inculpatul [...] a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de viol prevazuta de art. 218 alin. 1 si alin. 3 lit. c C.pen, cu aplic. art. 113 si urm. Cod penal, intrucat incepand din anul 2015 si pana in prezent a intretinut raporturi sexuale cu sora sa vitrega, minora [...], in varsta de 12 ani si 2 luni impotriva vointei acesteia, ultimul act sexual fiind consumat in data de 05.06.2017.

Atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata inculpatul [...] a negat savarsirea infractiunii de viol, sustinand ca raporturile sexuale au avut loc cu consimtamantul persoanei vatamate minore.

Curtea constata ca prima instanta nu a readministrat integral mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala, limitandu-se la audierea inculpatului si a persoanei vatamate, cu toate ca prin rechizitoriu fusesera nominalizati cinci martori, audiati in cursul urmaririi penale.

La termenul din 26.07.2017 inculpatul [...] a precizat explicit ca intelege sa conteste declaratiile persoanei vatamate [...] si ale martorilor audiati in faza de urmarire penala si a solicitat readministrarea acestor mijloace de proba, insa prima instanta a respins aceasta solicitare (cu referire
la martorele [...] si [...] s-a invocat varsta mica a acestora, iar in legatura cu ceilalti faptul ca nu sunt martori oculari).

Curtea constata ca prima instanta a administrat intr-o foarte mica masura probele din faza de urmarire penala, desi acestea au fost contestate, iar din considerentele hotararii rezulta ca prima instanta si-a intemeiat hotararea inclusiv pe declaratiile martorilor audiati in cursul urmaririi penale, dar a caror audiere nemijlocita a fost refuzata, desi declaratiile sunt analizate in considerentele hotararii.

Conform art. 374 alin. 7 Cod procedura penala, probele administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de parti nu se readministreaza in cursul cercetarii judecatoresti; acestea sunt puse in dezbaterea contradictorie a partilor si sunt avute in vedere de instanta la deliberare.

Conform art. 8 Cod procedura penala, organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata, cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil.

In art. 376 Cod procedura penala, aplicabil in cazul in care nu se recunoaste invinuirea si se contesta probele, se prevede ca instanta are obligatia de a efectua cercetarea judecatoreasca, audiind inculpatul, persoana vatamata, partea civila, precum si celelalte probe incuviintate, in cazul de fata fiind in discutie martorii propusi prin rechizitoriu.

Curtea constata ca in mod gresit prima instanta nu a procedat la readministrarea tuturor mijloacelor de proba administrate in faza de judecata, afectand substantial dreptul la aparare al inculpatului [...], dar si al persoanei vatamate [...], in conditiile in care readministrarea probelor in cursul cercetarii judecatoresti constituie o componenta a dreptului la un proces echitabil, principiu care este consacrat de art. 8 Cod procedura penala si art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

In art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale se prevede ca „
orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei
’.

O componenta a dreptului la un proces echitabil il constituie principiul nemijlocirii, care include si readministrarea in fata instantei a probelor administrate in cursul urmaririi penale.

In numeroase hotarari pronuntate impotriva Romaniei (de exemplu
cauzele Beraru impotriva Romaniei, Cutean impotriva Romaniei)
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca „un

aspect important al unui proces penal echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii in prezenta judecatorului care, in cele din urma, se pronunta asupra cauzei. Principiul nemijlocirii este o garantie importanta in procesul penal in cadrul caruia observatiile facute de instanta cu privire la comportamentul si credibilitatea unui martor pot avea consecinte importante pentru inculpai
’.

Necesitatea respectarii principiului nemijlocirii si readministrarea probelor in fata instantei a fost subliniata in mod constant in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. In cauza

Colozza contra Italia
s-a precizat ca
„desi acest lucru nu este in mod expres mentionat in paragraful 1 al articolului 6, obiectul si scopul articolului in ansamblu arata ca o persoana „acuzata in materie penala" are dreptul sa ia parte la audieri. Mai mult, subparagrafele (c), (d) si (e) ale paragrafului 3 garanteaza „oricarui acuzat" dreptul de a se apara „el insusi
",
„de a intreba sau solicita audierea martorilor" si „de a fi asistat gratuit de un interpret daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere" si este dificil de stabilit cum isi poate exercita persoana in cauza aceste drepturi fara a fi prezenta

Garantia unui proces echitabil se compune dintr-o serie de drepturi distincte, cum ar fi cele privind o instanta impartiala si independenta, judecata publica sau termenul rezonabil de desfasurare. Pentru unele dintre aceste drepturi se poate admite renuntarea (de exemplu, in ceea ce priveste publicitatea procedurii, asa cum s-a retinut in
cazul Albert si Le Compte contra Belgiei),

insa, in schimb, altele formeaza insasi esenta notiunii de “proces echitabil”, acesta neexistand in absenta lor. Astfel este cerinta privind o instanta impartiala si independenta, la care nu se poate renunta.

Importanta deosebita care ii este atribuita dreptului la un proces echitabil intr-o societate democratica face ca insasi renuntarea la el de catre beneficiar sa fie supusa unor conditii, fara de care ea nu poate fi considerata valida.

Din analiza hotararilor
Deweer contra Belgie; Neumeister contra Austria; Le Compte, Van Leuven si De Meyere; Albert si Le Compte; Colozza contra Italiei

se constata ca doua sunt cerintele pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului le considera necesare pentru ca o astfel de renuntare sa poata produce efecte: prima dintre ele vizeaza libertatea actului de vointa, in sensul de a nu fi fost exercitata nici o constrangere asupra beneficiarului dreptului, iar cea de-a doua, lipsa echivocului. Potrivit jurisprudentei stabilite de Curte, renuntarea la exercitarea unui drept garantat de Conventie trebuie stabilita intr-o maniera neechivoca, aceasta conditie interesand cauza de fata.

Inculpatul [...] si persoana vatamata [...] nu au renuntat la dreptul de a solicita readministrarea mijloacelor de proba din faza de urmarire penala, dimpotriva inculpatul a indicat explicit ca nu doreste sa fie judecat pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, precizare ignorata de prima instanta. In apel persoana vatamata [...] a solicitat audierea martorilor [...], [...], [...] si [...], ceea ce indica dorinta de readministrare a probelor.

Prima instanta trebuia sa judece cauza potrivit procedurii de drept comun, cu parcurgerea tuturor etapelor judecatii in prima instanta si cu respectarea tuturor principiilor specifice acestei faze procesuale, consacrate de art. 351 Cod procedura penala.

Potrivit art. 351 Cod procedura penala judecata cauzei se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu. Aceste principii care guverneaza faza de judecata isi gasesc aplicarea in reglementarea judecatii cauzei in prima instanta. Astfel, instanta are obligatia de a proceda la audierea inculpatului si a martorilor, in acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii si contradictorialitatii.

Modalitatea in care a procedat prima instanta nu poate echivala cu o solutionare efectiva a cauzei, judecata avand un caracter pur formal, care nu corespunde exigentelor regulilor de baza ale procesului penal, astfel ca se impune rejudecarea cauzei de prima instanta. Totodata, in conditiile in care legea procesual penala prevede doua grade de jurisdictie, este necesar ca judecata sa parcurga toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdictie, prin solutionarea cauzei direct de instanta de apel, dupa readministrarea probelor in apel.

Instanta de apel nu ar putea substitui integral faza de judecata care ar fi trebuit sa aiba loc in prima instanta, deoarece o astfel de solutie ar determina eliminarea artificiala a unui grad de jurisdictie, in defavoarea intereselor procesuale ale inculpatilor, pentru care legislatia procesuala prevede parcurgerea a doua grade de jurisdictie.

Neregularitatea constatata de Curte nu se regaseste printre cele prev. de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b C. Pr. Pen, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante. Cu toate acestea, in conditiile in care nu a avut loc o judecata propriu-zisa in fata primei instante, pentru a nu priva inculpatii de un grad de jurisdictie prin judecarea cauzei de instanta de apel, dupa readministrarea tuturor probelor, se impune desfiintarea sentintei penale si rejudecarea cauzei de prima instanta, in vederea solutionarii fondului cauzei cu respectarea garantiilor procesuale conferite partilor de Codul de procedura penala. Hotararea instantei de apel este definitiva, potrivit art. 552 Cod procedura penala si, prin urmare, nu exista o alta instanta de judecata care poate examina legalitatea si temeinicia hotararii pronuntate de catre instanta de apel care a administrat si interpretat probele administrate nemijlocit pentru prima oara, in conditiile in care instanta de fond nu a administrat nemijlocit toate probele necesare.

Dublul grad de jurisdictie este un drept recunoscut in materie penala prin Protocolul nr. 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune ca orice persoana declarata vinovata de savarsirea unei infractiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotararii prin care i s-a stabilit vinovatia de catre o instanta superioara ierarhic. Dublul grad de jurisdictie vizeaza o judecare devolutiva a cauzei in fata a doua instante de judecata, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. In prima instanta nu a avut loc o judecata cu respectarea tuturor garantiilor procedurale, astfel ca in speta primul grad de jurisdictie nu poate fi luat in considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil si asigurarea efectiva a doua grade de jurisdictie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este justificata trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod Pr. Pen. obliga instanta de apel sa pronunte o noua hotarare si sa procedeze potrivit dispozitiilor privind judecata in fond, ceea ce duce la concluzia ca noua hotarare a instantei de apel poate fi pronuntata numai pentru a substitui hotararea anterioara a primei instante, dar care a fost pronuntata dupa desfasurarea unei judecati ce a respectat dispozitiile art. 349 si urm. din Codul procedura penala. Hotararea primei instante nu a urmat regulile mentionate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii in a impune instantei de control judiciar sa judece direct in apel o cauza care nu a parcurs toate etapele judecatii in prima instanta.

Curtea constata ca inexistenta unui al doilea grad de jurisdictie sub aspectul interpretarii si administrarii nemijlocite a probelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil al inculpatului prev. de art. 6 par. 1 din Conventie pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind in stransa legatura cu dreptul la dublul grad de jurisdictie in materie penala.

Avand in vedere aceste considerente, curtea retine ca prima instanta trebuie sa solutioneze cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralitatii, nemijlocirii si contradictorialitatii, inclusiv sub aspect probator, ceea ce implica reaudierea martorilor ale caror declaratii sunt considerate relevante si necesare in stabilirea starii de fapt.

In ceea ce priveste audierea martorelor minore [...] si [...], Curtea constata ca varsta acestora nu poate constitui un motiv pentru a nu fi audiate, dat fiind faptul ca declaratiile acestora sunt importante pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, insa la audiere se va tine seama de varsta martorelor si se vor aplica dispozitiile art. 124 Cod procedura penala, care permit adaptarea tehnicii de ascultare a martorului minor la situatia sa particulara.

Drept urmare, se impune cu necesitate desfiintarea hotararii primei instante si trimiterea cauzei primei instante pentru a solutiona cauza cu respectarea tuturor garantiilor procesuale conferite partilor, respectiv audierea nemijlocita a partilor si a martorilor, in masura in care mijloacele de proba sunt pertinente, concludente si utile cauzei. Prima instanta nu este obligata sa readministreze integral mijloacele de proba din faza de urmarire penala, daca nu le apreciaza pertinente, concludente si utile cauzei, respectiv nu este obligata sa reaudieze toti martorii audiati in faza de urmarire penala, dar in acest caz nu se poate folosi de declaratiile acestora din faza de urmarire penala, daca sunt contestate in faza de judecata.

La rejudecarea cauzei urmeaza a se avea in vedere si celelalte critici formulate in apel de procuror, ce vizeaza fondul cauzei si care nu se impune a mai fi analizate in apel.

Pentru aceste considerente, in baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta impotriva sentintei penale nr. 1094/28.07.2017 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. [...]/212/2017.

In baza art. 423 alin. 1 Cod procedura penala, se va desfiinta sentinta penala apelata si se va dispune rejudecarea cauzei de prima instanta - Judecatoria Constanta.

Decizia penala nr. 72/P/22.01.2018 Judecator redactor Marius Damian Mitea