Neprezentarea la interogatoriu,  Consecinte juridice

Art.358 NCPC nu dispune in mod imperativ ca lipsa la interogatoriu sau refuzul de a raspunde, fara motive temeinice, trebuie constatata ca o marturisire deplina atat timp cat lasa la latitudinea instantei sa aprecieze situatia respectiva, textul precizand ca „instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina ori numai ca un inceput de dovada in folosul aceluia care a propus interogatoriul”, in ultima ipoteza putand admite pentru completarea probatoriului atat dovada cu martori, cat si alte probe, inclusiv prezumtiile.

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti sub nr...., reclamantul D.I.A. a chemat in judecata pe paratii Z.U. si N.T.A., in calitatea sa de director al publicatiei, pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligati paratii la plata sumei de 1.000.000 EURO reprezentand despagubiri civile (daune morale) pentru prejudiciul cauzat prin informatiile false si tendentioase prezentate in "U" atat in formatul scris, cat si electronic in anii 2012 si 2013 pana in prezent, obligarea paratilor sa publice in Z. "U" si pe site-ul acestuia scuze publice in ceea ce-l priveste pentru informatiile false si tendentioase raspandite impotriva sa si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca in fapt, incepand cu anul 2012 a fost supus din partea Z. "U", atat in formatul scris cat si electronic, la un adevarat atac de presa ce s-a derulat atat pe perioada campaniei electorale cat si ulterior, dupa ce, in urma alegerilor locale din anul 2012 a devenit, in urma votului exprimat de cetatenii jud. Mehedinti, ... al Consiliului Judetean Mehedinti

Nu a existat aproape nici o aparitie a ziarului care sa nu publice informatii de natura personala si familiala jignitoare, calomnioase, false si tendentioase la adresa sa, a familiei sale si a colaboratorilor sai apropiati.

Limbajul folosit de catre parati in publicarea materialului difuzat prin presa scrisa si electronica este suburban, plin de invenctive si abjectiuni ce are ca scop transmiterea catre publicul cititor a unor informatii nereale ce incalca grav normele de deontologie jurnalistica si care nu critica activitatea sa profesionala si politica, cum de altfel ar fi in drept sa o faca, ci face aprecieri extrem de degradante la persoana sa cu scopul vadit de a dezinforma opinia publica.

S-a apreciat ca aceste atacuri de presa prezentate in modul aratat mai sus au avut drept urmare cauzarea unor suferinte, traume de ordin psihologic ce i-au afectat sanatatea fizica si psihica considerandu-le reale tratamente degradante, asa cum ele sunt definite de art.3 teza a II-a din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

De asemenea se incalca, de catre parati, prin prezentarea acestor articole ce privesc persoana sa si nu calitatea sa de persoana publica, dreptul la viata privata, dreptul la demnitate si dreptul la propria imagine.

Paratii l-au supus unor imixtiuni in viata sa intima, personala sau de familie, au adus atingere grava onoarei si reputatiei sale si l-au prezentat opiniei publice in materialele de presa in numeroase posturi asemuindu-l deseori regnului animal sau descriindu-l intr-o maniera ce nu poate fi suportata.

A incercat de mai multe ori sa dezminta, tot in presa, aceste atacuri insa paratii au continuat sa publice in aceiasi maniera, astfel ca, nemaisuportand invenctivele, tratamentele degradante la care este supus aproape zilnic de catre parati, a decis sa se adreseze justitiei in vederea opririi intr-un fel sau altul a unor astfel de demersuri din partea paratilor, considerand ca sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale in sensul existentei faptelor paratilor, culpei acestora, prejudiciului grav cauzat, precum si a legaturii de cauzalitate intre faptele paratilor si prejudiciu.

Cu privire la prejudiciul moral solicitat, s-a apreciat ca este reprezentat de incalcarea drepturilor sale la viata privata, demnitate si propria-i imagine, dar si in raport de afectarea relatiilor sale de familie, profesionale, precum si a demnitatii publice pe care o indeplineste in prezent.

In dovedirea cererii, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor si martorii: P.A. si M.F.

La 8.04.2013, prin serviciul registratura, s-a depus intampinare formulata de paratul N.T.A. prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z. U., a solicitat admiterea acestei exceptii, respingerea actiunii fata de acest parat ca formulata impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

La termenul din 24.09.2013, au fost incuviintate probele solicitate de parti fiind respinsa cererea formulata de reclamant de introducere in cauza a SC G.

Modificarea cererii de chemare in judecata fiind facuta dupa primul termen de judecata, instanta a luat act de opozitia paratului N.T.A. si a aplicat dispozitiile art.204 Cod Procedura Civila., respingand cererea.

Prin sentinta nr.10 din 25 februarie 2014, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a admis in parte actiunea civila privind pe reclamantul D.I.A. si pe paratii Z.U. si N.A. si a fost obligat paratul N.T.A. la plata sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale.

S-a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U. si s-a respins actiunea fata de acesta.

In conformitate cu dispozitiile art.248 al. 1 Noul Cod Procedura Civila, tribunalul s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U. invocata de paratul N.T.A.

Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice in conformitate cu dispozitiile art.205 Cod Procedura Civila, se dobandeste la data inregistrarii, iar cele care nu sunt supuse inregistrarii potrivit art.194, de la data infiintarii sau de la data autorizarii constituirii.

Coroborand aceste dispozitii cu cele reglementate in art.56 al. 1 Cod Procedura Civila, in conformitate cu care poate fi parte in proces orice persoana care are folosinta drepturilor civile, s-a constatat ca paratul Z.U. nu indeplineste aceste cerinte pentru a putea avea aptitudinea generala si abstracta de a exercita drepturi si obligatii de natura procesuala.

In consecinta, tribunalul a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U. si a respins actiunea fata de acesta.

In raport de obiectul cererii de chemare in judecata, s-a constatat ca incidente in cauza sunt dispozitiile art. 10 din CEDO care reglementeaza libertatea de exprimare a oricarei persoane, drepturi ce cuprind libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.

Punctul 2 al aceluiasi articol reglementeaza modul in care poate fi exercitata libertatea de exprimare ce comporta indatoriri si responsabilitati putand fi supusa unor formalitati, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia, in cazul de fata, a moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora.

Aceasta reglementare europeana se regaseste si in dreptul nostru intern in dispozitiile art.70 Cod Civil, in conformitate cu care orice persoana are dreptul la libera exprimare.

De asemenea, in dispozitiile art.72 si 73 Cod Civil sunt reglementate restrangeri ale dreptului la libera exprimare in sensul ca este interzisa orice atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane, iar in exercitarea dreptului la propria imagine ea poate sa interzica

sau sa impiedice reproducerea in orice mod a infatisarii sale fizice ori a vocii.

Analiza cererii de chemare in judecata s-a raportat la aceste dispozitii, dar si la limitele prevazute de art.75 Cod Civil, privind libera exprimare, limite care preiau reglementari CEDO referitoare la dreptul la libera exprimare si limitele acestuia.

Observand publicatiile din Z.U. existente la filele 5-14 din perioada 2012-2013, instanta a constatat ca prin continutul articolelor intitulate dupa cum ar fi. „Gandacul de bucatarie”; „Rama porcul prin judet”, „Barfe, zvonuri, susoteli”; „Dii, murgule, dii”; „Votati porcul” si alte asemenea, se foloseste un limbaj trivial si denigrator asociat cu poze ale reclamantului, exprimari de natura a aduce atingere demnitatii si imaginii unei persoane, garantii prevazute atat in CEDO art.8 cat si in Constitutia Romaniei dar si in Codul Civil.

Chiar daca in cuprinsul publicatiilor nu este nominalizat reclamantul, este in afara oricarui dubiu ca expresiile defaimatoare vizeaza in mod direct persoana acestuia, in acest sens fiind si declaratiile martorilor F.M. si P.A.

In conformitate cu dispozitiile art.10 CEDO dreptul la libera exprimare nu este nelimitat, acesta comportand indatoriri si responsabilitati de natura sa protejeze reputatia si drepturile altora.

Limitele exercitarii dreptului la libera exprimare sunt consacrate si in art.30 al.6 din Constitutia Romaniei in conformitate cu care libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onorarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine dar si in dispozitiile art.71, 72 si 75 Cod Civil.

In speta dedusa judecatii, s-a constatat ca paratul N.T.A., in calitatea sa de unic director fondator al ziarului U., a acceptat publicarea in acesta a unor articole cu continut trivial si defaimator la adresa reclamantului fiind incalcate in acest mod dispozitii CEDO si ale dreptului intern.

Instanta nu a retinut apararea paratului referitoare la caracterul pamfletar al articolelor publicate in Z.U. al carui fondator este fata de imprejurarea ca, prin continutul acestora este vizata in mod nemijlocit persoana reclamantului.

In acest context, fara a se aduce atingere exercitarii dreptului la libera exprimare, dar constatand depasirea limitelor acesteia, tribunalul a apreciat ca publicarea articolelor existente la dosar constituie o fapta ilicita savarsita de paratul N.A.T., in calitatea sa de director fondator al Z. U.

Prejudiciul incercat de reclamant ca urmare a publicarii articolelor este relatat in declaratiile martorilor P.A. si M.F., potrivit carora dupa aparitia articolelor, reclamantul a fost afectat, intr-una din situatii fiind necesara interventia unui medic.

Suferinte au fost cauzate si membrilor familiei acestuia care au fost afectati in egala masura prin aparitia articolelor defaimatoare.

In ceea ce priveste proba prejudiciului moral si a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, in jurisprudenta Curtii Europene s-a statuat in mod constant ca dovada faptei ilicite este suficienta, prejudiciul si legatura de cauzalitate fiind prezumate.

Desi cuantumul prejudiciului moral nu poate fi calculat in bani, acordarea unor daune de natura morala cuantificate in bani poate fi de natura sa compenseze prejudiciul ce i-a fost cauzat.

In acest sens, instanta, in raport de multitudinea articolelor cu continut defaimator, a apreciat ca suma de 5.000 euro acordata reclamantului cu titlu de daune morale poate oferi acestuia o compensatie a starilor negative ce i-au fost create prin aparitia acestor articole.

In ceea ce priveste petitul avand ca obiect obligarea paratului la publicarea in Z. U. si pe site-ul acestuia de scuze publice, acesta a fost respins, astfel de cerere putand fi solutionata numai in cazul pronuntarii unei hotarari definitive.

Impotriva sentintei au formulat apel reclamantul D.I.A. si paratii N.T.A. si Z.U., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin apelul sau, paratul N.T.A. a criticat sentinta pentru motive de netemeinicie si nelegalitate.

In ceea ce priveste motivele de nelegalitate pentru care s-a criticat sentinta, acestea sunt urmatoarele:

1. Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 358 din Noul Cod de Procedura Civila, atunci cand nu a apreciat imprejurarea neprezentarii reclamantului la interogatoriul din data de 22.10.2013 ca fiind o marturisire deplina in favoarea apelantului.

Din actele dosarului a rezultat ca desi legal citat pentru a se prezenta la interogatoriul solicitat de paratul N.T.A., reclamantul nu s-a prezentat la termenul de judecata din data de 22.10.2013, spre a-i fi luat interogatoriul propus de parat. Cu aceeasi ocazie, paratul N.T.A. a depus la dosarul instantei de judecata interogatoriul pregatit pentru termenul de judecata din data de 22.10.2013.

Fata de cele mentionate, cu interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art.358 din Noul Cod de Procedura Civila, instanta de fond nu a retinut imprejurarea neprezentarii reclamantului la interogatoriu ca fiind o marturisire deplina in favoarea paratului.

In drept, si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 466-482 din Noul Cod de Procedura

Civila.

Z.U. a formulat motive identice de apel, aratand ca exista contradictii intre dispozitivul si considerentele hotararii, precum si intre retinerile din dispozitivul acesteia, reiterand integral sustinerile formulate in acest sens de paratul N.T.A.

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 466-482 din noul Cod de Procedura

Civila.

Apelantii N.T.A. si Z.U. au formulat intampinari fata de apelul reclamantului D.I.A. si s-au depus inscrisuri autentice ale articolelor publicate (manuscrise).

A fost admisa administrarea probei testimoniale si au fost audiati martorii propusi de apelantul N.T.A., C.M. si M.E. si R.V.E. - propus de catre apelantul D.I.A.

Apelurile formulate nu sunt intemeiate din urmatoarele motive:

Apelantul N.T.A. a invocat critici de netemeinicie si critici de nelegalitate, sustinand ca prima instanta a stabilit o situatie de fapt eronata ca urmare a interpretarii gresite a probelor administrate in cauza si implicit a facut o gresita aplicare a legii privind antrenarea raspunderii civile delictuale si a unor norme procesuale.

In ceea ce priveste neprezentarea reclamantului la interogatoriu nu au fost incalcate dispozitiile art.358 NCPC avand in vedere ca aceasta norma nu dispune in mod imperativ ca lipsa la interogatoriu sau refuzul de a raspunde, fara motive temeinice, trebuie constata ca o marturisire deplina atat timp cat lasa la latitudinea instantei sa aprecieze situatia respectiva, textul precizand ca „instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina ori numai ca un inceput de dovada in folosul aceluia care a propus interogatoriul”, in ultima ipoteza putand admite pentru completarea probatoriului atat dovada cu martori, cat si alte probe, inclusiv prezumtiile.

Or, in speta, interogatoriul a fost admis ca proba prin incheierea din 24 sept.2014, fiind admisa si proba cu martori pentru termenul din 22 oct.2014 cand acestia au fost audiati, ceea ce confirma faptul ca instanta de fond a inteles sa faca aplicarea tezei a Il-a din art.358 Cod Procedura Civila si nu a considerat absenta la interogatoriu ca o marturisire deplina.

Fata de cele expuse, apelurile sunt nefondate urmand a fi respinse conform art.480 alin. 1 Cod procedura civila.
(Decizia civila nr. 4251/11 noiembrie 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Nela Dragut)