Motivele care pot fi invocate in opozitie

Acestea sunt specificate in art. 8 al Regulamentului CE 40/94:

(1) "In urma opozitiei titularului unei marci anterioare, inregistrarea marcii cerute se refuza atunci cand:

1. aceasta este identica cu marca anterioara si cand produsele sau serviciile pentru care marca a fost ceruta sunt identice cu cele pentru care este protejata marca anterioara".

Acest motiv impune o dubla identitate, adica:
identitate semne & identitateproduse/servicii,
avand ca rezultat asumarea riscului de confuzie.

2. din cauza identitatii sau asemanarii sale cu marca anterioara si din cauza identitatii sau asemanarii produselor sau serviciilor pe care le desemneaza cele doua marci, exista un risc de confuzie in mintea consumatorului din teritoriul in care este protejata marca anterioara; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioara

Acest  motiv impune urmatoarele:

• identitate semne & similaritate produse/servicii;
• similaritate semne & identitate produse/servicii;
• similaritate semne & similaritate produse/servicii, in toate cele trei situatii fiind necesara posibilitatea evidentierii riscului de confuzie, incluzand si riscul de asociere.

Din practica OHIM reiese ca prevederile art. 8 (1) (a) si (b) ar trebui interpretate ca un intreg, ca un tot unitar, bazandu-se pe aceleasi criterii, diferenta constand in demonstrarea riscului de confuzie ce trebuie dovedit

3

la art. 8 (1) (b), in timp ce la art. 8 (1) (a) trebuie asumat.

Procedura propriu-zisa de opozitie

1. - Examinarea admisibilitatii

7—

In termen de trei luni de la data publicarii cererii de marca comunitara, orice persoana interesata poate depune la OHIM opozitii scrise precizand motivele pentru care marca ar trebui refuzata la inregistrare. Acestea trebuie formulate in baza unor
drepturi anterior dobandite
, daca se apreciaza ca marca ulterioara aduce atingere acestor drepturi.

Trebuie subliniat ca, in cazul marcilor comunitare, prin art. 8 alin. 2 pct. (ii), sunt recunoscute ca drepturi anterioare nu numai marcile (inregistrate sau in curs de inregistrare) comunitare, ci si cele nationale. Din punct de vedere practic, aceasta inseamna ca, dupa publicarea cererii de marca comunitara in Buletinul oficial al OHIM - Partea A, titularii marcilor nationale pot depune
opozitii la inregistrarea acestor cereri, opozitiile urmand a fi depuse la OHIM si nu la oficiile statelor membre ale Uniunii Europene.

Opozitia este conditionata de achitarea taxelor, care sunt in valoare de 350 €, indiferent de numarul de motive invocate. Daca taxa nu este platita inaintea expirarii termenului de opozitie (respectiv, in 3 luni de la publicarea marcii) se considera ca aceasta nu a fost depusa (Regula 17 alin.1).

OHIM a pus la dispozitie un formular de opozitie care este accesibil in format PDF si poate fi descarcat de pe site-ul oficiului european:

http://www.oami.eu.int/en/mark/marque/allforms.htm


,
formular ce este tradus in toate cele 23 de limbi ale Comunitatii Europene.

 

F
ormularul este compus din mai multe parti, in functie de motivele si drepturile anterioare invocate in opozitie. Tot aici se pot gasi "Notele explicative" referitoare la completarea acestuia, note ce sunt traduse, la fel, in toate cele 23 de limbi ale Comunitatii Europene. De asemenea, OHIM a elaborat un ghid referitor la procedurile desfasurate in cadrul oficiului de la Alicante, detaliile despre procedura opozitiei putand fi gasite in Partea C a acestuia.

Opozitia poate fi depusa si on-line, accesand site-ul:

https://secure.oami.europa.eu/eopposition/eoservlet

.

Utilizarea formularului nu este obligatorie, dar constituie un reper important in ceea ce priveste actele necesare unei asemenea actiuni.

Elementele de procedura privind depunerea si examinarea opozitiilor la inregistrarea marcilor comunitare se regasesc in Regulamentul CE 2868/95, de punere in aplicare a Regulamenului CE 40/94. Astfel, potrivit Regulii 15, opozitia poate fi intemeiata numai in baza existentei unor marci anterioare sau a altor drepturi anterioare (art. 8 alin. 4 din Regulamentul CE 40/94). De asemenea, in alin. (2) al acestei reguli se arata ce trebuie sa cuprinda actul de opozitie, indicarea marcilor sau a drepturilor anterioare, specificarea calitatii persoanei care face opozitia - titular, solicitant etc. - descrierea detaliata a motivelor pe care se fondeaza opozitia. Atunci cand argumentele opozitiei nu satisfac prevederile Regulii 15, ca urmare a notificarii oficiului, potrivit Regulii 17 alin. 4, motivele pot fi depuse in termen de doua luni.

Oficiul de Armonizare a Pietei Interne ofera opozantului posibilitatea sa prezinte fapte, probe si observatii sau sa le completeze intr-un termen de cel putin doua luni de la data la care se considera ca procedura de opozitie a fost deschisa.

De regula, opozantul trebuie sa aduca urmatoarele probe :

1. - daca opozitia se bazeaza sau nu pe o marca comunitara, dovada depunerii sau a inregistrarii :
2.  - daca marca este inca protejata, o copie a certificatului de inregistrare sau, dupa caz, a ultimului certificat de reinnoire, demonstrand astfel ca termenul protectiei marcii se extinde, sau documente echivalente emise de administratia la care a fost protejata marca
3. daca opozitia se bazeaza pe o marca notorie in intelesul art. 8

2. (c) al Regulamentului, dovada ca acea marca este foarte cunoscuta intr-un teritoriu relevant, corespunzator;

4.  - daca opozitia se bazeaza pe o marca ce se bucura de reputatie in intelesul art. 8 (5) al Regulamentului, dovada ca marca respectiva se bucura de reputatie, dar si argumente din care sa reiasa ca utilizarea ei pe produse/servicii nu este loiala sau este in detrimentul caracterului distinctiv, sau profita de renumele marcii anterioare.

De retinut ca opozitia, dovezile, actele justificative etc. trebuie depuse in una din cele cinci limbi oficiale ale oficiului de la Alicante, si anume: engleza, franceza, italiana, spaniola si germana, limba pe care, de altfel, solicitantul a specificat-o atunci cand a completat formularul de cerere pentru marca comunitara.

In eventualitatea in care cererea sau documentele nu au fost depuse in una din limbile oficiale indicate de catre solicitant in cererea de inregistrare, conform Regulii 16 alin. 1, opozantul va trebui sa furnizeze o traducere a acestora in cel mult o luna de la expirarea termenului de depunere a opozitiilor. Este de retinut faptul ca oficiul de la Alicante nu tine cont de documentele care nu au fost prezentate sau traduse, in termenul dat, in limba in care are loc procedura.

Pentru ca motivele invocate sa fie examinate, opozitia trebuie sa indeplineasca a anumita conditie, si anume sa fie " admisibila ".

Astfel, ea nu va putea intra in faza de examinare daca :

•  taxa nu a fost achitata la timp, adica pana la expirarea celor trei luni de la publicare; sumele platite dupa expirarea acestei perioade vor fi returnate opozantului;
• a fost depusa dupa expirarea acestui termen de trei luni de la publicare;
•  nu se indica in mod clar numarul cererii de marca comunitara impotriva careia s-a formulat opozitia;
• nu se indica motivele, marca sau drepturile anterioare invocate in opozitie;

• opozantul nu depune la termen, conform Regulii 16, traducerile, adica in patru luni de la publicarea marcii cu care se afla in conflict;

• nu contine informatiile detaliate, revazute la Regula 15, precum si actele necesare sustinerii opozitiei.

Daca opozitia este considerata ca fiind admisibila, Oficiul informeaza partile (atat pe solicitant, cat si pe opozant) ca procedura este deschisa timp de doua luni de la primirea acesteia. Insa, exista posibilitatea prelungirii termenului, la maximum 24 de luni, daca partile implicate prezinta solicitari intemeiate, in acest sens.

Aceasta perioada, denumita si
"cooling-offperiod
"este acordata de legislatia comunitara pentru a permite partilor o aplanare a conflictului. Scopul acesteia este de a incuraja partile sa ajunga la o rezolvare amiabila, ceea ce ar fi in favoarea tuturor. O situatie incurajatoare pentru un oponent este aceea in care solicitantul isi retrage cererea sau isi limiteaza clasele de produse/servicii impotriva carora opozitia nu a fost directionata in perioada de
"cooling-off'.
In aceste situatii, se considera ca opozitia nu a fost depusa, iar oponentului i se va returna taxa de 350€.

Procedura de opozitie poate fi considerata ca fiind inchisa in urmatoarele cazuri :

• daca cererea a fost restrasa sau limitata la produsele/serviciile care nu fac obiectul opozitiei;
• daca Oficiul a fost informat de o intelegere intre parti;
•  daca cererea a fost respinsa intr-o procedura paralela;

Iar,

•  daca solicitantul isi limiteaza lista partial, eliminand anumite produse/servicii care fac obiectul opozitiei, Oficiul instiinteaza cealalta parte daca isi mentine sau nu opozitia.

□□ In cazul unui raspuns afirmativ, opozantul trebuie sa precizeze clar produsele/serviciile aflate in continuare in conflict;

□□ In cazul unui raspuns negativ, ca urmare a limitarii, opozantul isi retrage opozitia.

Este important de stiut faptul ca in cazul in care, in termenul in care opozitia este deschisa, procedura se incheie ca urmare a retragerii cererii de marca, a unei limitari in ceea ce priveste lista de produse/servicii sau ca urmare a retragerii opozitiei, taxele de opozitie sunt returnate

E
xaminarea opozitiei

Daca, in termenul stabilit de Oficiu, opozantul, conform Regulii 19 alin. 1, nu face dovada existentei, validitatii sau intinderii protectiei marcii anterioare sau a dreptului anterior, dar si calitatea acestuia de a se impotrivi la inregistrarea unei marci comunitare, opozitia este respinsa ca nefondata.

Insa, daca aceasta nu este respinsa pe acest motiv, Oficiul comunica solicitantului toate actele opozitiei, acordandu-i-se un termen pentru raspuns. Daca nu se primeste niciun fel de argumentatie din partea solicitantului, Oficiul analizeaza opozitia in functie de actele de care dispune.

In cazul in care raspunsul solicitantului exista, Oficiul il transmite opozantului si il invita, atunci cand apreciaza ca este necesar, sa-si prezinte punctul de vedere intr-un termen stabilit.

Si in aceasta faza procedura se poate incheia ca urmare a unei retrageri a cererii de marca, a unei limitari a listei de produse/servicii sau ca urmare a retragerii opozitiei.

Procedura de opozitie poate fi suspendata in urmatoarele cazuri:

• daca opozitia are la baza o cerere de inregistrare a unei marci, pana la emiterea unei hotarari definitive in legatura cu aceasta;
• daca opozitia are la baza existenta unei cereri de indicatie geografica sau a unei cereri privind o denumire de origine, pana la emiterea unei hotarari definitive in legatura cu aceasta;
• daca circumstantele justifica o asemenea masura.

Potrivit Regulii 21, pot fi depuse si opozitii multiple la aceeasi cerere de marca comunitara, pe care Oficiul le poate conexa sau diviza. Daca, pentru o cerere de inregistrare, a fost luata o decizie definitiva, opozitiile care se bazau pe aceasta cerere vor fi considerate ca fiind stinse, partile fiind totodata informate cu privire la acest aspect. Astfel, Oficiul ramburseaza 50% din taxele de opozitie fiecarui opozant a carui opozitie a fost stinsa.

Potrivit art. 43 alin. 2 din Regulamentul CE 40/94, la cererea solicitantului, opozantul trebuie sa faca dovada utilizarii marcii in ultimii 5 ani anteriori publicarii marcii aflate in conflict. Solicitarea si depunerea dovezilor de utilizare sunt supuse termenelor. Probele pot consta in ambalaje, etichete, baremuri de pret, cataloage, facturi, fotografii, anunturi in ziare etc.

De fapt, putem spune ca, dupa examinarea admisibilitatii, rolul OHIM-ului este de mediator intre opozant si solicitant, Oficiul finalizand procedura prin luarea unei decizii numai atunci cand este evident ca p artile nu pot ajunge la o intelegere. De aceea si perioada in care procedura este deschisa poate dura 24 de luni, iar cea in care se poate lua o decizie definitiva poate ajunge si pana la cinci ani.

Insa, ce se intampla in cazul cererilor de marca comunitara depuse prin Sistem Madrid?

Inregistrarile internationale care desemneaza, in baza Protocolului de la Madrid, Comunitatea Europeana, conform art. 151 din Regulamentul 40/94 si Regulii 114 din Regulamentul CE 2868/95, sunt supuse aceleiasi proceduri de opozitie ca si cererile de marci comunitare depuse la OHIM.

Diferenta consta in faptul ca opozitia se va depune intr-un termen de trei luni, termen care incepe la sase luni de la data publicarii cererii de marca, conform art. 147 alin. 1 din cadrul Regulamentului 40/94.

De retinut faptul ca termenul limita (maxim) pentru depunerea opozitiei este de noua luni de la data publicarii in Buletinul marcilor comunitare - Partea M, cunoscandu-se ca OHIM-ul publica aceste marci intr-o alta sectiune.

3

Acest "dead line" este intotdeauna trecut si in fila ROMARIN a marcii internationale ce are desemnata Comunitatea Europeana.

Un exemplu in acest sens este marca internationala nr. 819543 - ECONOMIX, care a fost depusa pe clasa 31 "alimente pentru animale" de catre firma
AGRAVIS Raiffeisen AG
, din Germania, la data de 29.01.2004. Ulterior, la data de 29.04.2005, solicitantul a cerut protectie si in Uniunea Europeana. Asa dupa cum reiese din fila ROMARIN, marca a trecut cu bine de examinarea motivelor absolute de refuz, dar a ramas "deschisa" posibilitatea tertilor de a depune opozitii, data de inchidere a acestei perioade fiind 05.06.2006.

Un alt lucru important este ca solicitantii din afara Uniunii Europene, in procedura de opozitie, trebuie sa fie reprezentati de un mandatar acreditat de oficiul de la Alicante.

Pe scurt, procedura de opozitie consta in aceea ca:

•  OHIM notifica opozitia, dupa ce a verificat daca este admisibila, persoanei care a solicitat inregistrarea;
• are loc deschiderea perioadei de "cooling-off";
• OHIM comunica persoanei care a cerut inregistrarea, documentele primite de la opozant si:

• Fie, cel care a cerut inregistrarea isi retrage cererea sau o limiteaza la produsele/serviciile care nu sunt vizate in opozitie. In acest caz, OHIM informeaza persoana care a facut opozitia si ii returneaza banii.
• Fie, cel care a cerut inregistrarea obliga persoana care a facut opozitia sa dovedeasca folosirea marcilor pe care se bazeaza opozitia sa, cu conditia sa faca dovada utilizarii marcii in ultimii 5 ani anteriori publicarii marcii aflate in conflict. In lipsa acestei dovezi, opozitia este respinsa.
• Fie, cel care a cerut inregistrarea furnizeaza observatii, caz in care OHIM le comunica opozantului si il invita, daca considera ca este necesar sa-si prezinte punctul de vedere intr-un anumit termen.
• Fie, cel care a cerut inregistrarea nu furnizeaza observatii, caz in care OHIM decide asupra opozitiei bazandu-se pe documentele de care dispune.

La sfarsitul procedurii citate mai sus, si dupa examinarea documentelor furnizate, OHIM fie va respinge total sau partial cererea de marca comunitara, fie va respinge opozitia, caz in care procedura de inregistrare a marcii comunitare isi va relua fluxul.

De-a lungul procedurii de opozitie, deciziile se iau de o comisie din cadrul Departamentului opozitii al Oficiului de la Alicante, comisie ce are in componenta trei persoane, care, in principiu, analizeaza urmatoarele:

• admisibilitatea opozitiei;
• faptele existente si documentele prezentate;

• costurile ce intervin pe parcursul intregului proces.

Conform legislatiei comunitare, partea care pierde este obligata sa achite aceste taxe, inclusiv pe cele referitoare la transportul, remunerarea reprezentantului, consilierului juridic sau avocatului, dar numai intr-o anumita limita stabilita pentru fiecare cheltuiala.

Insa, daca fiecare dintre cele doua p arti pierde (admiterea partiala a opozitiei), aceeasi Comisie poate decide ca plata cheltuielilor sa fie suportata de ambele tabere.

Hotararile luate in procedurile privind opozitiile pot fi contestate; conform reglementarilor (art. 57) din Regulamentul marcii comunitare, "Deciziile examinatorilor, ale diviziilor de contestatie/opozitie, ale diviziei de administrare a marcilor si problemelor juridice, si ale diviziilor de anulare sunt apte pentru recurs. Recursul are un efect suspensiv.

O decizie care nu pune capat unei proceduri in privinta uneia dintre parti nu poate face obiectul unui recurs decat odata cu decizia finala, in afara de cazul in care decizia mentionata nu prevede posibilitatea unui recurs independent".

Conform statisticii intocmite de Oficiul de Armonizare a Pietii Interne

3

(OHIM), la sfarsitul lunii iulie 2009 fusesera depuse un numar de 152.424 opozitii la un total de 786.475 de cereri de marci comunitare depuse din 1996, an in care acest sistem unitar de protectie a luat fiinta.

Daca tot suntem la capitolul statistica, trebuie sa mentionam, referitor la Romania, ca, pana in prezent, la OHIM avem un numar de 963 cereri (165 au fost depuse in acest an), dintre care 494 au capatat deja protectie comunitara, iar in ceea ce priveste opozitiile depuse la cererile de marca comunitara, numarul acestora este destul de mic, deocamdata (34).

Concluzii

Dar, poate va intrebati: De ce este importanta inregistrarea unei marci?

Raspunsul este simplu: Titularul poate solicita
sa se interzica tertilor utilizarea marcii fara consimtamantul sau,
prin marca el obtinand:

•  evitarea situatiei in care altii profita de investitiile pe care acesta le-a facut in publicitate si in cresterea calitatii produselor,
• protejarea profiturilor obtinute din utilizarea marcii,
• reducerea riscului de "degenerare" a marcii
• descurajarea contrafacerii,
• crearea posibilitatii de "contabilizare" a valorii acesteia si de crestere a valorii marcii in cazul cesionarii sau licentierii.

Astfel, putem afirma ca inregistrarea unei marci constituie o puternica "arma" legala in "razboiul" dus impotriva utilizarii ei neautorizate, care poate avea consecinte nefaste pentru titular, si anume: deteriorarea afacerii respective, diminuarea cotei de piata, dar si distrugerea reputatiei.

Odata protejata in spatiul Uniunii Europene, afacerea dvs. beneficiaza automat de un drept legal, care actioneaza pe un teritoriu vast si, fara indoiala, ce poate fi mai tentant pentru un producator/furnizor de bunuri sau servicii decat o piata in care sa beneficieze de libera circulatie a capitalului, a persoanelor si a marfurilor?

Orice firma, companie, holding, care are un interes actual sau de viitor de a se impune pe piata Uniunii Europene, trebuie sa-si puna serios problema inregistrarii si apararii propriilor brand-uri; cu atat mai mult astazi, cand avem de-a face cu un mediu de afaceri super competitiv, iar protejarea propriilor interese este esentiala.

Chiar daca, la prima vedere, s-ar putea crede ca eforturile financiare sunt inutile si irecuperabile, avantajele inregistrarii unei marci, indiferent de calea dorita (fie prin sistem national, comunitar sau international), sunt certe si de ele se poate beneficia in timp.

De altfel, marcile permit companiilor sa-si construiasca si sa-si mentina reputatia pe piata si sa confere valoare propriilor tranzactii comerciale, iar numarul marcilor detinute de un titular poate fi considerat ca fiind un indicator economic relevant, deoarece sugereaza "forta" financiara din spatele acestora.

In sustinerea afirmatiilor de mai sus, exista o multitudine de argumente, dar noi va vom reliefa doar cateva:

• odata cu inregistrarea marcii, va veti bucura de un "monopol" in ceea ce priveste dreptul legal de utilizare;
• o marca este foarte importanta in strategia oricarei firme, deoarece publicul consumator poate identifica produsele/ serviciile cu producatorul/prestatorul respectiv;

• inregistrarea unei marci permite titularului acesteia sa stopeze eventuala utilizare ilicita de catre alte persoane a unui semn identic sau similar cu cel protejat

• inregistrarea unei marci creste valoarea de piata a afacerii dvs.

Astfel, marca poate fi vanduta, cumparata, licentiata, ca orice fel de proprietate. Daca atat afacerea, cat si brand-ul dvs. "cresc" ca valoare, marca poate fi o "marfa" apreciata.

De fapt, integritatea unei marci a devenit mai importanta ca niciodata, avand in vedere oportunitatile de expansiune si explozia comertului electronic.

Evident, vine si intrebarea: "Ce se poate intampla daca nu-tiprotejezi marca?"

Probabil nimic.

Insa, este posibil ca un tert, "inocent" sa zicem, sa-ti "adopte" brand-ul. Si nu credem ca va fi o situatie agreabila, acest aspect implicand, pe langa multe alte neplaceri, si un conflict juridic care poate fi costisitor si de durata. Iti asumi acest risc?

3

Credem ca nu doriti sa va regasiti in urmatoarea ipostaza:

"Mi-am inceput afacerea cu ceva vreme in urma si lucrurile pareau sa mearga destul de bine. Pana intr-o zi cand am primit o scrisoare oficiala din partea unei firme de avocatura, in care eram instiintat ca am incalcat drepturile de proprietate intelectuala ale unei persoane. Ba mai mult, mi se cerea sa achit si o suma de bani considerabila drept despagubire. Si asta nu era tot. Am fost somat sa-mi inchid afacerea sau sa-mi schimb denumirea sub care functionam. Nu mica mi-a fost mirarea si, totodata, consternarea, cand am observat ca notificarea era facuta in numele unuia dintre rivalii mei principali, care, culmea, are sediul la doar cateva strazi de mine. Dar surprizele nu s-au oprit aici: acesta inregistrase ca marca exact denumirea in care eu investisem atat de mult. Dintr-o data m-am confruntat cu o problema foarte grava, care m-a dus in pragul falimentului".

Bine, puteti sa spuneti: "Nu mi se poate intampla tocmai mie asa ceva". Oare?

In concluzie, inregistrarea unei marci constituie certitudinea faptului ca timpul si banii investiti in dezvoltarea afacerii si, implicit, a brand-ului respectiv nu au fost in zadar, iar prin opozitie, aveti posibilitatea sa va aparati drepturile anterior dobandite.