Minciuna

Unul din fratii mei mia convins parintii ca sa faca un imprumut bancar ca sa isi cumpere o casa.casa care este trecuta pe numele parintilor,dar problema este ca nu mai vrea ca sa plateasca ratele la banca si nu mai recunoaste imprumutul.ce este de facut??banii sunt opriti automat din pensia parintilor.se poate sa nu mai plateasca parintii ratele si sa ia banca imobilul??precizez ca el impreuna cu alt frate mi.au scos parintii din casa lor si imi bate tatal si imi ameninta cu bataie mama .pot depune eu pangere la politie in locul parintilor pt ca lor le este frica

Bună ziua!

Atât tulburarea de posesie, cât și lovirea sau amenințarea sunt infracțiuni conform Codului penal. Așadar, potrivit art. 256 C.p. „(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Articolul 206 C.p. reglementează fapta de a amenința după cum urmează: „(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

În aceeași ordine de idei, artiicolul 193 C.p. prevede că „(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193, dacă acestea sunt săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu,iar împăcarea înlătură răspunderea penală. Maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime, conform art. 199 C.p.

În ceea ce privește plângerea prealabilă, vom menționa câteva aspecte relevante:
– plângerea trebuie depusă de către persoana vătămată, conform art. 295 NCPP. Cu toate acestea, art. 289 reglementează și următoarele ipoteze: conform alineatului 3) plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii; iar potrivit alineatului 8) pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.
– termenul legal de introducere a plângerii prealabile este stabilit de primele trei alineate ale art. 296 NCPP astfel:„(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
(3) În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.”