MARIUS HAIDUCU IMPOTRIVA ROMANIEI

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita la 13 martie 2012 intr-o camera compusa din Jan Sikuta,
presedinte,
Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi,
judecatori,
si Marialena Tsirli,
grefier adjunct de sectie,

Avand in vedere cererile mentionate anterior,

Dupa ce a deliberat in acest sens, pronunta urmatoarea decizie:

In fapt

1. Reclamantii, ale caror nume, resedinta si numar de cerere figureaza in anexa
   
   
   ^[562]
   
   
   , sunt resortisanti romani.

A. Circumstantele cauzei

2. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de catre reclamanti, se pot rezuma dupa cum urmeaza.
3. Dupa ce au fost sanctionati pentru mai multe incalcari ale dispozitiilor legale in materie de circulatie rutiera pe drumurile publice (viteza excesiva, conducerea sub influenta bauturilor alcoolice, depasire sau parcare in alte locuri decat cele special amenajate si semnalizate etc.), sanctiunile aplicate luand forma unor amenzi, aplicarii unor puncte de penalizare sau/si suspendarii permisului de conducere, reclamantii au contestat procesele-verbale de contraventie intocmite de politistii rutieri. Persoanele in cauza au cerut anularea acestor sanctiuni, sustinand ca documentele in cauza nu corespundeau cu realitatea faptelor si contineau vicii de forma (acestia pretindeau, de exemplu, absenta semnaturii martorului care l-a asistat pe politistul rutier, in momentul redactarii procesului-verbal).
4. Prin hotarari susceptibile de apel, judecatoriile au respins contestatiile reclamantilor in urma unor proceduri publice si contradictorii, in cursul carora acestia puteau depune probe la dosar si puteau cere producerea altor elemente pe care le considerau necesare pentru sustinerea afirmatiilor lor. Instantele sesizate s-au considerat competente pentru a aprecia valoarea ca elemente de proba a proceselor-verbale intocmite de politistii rutieri, documente care, potrivit legii, erau considerate intemeiate pana la proba contrarie. Invocand art. 1169 C. proc. civ., in termenii caruia persoana care depune o cerere in fata unei instante trebuie sa demonstreze afirmatiile sale, instantele sesizate au hotarat ca, in absenta altor elemente de proba pertinente si credibile, care ar putea demonstra existenta unor circumstante factuale diferite de cele descrise in procesele-verbale, acestea din urma constituie proba ca persoanele in cauza au comis faptele care le erau imputate. De altfel, instantele nu au descoperit nici un alt motiv care ar fi putut atrage, potrivit legii, sanctiunea nulitatii absolute a proceselor-verbale in cauza.
5. Reclamantii au formulat recurs impotriva hotararilor, solicitand instantelor competente anularea proceselor-verbale de contraventie, pe motiv ca acestea nu corespund cu realitatea.
6. In urma uneia sau mai multor sedinte publice de judecata, in cursul carora reclamantii au fost ascultati cu privire la temeinicia recursului lor si unde au avut posibilitatea de a depune la dosar toate elementele de proba admise de legislatia nationala pe care acestia le considerau pertinente, instantele au respins contestatiile reclamantilor ca nefondate. Prin hotarari definitive si irevocabile, instantele au confirmat hotararile pronuntate de judecatorii, considerand, in urma examinarii ansamblului de elemente de proba depuse la dosar, ca, in absenta altor elemente de proba pertinente si credibile, care ar fi putut demonstra existenta unor circumstante factuale diferite de cele care erau descrise in procesul-verbal, acestea din urma constituiau proba ca persoanele in cauza au comis faptele care le erau imputate. Instantele si-au motivat deciziile de a nu se baza pe anumite elemente de proba, pe care nu le-au considerat credibile si de a se baza mai mult pe altele, cum ar fi, de exemplu, depozitiile martorilor care au semnat procesul- verbal de contraventie.

B. Dreptul si practica interne relevante

7. Dreptul si practica interne relevante in materie de contraventii si evolutia acestora sunt expuse detaliat la pct. 29-40 din hotararea
   Anghel impotriva Romaniei
   (nr. 28183/03, hotararea din 4 octombrie 2007).

Capat de cerere

8. Invocand art. 6 din conventie, reclamantii se plang de incalcarea dreptului la un proces echitabil, din cauza obligatiei care le-a fost impusa, in fata instantelor nationale, de a rasturna prezumtia de legalitate si de temeinicie a proceselor-verbale, prin intermediul carora politistii rutieri au constatat ca acestia au incalcat dispozitiile nationale in materie de circulatie rutiera. Acestia sustin ca, potrivit legii, aceste procese- verbale au valoare probanta pana la proba contrarie si sustin ca instantele insarcinate sa examineze temeinicia contestatiilor lor au avut, in acest fel, idei preconcepute cu privire la vinovatia lor, fapt pe care reclamantii il considera contrar dreptului la respectarea prezumtiei de nevinovatie, garantat de art. 6 §2 mentionat anterior.

In drept

9. Curtea constata ca cererile ale caror numere figureaza in anexa sunt similare in ceea ce priveste capetele de cerere invocate si problemele de fond ridicate. In consecinta, aceasta considera necesar sa conexeze cererile, in temeiul art. 42 § 1 din regulament.
10. Reclamantii considera ca nu au beneficiat de dreptul la un proces echitabil din cauza prezumtiei de legalitate si temeinicie de care a beneficiat, in fiecare cauza, procesul- verbal de contraventie in materie de incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza circulatia rutiera, precum si de obligatia care le-a fost impusa de instantele nationale, de a rasturna aceasta prezumtie. Acestia invoca art. 6 din conventie, ale carui parti relevante sunt redactate dupa cum urmeaza:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii penale indreptate impotriva sa. [...]

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.”

11. Curtea reaminteste, mai intai, ca din cauza caracterului preventiv, punitiv si disuasiv al sanctiunii aplicate pentru incalcarea codului rutier, garantiile prevazute de art. 6 din conventie in materie penala, printre care se numara dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienti, sanctionarea cu amenda, cu aplicarea de puncte de penalizare si/sau suspendarea permisului de conducere (
    Malige impotriva Frantei
    ,
    23 septembrie 1998,pct. 39-40,
    Culegere de hotarari si decizii
    1998-VII). Curtea nu identifica niciun motiv care sa ii permita sa ajunga, in speta, la o concluzie diferita.
12. Curtea precizeaza, asemenea reclamantilor, ca instantele sesizate prin contestatiile acestora au asteptat ca ei sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a proceselor-verbale de contraventie prin proba contrara faptelor consemnate de politistul rutier. Nu este surprinzatoare o asemenea abordare din partea instantelor nationale, in masura in care regimul juridic national aplicabil contraventiilor este completat prin dispozitiile Codului de procedura civila, caruia i se aplica, in materie de probe, principiul potrivit caruia sarcina probei revine celui care supune o pretentie judecatii
    (Anghel impotriva Romaniei
    ,
    nr. 28183/03, pct. 45
    in fine
    ,
    4 octombrie 2007). Reclamantii vad in acest fapt o atingere adusa dreptului lor la respectarea prezumtiei de nevinovatie. Curtea nu subscrie la aceasta opinie. Curtea reaminteste ca, in materie de circulatie rutiera, a precizat ca art. 6 § 2 nu se opune aplicarii unui mecanism care nu face altceva decat sa instaleze o prezumtie relativa de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumtie fara care ar fi practic imposibila pedepsirea incalcarilor cu privire la circulatia rutiera
    [
    Stevens impotriva Belgiei
    ,
    nr. 56936/00, (dec.), 9 decembrie 2004 si,
    mutatis mutandis
    ,
    Bosoni impotriva Frantei
    ,
    nr. 34595/97, decizia din 7 septembrie 1999

si
Adoud impotriva Frantei,
nr. 35327/97, decizia din 7 septembrie 1999].

13. Curtea a constatat, intr-un mod mai general, ca orice sistem juridic opereaza cu prezumtii de fapt sau de drept si ca conventia nu se opune in principiu acestui fapt, dar ca aceasta obliga statele contractante, in materie penala, sa nu depaseasca un anumit prag. In special, art. 6 § 2 impune statelor sa aiba in vedere aceste prezumtii in limite rezonabile, tinand cont de gravitatea faptelor si pastrand dreptul la aparare (
    Salabiaku impotriva Frantei,
    hotararea din 7 octombrie 1988, seria A, nr. 141-A, pct. 28;
    Telfner impotriva Austriei,
    nr. 33501/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curtii ii revine, astfel, obligatia de a verifica daca in cazurile de fata, prezumtia de legalitate si temeinicie a proceselor-verbale de contraventie contestate de reclamanti se incadreaza in limitele rezonabile sau daca aceste limite au fost incalcate in detrimentul persoanelor in cauza.
14. In acest sens, Curtea subliniaza, in primul rand, ca prezumtia de raspundere a reclamantilor stabilita prin procesul-verbal este relativa si proba contrara poate fi adusa de persoanele in cauza prin intermediul oricarui element de proba admis de legislatia nationala, dupa cum subliniaza instantele nationale sesizate prin contestatiile reclamantilor.
15. In continuare, Curtea noteaza ca reclamantii au avut posibilitatea de a contesta legalitatea si temeinicia proceselor-verbale in litigiu in fata instantelor cu jurisdictie deplina, care erau astfel competente sa le anuleze, daca le considerau nule sau neintemeiate.
16. Curtea subliniaza, de asemenea, ca, in ciuda pretentiilor reclamantilor, nimic nu dovedeste ca instantele chemate sa examineze contestatiile au avut idei preconcepute cu privire la vinovatia acestora si ca sanctiunile pronuntate impotriva reclamantilor pentru incalcari ale dispozitiilor legale in materie de circulatie rutiera au fost confirmate de judecatori nationali, la incheierea procedurilor contradictorii, in cursul carora reclamantii au putut fi audiati si au putut sustine toate argumentele pentru a-si demonstra nevinovatia (a se vedea,
    a contrario, Anghel
    citata anterior, pct. 62).
17. In cele din urma, Curtea subliniaza ca instantele nationale au analizat credibilitatea probelor prezentate, in special a proceselor-verbale intocmite de politistii rutieri, in lumina circumstantelor particulare fiecarei cauze, si si-au motivat in mod corespunzator hotararile. Nimic nu indica faptul ca aceste instante au tras concluzii arbitrare pe baza faptelor care le-au fost prezentate sau ca acestea au depasit limitele unei interpretari rezonabile a elementelor de proba depuse la dosar de catre parti si a dispozitiilor legale aplicabile. Simplul fapt ca instantele au decis, motivat (a se vedea,
    a contrario
    ,
    Anghel
    citat anterior, pct. 62), sa nu acorde incredere anumitor elemente de proba pe care nu le-au considerat credibile si sa se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura in cauza prin inechitate sau arbitrar. Faptul ca interpretarea legislatiei interne revine in primul rand autoritatilor nationale si, in mod special, instantelor judecatoresti [
    Tejedor Garica impotriva Spaniei,
    hotararea din 16 decembrie 1997,
    Culegere
    1997-VIII, pct. 31, si
    Garcia Ruiz impotriva Spaniei
    (MC), nr. 30544/96, pct. 28, CEDO 1999-I] si faptul ca nu intra in atributiile Curtii sa cunoasca erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instanta interna sau sa aprecieze ea insasi elementele de fapt care au condus o instanta nationala la adoptarea

unei astfel decizii si nu a alteia constituie un atribut al jurisprudentei constante.

18. Avand in vedere aceste argumente, Curtea considera ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins, in temeiul art. 35 §§ 3 (a) si 4 din conventie.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

Hotaraste
sa conexeze cererile;

Declara
cererile inadmisibile.

Marialena Tsirli Grefier adjunct