Legea penală şi limitele ei de aplicare  Principii generale

Sediul materiei: art.1 şi art.2 Cod Penal

Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.

Nici o persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.

Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârşit infracțiuni, precum şi măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.

Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

Aceste principii sunt constituționale, stabilind atât limita legii penale, cât şi  aplicarea ei în timp.

Ele enunță previzibiltatea consecințelor săvârşirii fapte lor prevăzute de legea penală; făptuitorul trebuie să cunoască sancțiunea ce i se poate aplica atunci când săvârşeşte infacțiuni.

De asemenea, enunță limitarea aplicării sancțiunilor, deoarece făptuitorului nu i se pot aplica decat pedepsele prevăzute de lege în momentul săvârşirii faptei sau pedepsele prevăzute de legi ulterioare, cu condiția ca aceste legi să prevadă pedepse mai blânde. Deci, nu poate fi aplicată o pedeapsă mai grea sau o măsură educativă ori de siguranță neprevăzută de legea penală la momentul săvârşirii infracțiunii.