Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Interpretarea şi aplicarea art. 22 alineat (2)

Cuprins pe materii: Insolvenţă

Indice alfabetic: înlocuirea administratorului judiciar. Noţiunea de „motive temeinice” Temei de drept: art. 22 al. 2 din Legea nr. 85/2006

împotriva respingerii ca tardivă a unei cereri de creanţă (ca si împotriva altor măsuri ale practicianului în insolvenţă, de altfel) există reglementată contestaţia, asa cum corect a statuat si tribunalul. Procesul-verbal al adunării creditorilor din 19 februarie 2018 a format obiect de control judecătoresc si la momentul anulării nu s-a considerat că ar reprezenta motiv de înlocuire.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 783/29.10.2018

Potrivit articolului 22 alineat (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: „In orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor”.

Instanţa de control judiciar notează că judecătorul sindic a reţinut întemeiat că nu este îndeplinită premisa din textul citat, câtă vreme sesizarea pentru înlocuire a fost depusă de apelantă cu titlu individual, astfel cum se menţionează şi în preambulul cererii.

Dacă s-ar trece peste acest impediment de ordin procedural se observă şi că sunt nefondate argumentele invocate de creditoare, susţinerile sale neputând constitui „motive temeinice”, în accepţiunea art. 22 alineat (2) din legea insolvenţei.

Contrar celor învederate în cererea de apel, judecătorul sindic a examinat pe larg pretinsele motive de înlocuire, conchizând judicios în sensul caracterului lor nefondat.

Curtea de apel constată că împotriva respingerii ca tardivă a unei cereri de creanţă (ca şi împotriva altor măsuri ale practicianului în insolvenţă, de altfel) există reglementată contestaţia, aşa cum corect a statuat şi tribunalul. Procesul-verbal al adunării creditorilor din 19 februarie 2018 a format obiect de control judecătoresc şi la momentul anulării nu s-a considerat că ar reprezenta motiv de înlocuire.

In condiţiile în care se află în fiinţă contractul de concesiune 2591/12.07.2005 apelantei îi revine sarcina de a întreprinde măsurile de ordin legal pentru protejarea intereselor sale de ordin economic, neputând fi reproşat acest aspect lichidatorului judiciar, ale cărui atribuţii sunt prevăzute şi se exercită conform Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Raportat considerentelor ce preced şi în aplicarea art. 480 alineat (1) Cod procedură civilă curtea respinge apelul şi păstrează sentinţa judecătorului sindic.