Jurisprudenta Grupe de munca

In ceea ce priveste interpretarea si aplicarea pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 privind posibilitatea incadrarii in grupa I sau a II-a de munca a activitatii unui reclamant prin asimilarea situatiei acestuia, din perspectiva activitatii desfasurate, dar care nu este indicata in anexa 1 sau 2 la actul normativ anterior mentionat, cu cea a salariatilor care au desfasurat activitati in conditii de munca similare in cadrul altor angajatori si a caror activitate era prevazuta ca fiind incadrata in grupa I sau II de munca potrivit anexelor 1 si

2. la Ordinul nr. 50/1990, se apreciaza ca este posibila asimilarea activitatilor prevazute ca putand fi incadrate in grupele I si a II-a de munca la nivelul unei categorii de angajatori, cand prestarea acesteia la nivelul altei categorii de angajatori a avut loc in conditii de munca similare, apreciindu-se ca enumerarea din anexele 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, intrucat incadrarea in fostele grupe superioare de munca nu se realizeaza in functie de regasirea in listele anexa, ci in functie de conditiile concrete in care salariatii si-au desfasurat activitatea si prin raportare la uzura capacitatii de munca pe care a implicat-o activitatea in aceste conditii.

Prin sentinta civila nr.114/17.01.2017, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.4297/63/2016, s -a respins actiunea formulata de reclamantul D. T. in contradictoriu cu paratii S.C. ARHISERV S.R.L cu sediul in Craiova, Str. ..., nr. ., bl... si SC TMD SA FILIASI- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, reclamantul a fost salariatul SC TMC SA Filiasi in perioadele 10.03.1978 - 14.04.1989 si 28.08.1989 - 01.04.2001 in functia de strungar. Din declaratia martorului audiat in cauza a reiesit ca acesta a fost coleg cu reclamantul in perioada 1979 - 2009, lucrand impreuna ca strungari. Martorul a relatat ca reclamantul efectua operatii de strunjire la toate reperele unui motor, in afara de carcasa si axe, reperele erau din fonta 95% . Mai efectua si operatii de finisare cu smirghel, rezultand praf pe care il inhala, de degresare cu petrol a pieselor in vederea vopsirii. De asemenea se lucra si cu emulsie care afecta mainile. Timpul de lucru era de 8 ore.

Principiul de baza al incadrarii in grupele de munca este cel al analizei conditiilor de munca, care trebuie sa aiba in vedere circumstantele concrete. in conformitate cu art. 3 din Ord. 50/1990 beneficiaza de incadrare in grupele I si II de munca si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele 1 si 2 la ordin.

S-a apreciat insa, ca daca ordinul a vizat doar anumite functii ce puteau fi incadrate in grupa I de munca sau in grupa a Il-a, acestea au fost enumerate expres, deci limitativ, in aceasta ultima situatie nemaifiind incident art. 3, acestea fiind conditionate si de dovada timpului efectiv proportional in care angajatii lucreaza in aceste locuri de munca, care trebuie sa fie de 50% pentru grupa I, respectiv 70% pentru grupa a II a de munca.

Fata de dispozitiile legale invocate de reclamant, instanta a retinut ca acestea nu sunt aplicabile in speta, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, respectiv inscrisurile depuse la dosar si depozitia martorului audiat. Simpla exercitare a functiei in conditii dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declaratia martorului, nu atrage automat incadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitatile, conditiile sau locul de munca sa fie din cele prevazute in mod expres in anexa II la Ordin .Astfel, proba testimoniala administrata in cauza nu este de natura sa rastoarne dovezile depuse de parata SC ARHISERV privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate de SC TMC SA in sensul incadrarii in grupe superioare de munca, cu atat mai mult cu cat aceasta nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza de reclamant.

Astfel, instanta a retinut ca la nivelul SC TMC SA, dupa efectuarea procedurii prevazute de Ordinul 50/1990 s-a hotarat nominalizarea locurilor de munca incadrate in grupe superioare de munca, dar numai in ceea ce priveste anumite functii, astfel ca nu tot personalul din locurile respective, indiferent de functia detinuta, a beneficiat de grupa de munca.

Pentru considerentele expuse, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, raportat la prevederile legale incidente, instanta a apreciat ca actiunea reclamantului, avand ca obiect sa se constate ca activitatea desfasurata in perioadele 10.03.1978 -14.04.1989 si 28.08.1989 - 01.04.2001 se incadreaza in grupa a 11-3 de munca, conform pct.34, 69,160 din anexa II la Ordinul nr. 50/1990, in procent de 100%, nu a fost intemeiata, si a fost respinsa.

Fata de respingerea cererii principale, s-a respins si cererea accesorie privind eliberarea unei adeverinte in acest sens, in virtutea principiului accesorium sequitur principale.

impotriva acestei sentinte a formulat apel D. T. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Arata ca instanta de fond a respins actiunea reclamantului motivat de faptul ca nu a dovedit ca si-a desfasurat activitatea in conditii specifice grupei a II-a in procent de minim 70 %, ori, activitatile desfasurate, timpul de lucru si conditiile, arata ca le-a dovedit cu martorul audiat, iar din inscrisurile depuse rezulta ca, colegi ai apelantului reclamam au fost incadrati in grupa a II-a , o parte benevol de catre unitate, iar ceilalti prin hotarare judecatoreasca.

Astfel, arata ca, martorul a relatat ca intreaga perioada a finisat diverse piese, din materiale feroase si neferoase (otel fonta,CU, AL) pe care le strunjea prin aschiere cu cutite care in contact cu metalul degajau fum puternic, caldura, pulberi silicogene, praf si zgomot puternic. Mai arata ca strunjea piese din sticlotextolit care degajau praf si pulberi de sticla, care erau toxici. Prin strunjire, piesele se incingeau foarte puternic, iar in vederea racirii acestora folosea pulberi silicogene si uleiuri emulsionabile. care produceau iritatii ale pielii.

In urma operatiunii de strunjire prin aschiere sareau bucati de metal incins (span) care provoca arsuri. Arata ca executa operatiuni de polizare a cutitelor la polizor rezultand un praf toxic. Urmatoarea operatiune era de slefuire a pieselor din metale feroase si neferoase cu smilgher si piatra abraziva care degaja praf toxic. Ultima operatiune pe care o realiza reclamantul era de degresare chimica, lustruind cu solventi piesele din materiale feroase si neferoase dupa ce acestea erau slefuite. De asemenea, arata ca lucra in conditii de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig, iar vara foarte cald. Din declaratia martorului arata, ca rezulta ca, activitatile desfasurate se incadreaza in pct. 34, 69 din Ordinul 50/1990.

Principiul de baza al incadrarii in grupele de munca este cel al analizei conditiilor de munca si trebuie sa aiba in vedere conditiile concrete de munca. Prin Ordinul 50/1990 s-a urmarit acordarea grupelor de munca persoanelor care au lucrat efectiv in conditii grele de munca cu substante toxice si nu doar celor mentionate in tabelele la nivel de unitate, evitandu-se astfel o discriminare intre persoanele care au fost mentionate in acele tabele si cele care au lucrat in aceleasi conditii, desfasurand aceeasi activitate, dar pe care unitatea nu i-a consemnat in acele tabele.

De aceea, a accepta restrangerea sferei de aplicare a ordinului si a crea categorii distincte de beneficiari, m raport cu situatia pe care acestia o aveau cand i s-au adus modificari sau completari, ar insemna sa se creeze discriminari tocmai acolo unde s-a urmarit tratarea egala si nediferentiata a tuturor celor care au activat in conditii similare de munca.

In acest sens al principiului caracterului nelimitativ este si decizia nr.258/20-09-2004 a ICCJ, conform careia nu i se poate restrange aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitatile si functiile prevazute in forma initiala a actului in lipsa unei dispozitii exprese a insusi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu al nediscriminarii este si decizia 87/1999, a Curtii Constitutionale conform careia nu exista nicio ratiune care sa mentina un regim discriminatoriu in materia grupelor superioare de munca pentru persoanele care au activat in aceleasi functii. Avand in vedere ca in toata aceasta perioada a lucrat in conditii deosebite de munca, fiind expus unor substante toxice, unui microclimat nefavorabil cu noxe, se impunea admiterea apelului. In consecinta, solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei tribunalului in sensul admiterii actiunii.

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor invocate si apararilor formulate, in raport de dispozitiile art. 478 NCPC apelul este fondat, din urmatoarele considerente:

Apelantul-reclamant a solicitat constatarea faptului ca in perioadele 10.03.1978-14.04.1989 si 28.08.1989 - 01.04.2001, activitatea desfasurata de acesta pe functia de strungar la SC TMD SA Filiasi se incadreaza in procent de 100% in grupa a II a de munca.

incadrarea in grupa I sau a II-a de munca poate fi facuta si la momentul actual, dupa abrogarea Ordinului nr. 50/1990, retinandu-se, ca principal argument, ca prin solicitarea recunoasterii grupelor de munca salariatii isi valorifica un drept decurgand din prestarea muncii in anumite conditii, reactionand la pasivitatea angajatorului, care nu se poate prevala de propria neexecutare a obligatiei de a evalua conditiile concrete de la diversele locuri de munca.

Faptul ca, dupa anul 1990, angajatorul si sindicatele nu s-au preocupat de identificarea si buna gestionare a riscurilor profesionale si imbunatatirea conditiilor de lucru nu este, prin el insusi, de natura a exclude locurile de munca de la incadrarea in grupa I, respectiv a II-a, de vreme ce reclamantul a desfasurat activitati in astfel de locuri.

Apelantul-reclamant s-a adresat instantei pentru a stabili, in raport cu dispozitiile legale incidente, probele administrate si conditiile concrete ale cauzei, daca activitatea desfasurata de aceasta se incadreaza in grupa a II a de munca si respectiv, in ce procent, astfel ca, simplul fapt ca angajatorul nu a decis, prin acte interne de nominalizare, care sunt persoanele ce se incadreaza in grupa superioara de munca, astfel cum impun dispozitiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea unei actiuni.

Procentul de 100% solicitat de apelantul-reclamant se justifica in conditiile specifice in care acesta si-a desfasurat activitatea si nu a existat temei pentru a se considera ca aceasta activitate ar fi fost prestata doar partial raportat la timpul de lucru, tinand cont si de imprejurarea ca angajatorul, personal sau prin reprezentant, nu a contestat situatia de fapt prezentata, pe de o parte, iar pe de alta parte, din continutul carnetului de munca depus in facsimil la dosar, nu rezulta ca apelantul sa mai fi desfasurat si alta activitate cu exceptia celei de strungar.

In ceea ce priveste interpretarea si aplicarea pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 privind posibilitatea incadrarii in grupa I sau a II-a de munca a activitatii unui reclamant prin asimilarea situatiei acestuia, din perspectiva activitatii desfasurate, dar care nu este indicata in anexa 1 sau 2 la actul normativ anterior mentionat, cu cea a salariatilor care au desfasurat activitati in conditii de munca similare in cadrul altor angajatori si a caror activitate era prevazuta ca fiind incadrata in grupa I sau II de munca potrivit anexelor 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990, se apreciaza ca este posibila asimilarea activitatilor prevazute ca putand fi incadrate in grupele I si a II- a de munca la nivelul unei categorii de angajatori, cand prestarea acesteia la nivelul altei categorii de angajatori a avut loc in conditii de munca similare, apreciindu-se ca enumerarea din anexele 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, intrucat incadrarea in fostele grupe superioare de munca nu se realizeaza in functie de regasirea in listele anexa, ci in functie de conditiile concrete in care salariatii si-au desfasurat activitatea si prin raportare la uzura capacitatii de munca pe care a implicat-o activitatea in aceste conditii.

In cauza, din probatoriul administrat - proba testimoniala si proba cu inscrisuri (fil.52-57, dos. fond) - a rezultat ca angajatorul a acordat grupa a II-a de munca, pentru functiile de electrician, frezor, lacatus, strungar etc. nominalizand efectiv persoanele incadrate in aceste functii (fil.56, dos. fond) neexistand o explicatie rezonabila pentru faptul ca apelantul de fata nu s-a aflat nominalizat, desi desfasura aceeasi activitate in aceleasi conditii de munca.

Or, potrivit Deciziei nr. 9/2016(publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 891 din 8 noiembrie 2016)
in
interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor pct. 6-8 si 12 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990, instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca".

In considerarea celor expuse anterior, in conformitate cu prevederile art. 480 alin 2 NCPC apelul fiind fondat, urmeaza a fi admis, se va schimba sentinta in sensul ca, pe fond, se va admite actiunea.

Urmeaza a se constata ca apelantul - reclamant a desfasurat , pe perioadele 01.03.1978-14.04.1989, 28.08.1989-01.04.2001, activitate care se incadreaza in grupa a II a de munca in procent de 100%, conform Anexei II, pct.34 din Ordinul 50/1990.
(Decizia nr.1301/2017 - Sectia I Civila, rezumat judecator Florica Diaconescu).