Iresponsabilitatea Inculpatului, Cauza De Neimputabilitate » Consultă Avocat
cabinet avocatura
Invocarea unor noi motive de nelegalitate a deciziei de concediere direct in apel
1 aprilie 2020
caut avocat bun
Judecarea cauzei in contradictoriu cu emitentul actului administrativ
1 aprilie 2020

Iresponsabilitatea inculpatului, cauza de neimputabilitate

Plangere Penala

Plangere Penala

Iresponsabilitatea inculpatului, cauza de neimputabilitate

In ceea ce priveste obligativitatea internarii intr-o unitate spitaliceasca in vederea expertizarii psihiatrice, se constata ca dispozitiile legale in materie, respectiv ale art. 184 Cod procedura penala, nu prevad ca internarea sa se aiba loc pe o anumita perioada, ci alin.1 stipuleaza ca se va stabili termenul de prezentare in vederea examinarii. Or, din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta ca inculpatul s-a prezentat la Institutul de Medicina Legala Craiova la data de 18.02.2014, iar examinarea acestuia a fost efectuata de catre medicii specialisti la aceeasi data. Numai in conditiile alin.5 al art. 184 Cod procedura penala, in cazul in care ar fi fost necesara o examinare complexa, ar fi fost necesara internarea medicala a inculpatului, iar in cazul in care acesta ar fi refuzat, trebuia urmata procedura reglementata in aliniatele urmatoare.

Desi comisia medicala care a efectuat examinarea psihiatrica a inculpatului a recomandat luarea masurii de siguranta a internarii medicale nu se poate trece peste aspectul ca expertiza a fost efectuata cu mult inainte de momentul pronuntarii instantei de apel (7 martie 2014), trecand deci un interval de timp considerabil, perioada in care inculpatul a mai fost examinat psihiatric si s-a constatat ca are discernamant, fara a se propune luarea unei masuri de siguranta.

Prin sentinta penala nr. 89 din data de 04 iunie 2014 pronuntata de Judecatoria Vanju Mare in dosarul nr. 2391/332/2013, In baza art.386 cod procedura penala a fost schimbata incadrarea juridica a faptei din art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g,i cod penal din 1969 in art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b, d Noul Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal.

In baza art. art. 396 alin. 5 Cod procedura penala raportat la art. 16 alin.1 lit.d Cod procedura penala si art. 28 Noul cod penal a fost achitat inculpatul D.T. , cu domiciliul in oras V.M, cetatean roman, vaduv, studii 11 clase, fara ocupatie, stagiu militar satisfacut, cu antecedente penale, pentru infractiunea de furt prevazuta in art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b, d Noul Cod penal.

A fost respinsa propunerea de luare a masurii de siguranta prevazuta de art. 110 Noul cod penal.

In baza art. 274 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.

S-a dispus ca suma de 200 lei reprezentand onorariu avocat din oficiu (avocat S.M. delegatia nr. 266/01.10.2013) sa fie avansate din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Vinju Mare s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului D.T. pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g si i Cod penal

Avand in vedere ca la primul termen de judecata, pentru inculpat s-a prezentat curator P.L. care a depus certificatul de incadrare in grad de handicap nr. 2971/30.05.2013 emis pe numele inculpatului D.T. , instanta din oficiu a dispus emiterea unei adrese catre Institutul de Medicina Legala Craiova in vederea efectuarii unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la starea de sanatate a inculpatului.

In cauza a fost intocmit raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.574/20.03.2014 in care se concluzioneaza ca numitul D.T. prezinta diagnosticul de tulburare organica de personalitate cu decompensari poliforme pe fond sechelar mixt, nu are pastrat discernamantul faptelor si al consecintelor acestora si nu l-a avut pastrat nici la data comiterii faptei (21.01.2013). Totodata, opiniaza pentru instituirea masurii de siguranta prevazuta de art.110 Cod penal

La acest raport de expertiza, Parchetul de pe langa Judecatoria Vinju Mare a formulat obiectiuni prin care a aratat ca intre concluziile raportului de expertiza, cat si intre continutul si concluziile acestuia exista contradictii, mai mult comisia medicala nu a precizat nici temeiurile pentru care s-a ajuns la concluzia certa ca numitul D.T. este lipsit de discernamant, inclusiv la momentul comiterii faptei.

Ca atare in temeiul art.181 Cod procedura penala s-a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legala psihiatrica de catre specialistii din cadrul INML Mina Minovici, privind pe D.T., cerere respinsa de instanta pentru considerentele mentionate in partea introductiva.

Analizand actele si lucrarile dosarului si coroborand probele administrate in cauza prima instanta a constatat si retinut, in fapt, ca la data de 21.01.2013, in jurul orei 22.00, lucratorii din cadrul Politiei orasului Vinju Mare, au fost sesizate de catre numita G. S., prin SNUAU 112, cu privire la faptul ca in locuinta nelocuita a numitei V. E., din orasul Vinju Mare, jud. Mehedinti, se afla o persoana necunoscuta, iar la fata locului a fost identificat numitul D.T.

Cu ocazia cercetarii la fata locului din data de 21.01.2013, s-a constatat ca usa de acces in locuinta partii vatamate V.E., a fost gasita in pozitia deschis si prezenta urme de fortare in dreptul incuietorii (fila 16 dup); in partea dreapta fata de usa de acces, se afla o alta usa gasita in pozitia inchis asigurat, usa confectionata din lemn prevazuta cu 3 canate de geam si care, de asemenea, prezenta urme de fortare in dreptul incuietorii. La aproximativ 2 metri de usa de acces in locuinta (fila 15), s-a constatat existenta unei plase de plastic, de culoare alb, in care se afla o alta plasa de culoare alb, inscriptia „Dorval” in care au fost gasite o sticla avand inscriptia „Alexandrion" de 350 ml, plina cu un lichid incolor (despre care partea vatamata a declarat ulterior ca era plina cu alcool sanitar); o sticla de plastic, avand inscriptia „Roua" de 0,5 litri, plina cu un lichid incolor; o conserva de ton maruntit in ulei avand inscriptia „Sea Side", de 185 grame; o conserva carne de por, marca „Tip",de 300 grame; o conserva de ton maruntit in ulei, de 170 grame, marca „Merve".

Din declaratia partii vatamate VE, reiese ca aceasta si-a recuperat bunurile anterior specificate (fila 49 dup), scoase din posesia sa in noaptea de 21/22.01.2013, de la locuinta din orasul Vinju Mare, jud. Mehedinti.

Declaratiile martorilor A.I. si G.G., au relevat faptul ca in seara de 21.01.2013, in jurul orei 21.30, invinuitul D.T. din orasul Vinju Mare, Cartierul Militari, a fortat sistemul de inchidere al usii de acces in locuinta partii vatamate, din orasul Vinju Mare si a sustras din casa o plasa cu bauturi alcoolice produse alimentare, fiind imobilizat de catre martori, atunci cand a fost surprins iesind din casa, pana la venirea organelor de politie. La acel moment invinuitul D.T. a precizat ca ar fi fost impreuna cu invinuitul N. H. care de altfel nu a fost vazut la fata locului.

Martorul A. I. a mai declarat ca dupa ce organele de politie au plecat de la fata locului, a vazut o persoana la fantana din strada, persoana despre care a crezut ca a fost in curtea locuintei numitei V.E., dar nu 1-a observat sarind gardul de la locuinta acesteia, ci doar in aproprierea proprietatii susnumitei. Martorul G.G. a declarat ca nu l-a vazut pe invinuitul N.H. la locul savarsirii faptei, impreuna cu invinuitul D.T..

Fiind audiat, invinuitul D.T. a declarat ca in seara de 21.01.2013,in jurul orei 20,30, in timp ce se deplasa spre locuinta sa, s-a intalnit cu invinuitul N.H. , zis „Lalu", care i-a propus sa mearga cu el sa ia o sticla cu vinde la un vecin. Ajunsi ia o locuinta despre care N.H. a afirmat ca este a unui prieten de-al sau, au sarit gardul acesteia, iar invinuitul D.T. a aruncat in curte plasa in care avea 3 conserve si 2 sticle cu tuica, inainte de a sari gardul. Ajunsi in dreptul casei, invinuitul N.H. a fugit (nu cunoaste motivul) si invinuitul D.T. a intrat in tinda casei, insa nu a furat niciun bun si nu a observat daca usa locuintei era deschisa.

Ulterior invinuitul D.T. a declarat urmatoarele: in seara de 21.01.2013, in jurul orei 18-18,30, a plecat de la apartamentul pe care il zugravea si a primit de la proprietarul apartamentului, despre care stie ca i se spune „Daniel", o sticla de un litru cu tuica si trei conserve de peste, intr-o plasa de culoare alb rosu. In drum spre locuinta sa, s-a intalnit cu invinuitul N.H. , pe care il cunoaste de 10 ani si, fiind baut, nu isi explica cum a ajuns in curtea locuintei partii vatamate, dar a mentionat ca in timp ce se afla pe prispa locuintei a fost imobilizat de doua persoane care i-au spus sa stea pana vine politia; a precizat ca nu a intrat in locuinta partii vatamate, nu a fortat usa de acces si nu poate preciza unde s-a aflat invinuitul N.H. in tot acest timp.

Fiind audiat invinuitul N.H. a declarat ca in seara zilei de 21.01.2013, in timp ce se afla la domiciliul sau, impreuna cu numitul C.I., a venit in vizita invinuitul D.T. care l-a intrebat ce case nelocuite cunoaste, intrucat vrea sa se mute in gazda, iar invinuitul N.H. i-a enumerat cateva case nelocuite, printre care si pe cea a numitei V. E. A precizat ca in acea noapte a ramas la domiciliu cu prietenul sau si nu a fost cu invinuitul D.T. la locuinta partii vatamate.

In cauza s-a efectuat si o expertiza medico-legala psihiatrica cu privire la inculpat, iar din concluziile raportului de expertiza nr.574/20.03.2014 intocmit de SML Mehedinti, a reiesit faptul ca inculpatul nu a avut discernamant la data comiterii faptei pentru care este invinuit si nu a avut nici la data evaluarii de catre comisia de expertiza medico-legala. Totodata, comisia de expertiza a opiniat pentru instituirea masurii de siguranta a internarii medicale.

S-a apreciat ca, fapta inculpatului D.T. constand in aceea ca, la data de 21.01.2013, in jurul orei 20,30, a sustras din locuinta persoanei vatamate VE, prin escaladarea gardului si fortarea usii de acces, doua conserve ton, o conserva carne, o sticla de apa minerala Roua si o sticla cu alcool sanitar purtand eticheta „Alexandrion”, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt, prev. de art. 228 al. (1) Cod penal raportat la art. 209, alin. 1, lit. g,i Cod penal 1969.

Potrivit art. 5 al. (1) Cp, in cazul in care, de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicarea a legea cea mai favorabila. In cauza sunt indeplinite conditiile pentru retinerea incidentei acestei dispozitii legale, avand in vedere ca: succesiunea de legi penale a intervenit intre momentul comiterii faptei (21.01.2013) si momentul judecarii definitive a cauzei; fiecare dintre legile succesive incrimineaza fapta de furt; legile succesive sanctioneaza diferit fapta comisa (legea veche prevede o pedeapsa de la 1 la 12 ani inchisoare - pentru furtul in forma simpla si de la 3 la 15 ani inchisoare - pentru furtul calificat, iar legea noua de la 6 luni la 3 ani inchisoare sau amenda, pentru furtul in forma simpla) si de la 1 la 5 ani pentru furtul calificat.

Pentru aceste considerente, avand in vedere ca legea noua reprezinta legea penala mai favorabila, prima instanta a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de Ministerul Public si va avea in vedere textul art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b, d Noul cod penal.

Fata de concluziile raportului de expertiza medico legala, s-a constatat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 16 lit. d Cod penal p combinat cu art. 28 Cod penal , astfel incat, in baza art.. 396 alin. 5 va dispune achitarea inculpatului D.T. Art. 28 Cod penal potrivit caruia „Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze” instituie o cauza de neimputabilitate, a carei solutionare este reglementata de 396 alin. 5 Cod procedura penala raportat art. 16 lit. d Cod penal p prin achitarea inculpatului.

In ceea ce priveste opinia comisiei de expertiza medico-legala in sensul luarii fata de inculpat a masurii prevazute de art. 110 Cod penal, prima instanta a apreciat ca in cauza nu este intrunita conditia pericolului social prevazuta de art. 110 Cod penal, urmand a respinge propunerea de luare a masurii de siguranta prevazuta de art. 110 Cod penal. Astfel, fapta pentru care a fost trimis in judecata inculpatul, prin modul de actiune, respectiv patrunderea intr-o casa nelocuita si prin prejudiciul modic produs, prezinta un grad de pericol social redus care nu impune luarea fata de inculpat a masurii internarii medicale, avand in vedere si faptul ca inculpatul are stabilit. un program individual de recuperare, readaptare si integrare sociala, trebuind sa se prezinte periodic la control la medicul de familie si la medicul specialist, din actele depuse la dosar nerezultand ca inculpatul nu-si respecta acest program.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Vanju

Mare.

Prin motivele scrise de apel s-a criticat sentinta primei instante pentru urmatoarele:

  1.  a sustinut ca hotararea este nelegala si netemeinica, in mod gresit instanta respingand obiectiunile formulate de Ministerul Public prin care s-a solicitat in temeiul art. 181 Cod penal p. efectuarea unui nou raport de expertiza psihiatrica, hotararea bazandu-se exclusiv pe raportul de expertiza efectuat in cauza. In motivare s-a invocat texte din doctrina in materie, precum si texte din practica judiciara, care nu se vor mai relua, nefiind invocate critici punctuale fata de hotararea primei instante.
  1. a mai sustinut ca in dosarul nr. 1888/P/2013 aflat pe rolul parchetului avand ca obiect savarsirea unei alte infractiuni de furt, s-a dispus efectuarea unui al raport de expertiza, care a concluzionat ca inculpatul are discernamant pentru fapta savarsita. S-a sustinut ca o alta comisie de medici pe baza aceluiasi diagnostic pentru o fapta similara, comisa tot pe parcursul anului 2013 a concluzionat ca inculpatul are discernamant pentru fapta savarsita. De altfel, s-a aratat ca acesta este cunoscut cu antecedente penala, fiind condamnat pentru infractiuni de furt, a fost sanctionat administrativ si are in prezent doua dosare penale pe rolul parchetului. In consecinta, in mod gresit instanta a respins obiectiunile formulate si a dispus achitarea in baza art. 16 lit.d) Cod procedura penala.

3.S-a mai sustinut ca hotararea este nelegala si netemeinica intrucat desi prin raportul de expertiza s-a recomandat luarea masurii prevazute de art. 110 Cod procedura penala, instanta a respins luarea acestei masuri. Motivarea instantei ca fapta pentru care a fost trimis in judecata prezinta un grad de pericol social redus nu este pertinenta, deoarece luarea masurii nu se refera la pericolul social al faptei, ci al faptuitorului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind evident o persoana cu o conduita antisociala, asa cum s-a aratat anterior.

Apelul este nefondat.

Referitor la critica din apelul parchetului, vizand gresita achitare a inculpatului pentru infractiunea care a facut obiectul trimiterii in judecata, de furt calificat prevazuta de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g) si i) Cod penal, corect reincadrata de instanta in aplicarea art. 5 Cod penal in art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b) Noul Cod penal, Curtea retine urmatoarele:

Instanta de apel apreciaza ca, in mod just, prima instanta a dispus achitarea inculpatului fata de incidenta dispozitiilor art. 16 lit. d) Cod procedura penala raportat la art. 28 Cod penal, deoarece in speta, conform expertizei medico-legale psihiatrice nr. 574/A/

  1.  intocmita de Institutul de Medicina Legala Craiova, inculpatul nu are pastrat discernamantul faptelor si a consecintelor acestora si nu l-a avut nici la data comiterii faptei (21.01.2013).

Aspectele de nelegalitate invocate de parchet, referitoare la incalcarea dispozitiilor ce reglementeaza procedura efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, nu pot fi retinute. Desi este adevarat ca incuviintarea acestei probe a avut loc inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura penala (12.11.2013), examinarea inculpatului si definitivarea raportului de expertiza s-a facut dupa noua procedura (respectiv la data de 17.03.2014), normele procesuale fiind de imediata aplicarea abilitate.

Prin urmare, avand in vedere ca, la data la care s-a dispus efectuarea expertizei de catre instanta de fond, nu erau aplicarea abile dispozitiile art. 184 alin.3 Cod procedura penala actual, privind obtinerea consimtamantului persoanei supuse expertizarii, nulitatea invocata de parchet nu poate opera in conditiile in care la data efectuarii actului s-au respectat dispozitiile legale in vigoare, asa cum stipuleaza si normele tranzitorii ale art. 4 din Legea nr. 255/2013. De altfel, inculpatul s-a prezentat la comisia de medici, fara insotitor, consimtamantul sau fiind prezumat.

In ceea ce priveste obligativitatea internarii intr-o unitate spitaliceasca in vederea expertizarii psihiatrice, se constata ca dispozitiile legale in materie, respectiv ale art. 184 Cod procedura penala, nu prevad ca internarea sa se aiba loc pe o anumita perioada, ci alin.1 stipuleaza ca se va stabili termenul de prezentare in vederea examinarii. Or, din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta ca inculpatul s-a prezentat la Institutul de Medicina Legala Craiova la data de 18.02.2014, iar examinarea acestuia a fost efectuata de catre medicii specialisti la aceeasi data. Numai in conditiile alin.5 al art. 184 Cod procedura penala, in cazul in care ar fi fost necesara o examinare complexa, ar fi fost necesara internarea medicala a inculpatului, iar in cazul in care acesta ar fi refuzat, trebuia urmata procedura reglementata in aliniatele urmatoare.

Cat priveste neconcordanta dintre expertiza efectuata in cauza si expertiza nr. 424/

  1.  intocmita intr-un alt dosar pentru o alta fapta de furt savarsita la o data ulterioara (la 22- 25.11.2013), deci la aproximativ 10 luni de la data savarsirii faptei deduse judecatii, aceasta nu poate la conduce la concluzia existentei unor dubii in ceea ce priveste justetea concluziilor medicilor referitoare la lipsa discernamantului inculpatului la data comiterii faptei ce face obiectul prezentului dosar, intrucat incapacitatea psiho-fizica a faptuitorului trebuie sa existe la momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala, indiferent daca anterior sau ulterior acestui moment acesta si-a recapatat discernamantul.

In consecinta, avand in vedere ca prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica se concluzioneaza ca la data savarsirii faptei deduse judecatii (21.01.2013), inculpatul avea discernamantul abolit, solutia care se impune a fi data in cauza nu poate fi decat aceea a achitarii, in temeiul art. 16 lit.d) Cod procedura penala, iresponsabilitatea fiind o cauza care are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei, ca urmare a lipsei vinovatiei.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel, privind necesitatea instituirii masurii de siguranta a internarii medicale prevazute de art. 110 Cod penal, se apreciaza ca nici acesta nu poate fi primit.

Desi comisia medicala care a efectuat examinarea psihiatrica a inculpatului a recomandat luare unui asemenea masuri, nu se poate trece peste aspectul ca expertiza a fost efectuata cu mult inainte de momentul pronuntarii instantei de apel (7 martie 2014), trecand deci un interval de timp considerabil, perioada in care inculpatul a mai fost examinat psihiatric si s-a constatat ca are discernamant, fara a se propune luarea unei masuri de siguranta.

Evaluarea medicala trebuie sa reflecte starea mentala si actuala a persoanei prin raportarea la momentul efectiv al internarii, iar nu pentru trecut. Asa cum a decis Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza O.H. c. Gemaniei) o astfel de masura de siguranta dispusa dupa un interval de timp important de la emiterea unui aviz medical, interval in care se constata ca persoana si-a revenit, nu poate fi in concordanta cu exigentele art. 5 parag. 1 lit.e) din Conventie.

Totodata, nu este lipsita de pertinenta nici motivarea instantei de fond cu privire la gravitatea redusa a faptei savarsite, intrucat desi inculpatul a patruns in locuinta persoanei vatamate pentru a sustrage bunuri, aceasta locuinta nu era folosita decat pe timp de vara, la momentul comiterii faptei aceasta fiind nelocuita. Nu poate fi primita sustinerea parchetului ca nu prezinta relevanta gradul de pericol social al faptei, deoarece practica CEDO (cauza Stanev c. Bulgariei, Kallweit c. Germaniei, Varbanov c. Bulgariei, s.a.) a stabilit. niste criterii clare ce trebuie indeplinite in mod cumulativ, pentru ca o persoana alienata sa poata fi internata in acord cu exigentele art. 5 parag. 1 lit.e) din Conventie. Astfel, alienarea mintala trebuie dovedita printr-o expertiza medicala obiectiva, starea de alienare stabilita prin expertiza medicala trebuie sa persiste pe toata durata internarii, iar tulburarea mintala trebuie sa fie de natura sa justifice internarea, in sensul ca privarea de libertate trebuie sa fie necesara prin raportare la circumstantele cauzei, contrar opiniei Ministerului public.

Fata de aceste considerente, apreciind ca neintemeiate criticile invocate, in baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedura penala, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Vanju Mare impotriva sentintei penale nr. 89 din data de 04 iunie 2014 pronuntata de Judecatoria Vanju Mare in dosarul nr. 2391/332/2013, urmand ca in temeiul art. 275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului, iar onorariul aparatorului din oficiu, in suma de 200 lei, sa fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
(Decizia Penala nr. 1459/26 noiembrie 2014 - Sectia Penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Cristina Craciunoiu)


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *