Insolventa - Perioada de reorganizare

 

Art. 141

(1)
În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea de afaceri, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment, potrivit prevederilor art. 145.

(2)
Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, sub rezerva prevederilor art. 85 alin. (5). Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare.

(3)
Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.

 

Comentariu

 

De la momentul confirmării planului de reorganizare, debitorul trebuie să implementeze toate modificările operaționale asumate, precum și toate modificările de ordin juridic sau structural conținute în plan (de exemplu, fuziunea sau divizarea).

Regula care guvernează această etapă procedurală este aceea a “business at usual” și a condiționărilor/măsurilor impuse prin planul de reorganizare.

Noile dispoziții cuprinse în alin. (2) al art. 141 nu mai conduc la o reluare automată a dreptului de administrare, ca efect al confirmării planului de reorganizare, textul introducând o rezervă în acest sens, prin trimiterea la dispozițiile art. 85 alin. (5). Dacă dreptul de administrare a fost anterior ridicat, iar planul de reorganizare nu prevede reluarea acestuia, confirmarea sa nu conduce la redobândirea de către administratorul special al debitorului a acestui drept.

Art. 142

Prin excepţie de la dispoziţiile art. 77, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii de reorganizare judiciară. O astfel de cauţiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.

 

Comentariu

 

Prin dispozițiile art. 142 a fost agravată sancțiunea pentru nerespectarea obligațiilor de livrare de către furnizorul de utilități, astfel încât, în caz de menţinere a contractului, se poate atrage răspunderea pentru acoperirea prejudiciilor aduse averii debitorului şi aplicarea unei amenzi judiciare de la 10.000 lei la 30.000 lei pentru fiecare încălcare a obligaţiilor, sub condiţia ca furnizorul de utilităţi să fi fost notificat individual, în prealabil, cu privire la deschiderea procedurii. Lipsa remedierii încălcării obligaţiilor sau neexecutarea obligaţiei de reluare a furnizării utilităţilor în termen de maximum 10 zile calendaristice de la notificarea primită de la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar constituie în sine o nouă încălcare şi se va sancţiona cu o nouă amendă.

Furnizorul de utilități poate formula o cerere de plată în procedură, obligația fiind scadentă într-un termen de 90 de zile (termen de grație legal), care poate avea consecința intrării în faliment și poate, de asemenea, să întrerupă furnizarea serviciului.

În acest context, a fost menținută posibilitatea furnizorului de utilități de a apela la instituția cauțiunii, judecătorul-sindic având posibilitatea, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii de reorganizare judiciară.

Art. 143

(1)
Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere.

(2)
Înregistrarea cererii prevăzute la alin. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere.

(3)
Titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.

 

Comentariu

 

În privința creanțelor curente, nu au fost create noi reguli, ci doar a fost sancționată în mod adecvat nerespectarea regulilor existente. Astfel, imperativul plății creanțelor curente a dobândit corolarul cererilor de plată care, dacă nu sunt finalizate prin plată sau convenție de eșalonare, poate conduce la trecerea la procedura falimentului.

Sub imperiul Legii nr. 85/2006, în astfel de cazuri, se ridica problema calitatii procesuale de a formula o astfel de cerere, atâta timp cat această posibilitate o aveau numai creditorii, iar titularii creanțelor curente nu erau „creditori” conform definiției aferente. Cu alte cuvinte, nu era asigurat un regim de previzibilitate rezonabilă în privința încasării efective a acestor creanțe, accesul la dreptul comun pentru realizarea drepturilor legitime fiind oricum blocat prin instituirea suspendării ope legis.

De asemenea, noul text mentioneaza ca cererea va fi respinsa de catre judecator în situatia în care creanta nu este datorata, este achitata sau debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor. Astfel, o procedură de reorganizare nu ar putea fi închisă cu succes în ipoteza în care regimul juridic al creanțelor curente nu este soluționat, ceea ce reprezintă un nou pas către realizarea scopului unei proceduri de reorganizare efective.

 

Art. 144

(1)
Debitorul, prin administratorul special, sau, după caz, administratorul judiciar va trebui să prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situaţiei financiare a averii debitorului. Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, după caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultării rapoartelor.

(2)
Administratorul judiciar va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, în vederea recuperării acestora, care va fi avizată de comitetul creditorilor.

(3)
În termen de 5 zile de la aprobarea rapoartelor, comitetul creditorilor va putea convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau de administratorul judiciar, efectele acestora, precum şi să propună motivat alte măsuri.

 

Comentariu

 

Ca orice raport de activitate și pentru respectarea principiului transparenței și previzibilității în procedură, raportul trimestrial se publică, în extras, în BPI, anterior convocării comitetului creditorilor pentru exprimarea votului în vederea aprobării acestora. Dacă consideră necesar, în virtutea exercitării rolului activ, în termen de 5 zile de la aprobarea rapoartelor, comitetul creditorilor poate convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau de administratorul judiciar, efectele acestora, precum şi a propune motivat alte măsuri.

Prin aceste rapoarte trimestriale creditorii sunt sesizați în privința mersului afacerii, ca atare astfel de rapoarte trebuie să redea o analiză realistă, lucidă, economică și juridică în privința modului în care debitorul înțelege sau reușește să execute planul de reorganizare.Totodată, conținutul sau concluziile acestor rapoarte pot reprezenta un semnal de alarmă în privința eventualelor pierderi continue înregistrate în situația financiară a debitorului.

Jurisprudență

 

Contestaţia la raportul trimestrial prevăzut de art. 106 trebuie să aibă ca obiect măsuri considerate nelegale sau în contradicţie cu interesul comun al creditorilor. Printr-o astfel de contestaţie nu se poate tinde la obţinerea de informaţii suplimentare. Pe de altă parte, raportul  trimestrial este supus aprobării Comitetului Creditorilor, legea nemaiprevăzând o cale de atac.
(Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 50/21.01.2010)