Infractiunea de omor calificat Premeditare

Premeditarea, ca forma agravanta a infractiunii de omor presupune atat elemente de ordin psihic cat si elemente obiective, respectiv acte pozitive premergatoare si preparatorii pentru executarea actiunii, necesitand existenta unui interval de timp intre momentul luarii hotararii infractionale si pana la momentul executarii infractiunii, interval de timp inauntrul caruia inculpatul savarseste acte de pregatire de natura sa intareasca hotararea luata si sa asigure realizarea ei, precum si existenta unei activitati psihice de analiza asupra modului de actiune, in scopul aducerii la indeplinire a activitatii infractionale.

Chiar daca actul medico-legal atesta existenta unor leziuni superficiale care ar fi fost comise cu 5-6 zile anterior omorului (echimoze), iar inculpatul a recunoscut ca el a fost cel care a produs acele leziuni victimei intr-un conflict anterior, acest lucru nu este suficient pentru a se putea concluziona ca omorul a fost comis de inculpat cu premeditare, in conditiile in care activitatea infractionala nu a fost precedata de activitati de pregatire in acest scop.

Prin sentinta penala nr.216 din 3 iulie 2014, pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr 991/104/2014, in baza art. 188 alin. 1 N.C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 N.C.p.p. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 12 ani inchisoare privativa de libertate in conditiile art.

60 N.C.p.- pedeapsa principala si interzicerea drepturilor prev. art. 66 alin. 1 lit. a, b,f N.C.p. pe o durata de 5 ani - pedeapsa complementara.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel partile civile P. L. E., P.C. I. si inculpatul R.

D.C.

Partile civile P.L.E. si P.C.I. au solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei, schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor in infractiunea de omor calificat cu premeditare prevazuta de art 188, art 189 alin 1 lit a Cpen actual, cu retinerea circumstantei agravante prevazuta de art 77 alin 1 lit e Cpen privind savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a victimei si majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

In argumentarea solicitarii de schimbare a incadrarii juridice a faptei, s-a sustinut ca, in data de 03 12 2013, cu o zi inainte de savarsirea omorului, inculpatul a exercitat acte de violenta asupra victimei, motiv pentru care minora a formulat plangere penala impotriva inculpatului pentru lovire sau alte violente iar din acea zi victima a refuzat sa mai aiba vreo legatura cu inculpatul. Pentru a se razbuna pe victima deoarece a formulat plangere penala impotriva sa, inculpatul a asteptat-o pe victima in statia de autobuz cand aceasta se ducea la scoala, i-a interzis acesteia sa mai mearga la scoala, au mers intr-un local, dupa care i-a spus victimei sa il insoteasca intr-o cladire nelocuita din oras, unde, inculpatul, profitand de starea de vadita vulnerabilitate a victimei, datorita varstei ei, de numai 16 ani, a comis crima, victima neputand sa se apere in niciun fel. Victima minora nu a avut posibilitatea sa se apere, avand o constitutie firava si o varsta frageda. S-a mai sustinut ca premeditarea rezulta si din faptul ca ulterior comiterii faptei, inculpatul nu a facut niciun gest de a solicita ajutor pentru salvarea victimei. In apelul declarat de inculpat au fost invocate critici de individualizare judiciara a pedepsei, solicitandu-se reducerea pedepsei aplicate.

Examinand hotararea atacata, in raport de actele si lucrarile dosarului, motivele de apel invocate, cat si din oficiu, conform dispozitiilor art 471 alin 2 Cpp, curtea de apel constata apelul declarat de partile civile ca fiind intemeiat, iar apelul inculpatului ca fiind nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.

Prima instanta a solutionat corect cauza in procedura reglementata de dispozitiile art 375 Cpp, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art 374 alin 4 Cpp, respectiv inculpatul, la primul termen de judecata cand procedura era legal indeplinita si cauza se afla in stare de judecata, a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost expusa in actul de sesizare a instantei si a solicitat ca judecata sa se desfasoare numai pe baza probelor administrate pe parcursul urmaririi penale.

Pe baza materialului probator administrat la urmarirea penala, care nu a fost contestat de catre inculpat (proces verbal de cercetare la fata locului si planse foto, proces verbal de reconstituire, raport de constatare medico-legala avizat de Comisia de avizare acte medico-legale, declaratiile partilor civile, declaratii de martori, declaratiile inculpatului) prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt, in sensul ca
in ziua de 12.12.2013, in urma unor discutii contradictorii pe care le-a avut cu victima P. L. C., inculpatul R.D. - C. a prins-o cu mana dreapta de gat si a strans-o pe aceasta pana cand a decedat.

Criticile formulate in apelul partilor civile referitoare la incadrarea juridica a faptei sunt neintemeiate, prima instanta dispunand in mod just respingerea cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor simplu in infractiunea de omor calificat cu premeditare, fapta prevazuta de art 188, art 189 alin 1 lit a Cpen actual, cu retinerea circumstantei agravante prevazuta de art 77 alin 1 lit e Cpen privind savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a victimei.

Premeditarea, ca agravanta a infractiunii de omor cuprinde atat elemente de ordin psihic cat si elemente obiective, respectiv acte pozitive premergatoare si preparatorii pentru executarea actiunii.

In speta nu rezulta elemente in acest sens. Nici imprejurarea sustinuta de partile civile ca inculpatul ar fi urmarit-o pe victima si ar fi impiedicat-o sa mearga la scoala cu colegii sai, cerandu-i sa il insoteasca la un local si apoi in cladirea unde s-a comis fapta nu este confirmata de probele administrate la urmarirea penala. Dimpotriva, din intreg ansamblul probator administrat la urmarirea penala rezulta ca victima si inculpatul s-au intalnit, s-au deplasat in consens intr-un bar impreuna cu alti doi prieteni, dupa care au mers intr-un alt local unde au consumat suc, au petrecut cateva ore si apoi tot in consens au mers intr-o cladire dezafectata pentru a petrece timp impreuna si cu aceasta ocazie au intretinut relatii intime, dupa care, pe fondul unui conflict spontan inculpatul a apucat-o pe victima cu mainile de gat si a strans-o provocandu-i decesul.

Nu exista argumente pentru a concluziona ca inculpatul a fortat-o sau a ademenit-o in cladirea respectiva. Astfel, martorul B.Z., vanzatorul barului unde s-au aflat cei doi anterior deplasarii in cladirea unde s-a comis omorul, fiind audiat la urmarirea penala (fila 58 urm pen), a sustinut ca victima si inculpatul au petrecut cateva ore in barul respectiv, neexistand niciun conflict intre cei doi. Totodata raportul de constatare medico-legala nr 293/a /2013 din 03 03 2014, avizat de Comisia de Avizare a actelor medico-legale de pe langa IML Craiova nr 33/E2/13 03 2014 a constatat ca victima a avut un raport sexual recent si nu a prezentat leziuni de autoaparare., fiind astfel confirmata sustinerea inculpatului ca au intretinut relatii intime, dupa care intre cei doi a intervenit un conflict spontan. Chiar daca actul medico-legal atesta existenta unor leziuni superficiale care ar fi fost comise cu 5-6 zile anterior omorului (echimoze), iar inculpatul a recunoscut ca el a fost cel care a produs acele leziuni victimei intr-un conflict anterior, acest lucru nu este suficient pentru a se putea concluziona ca omorul a fost comis de inculpat cu premeditare, in conditiile in care activitatea infractionala nu a fost precedata de activitati de pregatire in acest scop.

Potrivit literaturii de specialitate, premeditarea presupune existenta unui interval de timp intre momentul luarii hotararii infractionale si pana la momentul executarii infractiunii, interval de timp inauntrul caruia inculpatul savarseste acte de pregatire de natura sa intareasca hotararea luata si sa asigure realizarea ei, precum si existenta unei activitati psihice de analiza asupra modului de actiune, in scopul aducerii la indeplinire a activitatii infractionale.

Cum din actele dosarului nu rezulta elemente in acest sens ci numai date privind existenta unui conflict spontan soldat cu decesul victimei, solicitarea de a se schimba incadrarea juridica din infractiunea de omor in infractiunea de omor calificat prev de art 189 alin 1 lit a Cpen actual, este nefodata.

De altfel la aceasta concluzie se ajunge si in urma analizei ulterioare a comportamentului inculpatului, care nu a incercat niciun moment sa ascunda fapta, dimpotriva s-a denuntat singur, anuntand evenimentul la Serviciul National de Urgenta 112, (proces verbal, fila 3 dos urm pen), si a recunoscut fapta colaborand cu organele de urmarire penala in scopul aflarii adevarului.

De asemenea este neintemeiata solicitarea partilor civile privind retinerea circumstantei agravante privind comiterea faptei profitand de starea de vulnerabilitate a victimei.

Din actele dosarului nu rezulta date ca victima s-ar fi aflat intr-o stare de vulnerabilitate de care inculpatul sa fi profitat, iar simpla imprejurare ca victima avea varsta de 16 ani, nu poate conduce la retinerea acestei agravante, cu atat mai mult cu cat intre victima si inculpat era o diferenta de varsta de numai 2 ani, inculpatul avand 18 ani la data faptei.

In ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei, criticile formulate de inculpat sunt nefondate, iar criticile formulate de partile civile sunt intemeiate.

Pedeapsa principala de 12 an inchisoare aplicata de prima instanta nu este suficienta pentru realizarea scopului acesteia. Raportat la natura si gravitatea faptei, valoarea sociala lezata, care este una fundamentala, respectiv viata persoanei, varsta frageda a victimei, de numai 16 ani - unicul copil al familiei, se apreciaza ca o pedeapsa la maximul special prevazut de lege, astfel cum a fost redus ca efect al aplicarii dispozitiilor art 396 alin 10 Cpp, respectiv 13 ani si 4 luni inchisoare, va fi in masura sa sigure scopul educativ si preventiv al pedepsei.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primita, pentru argumentele expuse anterior vizand gravitatea faptei soldata cu decesul victimei in varsta de numai 16 ani, o pedeapsa intr-un cuantum mai mic nefiind apta sa realizeze scopul de preventie generala si speciala a pedepsei.

Pentru considerentele expuse anterior, constatand ca apelul declarat de inculpat este nefondat, in baza art 421 alin 1 lit b Cpp se va dispune respingerea acestuia, iar in ce priveste apelul partilor civile, in baza art 421 alin 2 lit a Cpp, se vor admite apelurile, se va desfiinta sentinta penala in parte, in ce priveste latura penala, se va majora pedeapsa principala aplicata inculpatului prin hotararea apelata, de la 12 ani inchisoare la 13 ani si 4 luni inchisoare.
(Decizia penala nr. 1294/23.10.2014 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Claudia Lautaru.)