Inadmisibilitatea  actiunii  pentru lipsa  plangerii  prealabile.

 

Legea nr. 554/2004

 

            Nu este posibila sesizarea instantei de contencios administrativ cu o cerere de anulare a unui act administrativ, fara indeplinirea procedurii prealabile prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004.
 O
plangere prealabila tardiva echivaleaza, din punct de vedere al efectelor sale, cu lipsa a unei plangeri prealabile legal efectuate.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 2946 din 14 noiembrie 2011.

                 

Prin actiunea inregistrata in rejudecare dupa casare pe rolul Tribunalului Dambovita – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ sub nr. 2278/120/2011, reclamantii C.N. si C.A. au chemat in judecata pe paratii C.L.T. si P.T., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a trecerii terenului de 167 mp din  extravilan in intravilan conform PUG aprobat prin Hotararea nr.16/18.03.2004 si constatarea nulitatii absolute a documentatiei care justifica din partea primariei operatiunea fictiva efectuata.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca au cumparat de la mostenitorii defunctului D.C.N. terenurile intravilane in suprafata de 1700 mp, cu contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 694/6.11.1996, iar restul de teren pana la 1,23 ha l-au  primit prin efectul donatiei.

  Reclamantii au mai aratat ca, in anul 2007, cu totul intamplator, au aflat ca din terenul pe care l-au dobandit, teren imprejmuit, le-a fost acaparata o suprafata de 167 m.p. de catre sotii A. care detin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr.536/20.04.2006 din care rezulta ca aceasta suprafata de teren a fost cuprinsa in intravilanul localitatii T. conform planului urbanistic general aprobat prin hotararea consiliului local. De asemenea, reclamantii au formulat precizare la actiune, aratand ca solicita instantei a fi obligati paratii la dovedirea ca prin planul urbanistic general aprobat prin HCL nr.16/18.03.2004 s-a realizat trecerea unui teren in suprafata de 167 m.p. din extravilan in intravilanul localitatii si ca exista in acest sens o documentatie intocmita de catre primarie.

Prin sentinta nr. 1904 din 15 iulie 2011 Tribunalul Dambovita a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata din oficiu si a respins, ca inadmisibila, cererea formulata de

reclamantii C.N si C.A.

Astfel, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 7 din Legea nr.554/2004, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ, trebuie sa solicite autoritatii emitente revocarea actului, in tot sau in parte,  aceasta solicitare fiind obligatorie, mai inainte de sesizarea instantei de contencios administrativ; consecinta neindeplinirii ei, fiind respingerea actiunii ca inadmisibila, asa cum s-a statuat constant in practica judiciara.

S-a mai retinut ca reclamantii au pornit actiunea impotriva paratilor ca o actiune civila in constatarea nulitatii absolute a unui act de trecerea unui teren in suprafata de 167 mp din extravilanul localitatii T. in intravilanul acesteia, fara o motivare si o fundamentare in drept a cererii. Or, din toate inscrisurile depuse la dosarul cauzei, in cele 2 faze procesuale,  nu rezulta dovada solicitarii de revocare a HCL T. nr. 16/2004 de altfel,  nici reclamantii, la cererea expresa a instantei, nu au putut prezenta un asemenea inscris cu care sa faca dovada ca au indeplinit procedura prealabila.

Impotriva sentintei precizate au declarat recurs reclamantii, solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei la instanta de fond, in vederea continuarii judecatii.

In motivarea recursului, s-a aratat ca nu s-au facut decat speculatii cu privire la Legea nr.554/2004, in sensul ca, din oficiu, prima instanta a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, potrivit dispozitiilor art.7 din Legea nr.554/2004.

Recurentii au mai aratat ca pana la termenul din 15.07.2011 nu au reusit sa identifice actele initiale legate de aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate anterior, astfel ca au solicitat instantei acordarea unui termen scurt, solicitare ce le-a fost respinsa nejustificat, instanta ramanand apoi in pronuntare, fara a le da posibilitatea depunerii de note scrise.

Recurentii au precizat evolutia solutionarii cauzei, dupa care au aratat ca obiectul acesteia il constituie aprobarea PUG al comunei / satelor T. prin hotararea nr.16/2004 si  documentatia justificativa intocmita de catre Primaria com. T., prin care li s-au luat din proprietatea reclamantilor 167 mp, ca au inaintat cererea nr. C/601/2010 Primariei com. T., cererea nr.C/1461/oct.2009 prin care si-au exprimat pozitia fata de abuzul realizat prin hotararea nr.16/2004, la care nu au primit raspuns, cererea nr.C/773/30.08.2010 adresata conducerii Primariei com. T. pe aceeasi tema, precum si o alta cerere identica, inregistrata sub nr.C803/2010.

Recurentii au aratat ca toate solicitarile lor precizate au vizat legalitatea si constatarea nulitatii hotararii nr.16/2004, insa nu au primit raspuns, precum si ca depunerea cererilor precizate face dovada interesului lor privind constatarea nulitatii sau anularea hotararii precizate, intocmta nelegal de catre Primaria com. T.

In dovedirea recursului, recurentii au depus la dosar inscrisuri, respectiv cererile nr.1461/2009, nr.601/2010, 773/2010, nr.803/2010 si nr.1023/2010.

Examinand sentinta recurata, prin prisma materialului probator administrat in cauza, a dispozitiilor legale incidente si a criticilor invocate de catre recurenti, Curtea constata urmatoarele:

Referitor la natura juridica a prezentei cauze, precum si la declinarea/trimiterea acesteia la instanta de contencios administrativ, Curtea constata ca aceasta problema de drept a fost transata prin decizia nr.54/7.02.2011 a Tribunalului Prahova – Sectia Civila, decizie neatacata cu apel si devenita irevocabila.

Ca urmare, considerentele acestei decizii – privind faptul ca reclamantii au atacat prin actiune o hotarare a consiliului local, care este un act administrativ, astfel ca este competenta instanta de contencios administrativ – au intrat in puterea lucrului judecat, nemaiputand fi puse in discutie.

Totodata, Curtea constata ca este culpa exclusiva a recurentilor faptul ca, desi nu au fost de acord cu decizia instantei de apel, totusi  nu au exercitat calea extraordinara de atac a recursului impotriva acesteia.

Curtea mai retine asadar ca obiectul prezentei cauze il constituie anularea hotararii C.L.T. nr.16/18.03.2004 si a documentatiei justificative a acesteia,
actiunea fiind inregistrata la Judecatoria Racari in data de 17.08.2010.

Curtea retine ca prin hotarirea precizata s-a aprobat planul urbanistic general al com. T., conform avizului unic privind PUG al satelor componente ale comunei T. nr.5 din 28.01.2004, emis de catre Consiliul Judetean D., aceasta hotarare fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual – intrucat nu produce efecte juridice erga omnes, ci doar pentru cetatenii comunei T. -, conform opiniei exprimate in mod constant de catre ICCJ - SCAF.

Curtea constata, din cererea introductiva, ca reclamantii au luat cunostinta de spre aceasta hotarare ulterior anului 2006, respectiv „
cu ocazia unui litigiu dedus Judecatoriei Racari in anul 2007”.

Curtea mai retine ca la data emiterii hotararii contestate erau in vigoare dispozitiile art.5 din Legea nr.29/1990, conform carora „
inainte de a cere tribunalului anularea actului .., cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau,
in terman de 30 de zile de la data cind i s-a comunicat actul administrativ
… autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta.

In cazul in care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei. ..In toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai tirziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se cere.”

Ulterior au intrat in vigoare dispozitiile Legii nr.554/2004, care
in cadrul dispozitiilor art.7 au mentinut obligativitatea formularii plangerii prealabile, anterior sesizarii instantei de contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului sau de la luarea la cunostinta, pe orice cale, despre acesta - in limitele termenului de 6 luni (termen de prescriptie) de la data emiterii actului.

Curtea mai retine ca recurentii au invederat ca plangerea prealabila este dovedita prin cererile nr.1461/2009, nr.601/2010, 773/2010, nr.803/2010 si nr.1023/2010, cereri depuse in fata instantei de recurs.

Examinand aceste cereri, Curtea constata in primul rand
ca ele au fost adresate conducerii Primariei com. T., iar nu organului emitent al actului administrativ contestat
,
respectiv Consiliului local al com. T.
, care este autoritatea deliberativa locala si care a adoptat hotarirea nr.16/2004.

De asemenea, Curtea mai retine ca
in niciuna dintre aceste cereri nu s-a solicitat revocarea in tot sau in parte a hotararii nr.14/2004,
recurentii-reclamanti solicitand precizarea daca PUG aprobat prin aceasta hotarare si certificatul de urbanism nr.122/2006 pot constitui temei pentru dreptul de proprietate privind un teren extravilan (cererea nr.1461/2009), pozitia primarului privind modificarea titlului de proprietate nr.64043/1995, cu diminuarea dreptului de proprietate al reclamantilor (cererea nr.601/2010), consultarea dosarelor intocmite conform Legii nr.18/1991 pentru fratii D.C.N. si C. I., registrele agricole pana la data intrarii in fostul CAP (cererea nr.773/2010), comunicarea mai multor acte oficiale (cererea nr.803/2010),  „revederea ” actelor mentionate in contractul de vanzare-cumparare si reformularea raspunsului prin punerea acestuia de acord cu realitatea din teren (cererea nr.1023/2010).

Totodata, raportat la data emiterii actului administrativ unilateral, la legislatia in vigoare in acel moment si ulterior, precizata anterior, Curtea considera ca
in mod corect prima instanta a apreciat ca reclamantii nu au indeplinit procedura prealabila obligatorie, anterior sesizarii instantei de contencios administrativ, intrucat acestia nu au solicitat autoritatii publice emitente (Consiliului Local al com. T.) revocarea in tot sau in parte a hotararii nr.16/2004.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca vreuna din cererile indicate de recurenti ar putea constitui plangere prealabila ( desi acestea nu au fost adresate organului emitent al actului administrativ contestat si nu contin solicitarea revocarii, in tot sau in parte, a hotararii nr.16/2004), Curtea considera ca si in aceasta situatie ipotetica solutia primei instante ar fi corecta, intrucat
„plangerea prealabila” a  fost facuta cu mult peste termenele legale precizate anterior, raportat, fie la data emiterii actului (martie 2004), fie la data luarii la cunostinta despre hotarire (anul 2007)
, avand in vedere ca cererile depuse de recurenti au fost formulate in intervalul octombrie 2009 –noiembrie 2010. Or,
o plangere prealabila tardiva constituie, din punct de vedere al efectelor sale, o lipsa a unei plangeri prealabile legal efectuate, astfel ca solutia inadmisibilitatii actiunii, sub acest aspect, este justificata.

Ca urmare, fata de aceste considerente, Curtea a respins recursul, ca nefondat.