Imposibilitatea acordarii de despagubiri pentru succesorii persoanelor refugiate din Basarabia

Cuprins pe materii
:
Contencios administrativ. Contestatie decizie emisa de A.N.R.P. in temeiul Legii nr. 290/2003. Dovada refugiului. Dovada proprietatii.

Legislatie relevanta
:
Legea nr. 290/2003, HG 1120/2006.

Rezumat
:

Instanta retine ca, in practica autoritatilor publice implicate in procesul de despagubire conform Legii nr. 290/2003 si a instantelor de contencios administrativ investite cu controlul de legalitate a actelor emise de aceste autoritati, s-a cristalizat practica conform careia nu exista drept de despagubire in cazul in care unul din autorii solicitantilor ori unul (sau mai multi) din succesorii acestor autori au ramas in teritoriile din Basarabia si Bucovina de Nord dupa ocuparea de catre armata rusa, putand beneficia in continuare de proprietatea si folosinta bunurilor.

In aceste cazuri, s-a considerat ca succesorii autorilor au ramas in posesia efectiva a bunurilor, iar in cazul in care au pierdut posesia, au dreptul de a promova actiune in revendicare sau in despagubire, conform legislatiei din Ucraina. O eventuala pierdere a posesiei sau proprietatii bunurilor nu este cauzata, in aceasta situatie, de fapte izvorate din retragerea armatei romane si din ocuparea teritoriilor de catre fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a retinut si faptul ca succesorii au posibilitatea de a actiona impotriva mostenitorilor ramasi in aceste teritorii pentru recunoasterea cotei-parti din dreptul de proprietate asupra bunurilor.

In cauza de fata, din raspunsurile nr. …/2008 si nr. …7/2008 emise de Primaria localitatii H. din Ucraina, reiese ca numita M.M., fiica autorilor S.V.T. si S.A. locuieste in Ucraina chiar la adresa din str. C. nr. 55 din localitatea H., unde se afla casa parinteasca detinuta de autori si pentru care reclamantii-intimati solicita despagubiri. Asadar, numita M.M. nu s-a refugiat in Romania, ci a ramas in Ucraina.

Asadar, in prezenta cauza, reclamantii-intimati nu au dreptul la despagubiri, conform Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. si S.A.

 

                                                                Decizia nr. 1832 din 20.10.2015

a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta nr. 184/Fca/10.03.2015, pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2509/113/2014, a fost admisa contestatia formulata de contestatorii S.D. si S.G., in contradictoriu cu intimata A.N.R.P. - Directia pentru Aplicarea Tratatelor Internationale si intimata Comisia Judeteana B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., s-a dispus anularea deciziei nr. /...07.2014 emisa de A.N.R.P. si a hotararii nr. /...02.2011 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe langa Prefectura B. si a fost obligata parata Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe langa Prefectura B. sa evalueze despagubirile cuvenite reclamantilor pentru suprafata de teren arabil 16 ha si 38 ari si pasune 0,78 ha, precum si pentru casa, curte - 0,18 ha, staul de vite, sopron, magazie pentru cereale si animale domestice, 1 cal si un porc.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, parata A.N.R.P., prin reprezentant legal, criticand-o ca fiind nelegala.

In motivare, recurenta a aratat ca refugiul autorilor nu a fost dovedit. Pentru autoarea S.A. lipseste orice act doveditor emis de autoritatile romane. Mai mult, una din fiicele autorilor, numita M.M., precum si tatal autorului, numitul S.V., au ramas in Ucraina, continuand sa foloseasca bunurile.

In drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8, 483 C.pr.civ.

In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

De asemenea, a formulat recurs, in termen legal, si parata Comisia Judeteana B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., prin reprezentant legal, criticand-o ca fiind nelegala.

In motivare, recurenta a aratat ca instanta nu a stabilit intinderea bunurilor imobile ce ar fi apartinut in anul 1944 autorilor indicati. De asemenea, una din fiicele autorilor, numita M.M., a ramas in Ucraina, continuand sa foloseasca bunurile.

In drept, a invocat disp. art. 483 C.pr.civ., Legii nr. 290/2003, HG 1120/2006.

In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Legal citati, intimatii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

In aparare, au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Instanta a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.

Instanta de recurs a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea de Apel apreciaza ca recursurile sunt intemeiate si se impun a fi admise, avand in vedere urmatoarele considerente:

In ce priveste motivele de recurs aplicabile, Curtea constata ca motivele invocate de recurente se incadreaza in cazul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la nerespectarea prin hotararea pronuntata a normelor de drept material.

Instanta retine ca, in practica autoritatilor publice implicate in procesul de despagubire conform Legii nr. 290/2003 si a instantelor de contencios administrativ investite cu controlul de legalitate a actelor emise de aceste autoritati, s-a cristalizat practica conform careia nu exista drept de despagubire in cazul in care unul din autorii solicitantilor ori unul (sau mai multi) din succesorii acestor autori au ramas in teritoriile din Basarabia si Bucovina de Nord dupa ocuparea de catre armata rusa, putand beneficia in continuare de proprietatea si folosinta bunurilor.

In aceste cazuri, s-a considerat ca succesorii autorilor au ramas in posesia efectiva a bunurilor, iar in cazul in care au pierdut posesia, au dreptul de a promova actiune in revendicare sau in despagubire, conform legislatiei din Ucraina. O eventuala pierdere a posesiei sau proprietatii bunurilor nu este cauzata, in aceasta situatie, de fapte izvorate din retragerea armatei romane si din ocuparea teritoriilor de catre fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a retinut si faptul ca succesorii au posibilitatea de a actiona impotriva mostenitorilor ramasi in aceste teritorii pentru recunoasterea cotei-parti din dreptul de proprietate asupra bunurilor.

In cauza de fata, din raspunsurile nr. /2008 si nr. /2008 emise de Primaria localitatii H. (fosta S.) din Ucraina, reiese ca numita M.M., fiica autorilor S.V.T. si S.A. locuieste in Ucraina chiar la adresa din str. C. nr.  din localitatea H., unde se afla casa parinteasca detinuta de autori si pentru care reclamantii-intimati solicita despagubiri. Asadar, numita M.M. nu s-a refugiat in Romania, ci a ramas in Ucraina.

De asemenea, prin decizia nr. 1428/08.09.2015 a Curtii de Apel Galati, pronuntata in dosarul nr. 2365/113/2014, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca si numitul S.V., tatal autorului S.V.T. a ramas in teritoriul basarabean ocupat de fosta U.R.S.S., dupa retragerea armatei romane.

Asadar, in prezenta cauza, reclamantii-intimati nu au dreptul la despagubiri, conform Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. si S.A.

Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita, in conditiile si pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate fara drept de apel sau in apel.

Examinand prezenta cauza prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala, care se impune a fi reformata.

Avand in vedere cele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa in tot sentinta recurata si, in rejudecare, va respinge cererea ca nefondata.