Falimentul şi lichidarea activelor

 

 Art. 145

(1)
Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 71, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A.

a)debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată;

b)debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare;

c)niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, potrivit dispoziţiilor art. 132, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

B.debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;

C.obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;

D.a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 92 alin. (5) sau art. 97 alin. (5);

E.în cazurile prevăzute la art. 75 alin. (4) şi art. 143 alin. (3).

(2)Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea debitorului persoană juridică şi va dispune:

a)ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

b)în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a onorariului acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei;

c)în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator judiciar a administratorului judiciar, desemnat potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) sau art. 73, după caz;

d)termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator judiciar, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii prevăzute la art. 84 alin. (2);

e)întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror altor tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuţie, a listei actelor şi operaţiunilor efectuate după data deschiderii procedurii. Această obligaţie revine administratorului special, cu avizul administratorului judiciar, dacă, până la data deschiderii procedurii falimentului, nu a fost ridicat dreptul de administrare;

f)notificarea intrării în faliment.

(3)În cazul intrării în faliment, încheierea sau, după caz, sentinţa va indica şi termenele prevăzute la art. 146 alin. (2) sau, după caz, la art. 147 alin. (2).

(4)După intrarea în faliment în procedura generală, dispoziţiile art. 99-114 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.

 

Comentariu

 

În ceea ce privește declararea intenției debitorului de a intra în procedura simplificată, judecătorul-sindic va deschide procedura simplificată a falimentului la cererea debitorului, verificând, la pronunțarea hotărârii: existența stării de insolvență, declarația debitorului prin care își manifestă intenţia de intrare în procedura simplificată, depunerea actelor prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. a)-g), k), l) şi m) din Legea nr. 85/2014, sub sancţiunea respingerii cererii, precum și actul prevăzut de art. 67 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 85/2014, respectiv dovada notificării organului fiscal competent.

Prevederea referitoare la deschiderea procedurii falimentului ca urmare a faptului că debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare este inaplicabilă în raport de prevederile art. 67 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale art. 67 alin. (2) prima teză, care sancționează nedepunerea declarației cu respingerea cererii.

Trecerea la faliment ca urmare a faptului că debitorul, deși și-a declarat intenția de a depune un plan de reorganizare, nu l-a depus ori cel depus nu a fost aprobat și/sau confirmat, poate fi admisă doar prin verificarea și a prevederilor art. 145 alin. (1) lit.A c), întrucât legea prevede și alte categorii de participanți la procedură care au această posibilitate. Astfel, dacă celelalte subiecte de drept îndreptăție au propus un plan, care a și fost votat, atunci o eventuală cerere de deschidere a procedurii falimentului va fi respinsă ca neîntemeiată. Aceleași considerații sunt valabile și pentru ipoteza a doua a textului de lege, în eventualitatea în care un alt plan a fost votat.

În cazul în care administratorul judiciar propune, prin raportul de 20 de zile, trecerea la faliment, judecătorul-sindic va aplica procedura de dezbatere a propunerii în ședință publică și, dacă va încuviința propunerea, va dispune și deschiderea procedurii simplificate a falimentului, conform art. 92 alin. (5).

Spre deosebire de situația deschiderii procedurii falimentului în urma concluziilor raportului de 20 de zile, dacă măsura se propune prin raportul de 40 de zile, este necesar ca cererea să fie aprobată de adunarea creditorilor.  

Deschiderea procedurii falimentului în cazul în care debitorul nu își achită datoriile curente, fie în perioada de observație, fie în cea de reorganizare, cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege (caracterul cert, lichid și exigibil, valoarea-prag prevăzută pentru deschiderea procedurii generale, mai veche de 60 de zile) se întemeiază, așa cum s-a arătat în doctrină, pe considerentul că, dacă un debitor dorește să se reorganizeze, trebuie să își demonstreze viabilitatea pe piață prin capacitatea de a-și acoperi datoriile curente, în paralel cu capacitatea de a-și respecta obligațiile asumate prin plan.

^[156]

Ridicarea dreptului de administrare se produce de drept, de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.

^[157]

În cazul în care dreptul de administrare nu a fost ridicat în perioada anterioară deschiderii procedurii de faliment, obligația de predare revine administratorului special. În acest caz, este necesar avizul administratorului judiciar.

^[158]

 

Jurisprudență

 

În cazul societăților cu răspundere limitată, aflate în lichidare, legitimitatea procesuală este atribuită lichidatorului, în temeiul art. 260 alin. (4) din Legea societăților nr. 31/1990, în baza raportului privind situația financiară a societății. Pentru societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, legitimitatea procesuală este conferită strict și limitativ de art. 270

¹

și art. 270

²

din aceeași lege.
(Tribunalul Vrancea, Secţia a II a Civilă și de Contencios Administrativ Fiscal, Sentinţa civilă nr. 166/09.07.2014)

 

Nedepunerea declaraţiilor prevăzute de art. 67 alin. (1) lit. i) şi j) din Legea nr. 85/2014 atrage doar decăderea debitoarei din dreptul de a depune un plan de reorganizare, chestiune lipsită de relevanţă juridică în contextul deschiderii procedurii simplificate a insolvenţei. (
Tribunalul Specializat Cluj, Încheierea Civilă nr. 2076/C/2014
)

 

Lipsa votului singurului creditor component al unei grupe nu poate fi interpretat ca vot de acceptare a planului, astfel încât, raportat la celelalte grupe care au respins planul, acesta va fi considerat respins și se va proceda la deschiderea falimentului. De asemenea, votul de respingere a planului, exprimat de un creditor care are calitatea de creditor garantat și chirografar, va fi considerat ca vot de respingere în ambele grupe, fără a fi necesară specificarea ambelor calități ale creanței, astfel încât, raportat la celelalte grupe care au respins planul, acesta va fi considerat respins și se va proceda la deschiderea falimentului. În caz contrar, s-ar ajunge la concluzia absurdă că, deşi un creditor a votat majoritar împotriva planului într-o anumită categorie de creanţe, totuşi planul să fie adoptat împotriva voinţei sale, datorită considerării planului ca acceptat într-o altă categorie de creanţe.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 385/14.01.2013)

 

În cazul în care debitoarea nu își îndeplinește obligațiile de plată și orice alte obligații asumate prin plan, este evidentă lipsa intenției acesteia de a respecta planul, astfel încât urmează a se deschide procedura falimentului.
(Tribunalul Vaslui, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 594/F/24.11.2009)

 

În ceea ce privește noțiunea de pierderi în averea debitoarei, aceasta nu este definită de legiuitor, astfel încât rămâne la aprecierea instanțelor, de la caz la caz. Se reține că voința legiuitorului are la bază considerente de logică economică, întrucât orice amânare nu face decât să agraveze pierderile, cu efectul diminuării procentului recuperării creanțelor, per ansamblu.
(Tribunalul Comercial Mureș, Încheierea nr. 381/02.04.2007)

 

La desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu, judecătorul-sindic are în vedere dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 85/2014, dispoziţii care fac trimitere la art. 45 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 57 alin. (1) din acelaşi act normativ și dispozițiile speciale din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
(Tribunalul Specializat Cluj, Încheierea Civilă nr. 2076/C/2014)

 

Art. 146

(1)
În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. e), ale căror creanţe s-au născut după deschiderea procedurii, debitorului şi registrului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(2)
Notificarea va fi comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi va cuprinde:

a)
termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor prevăzute la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;

b)
termenul de verificare a creanţelor prevăzute la alin. (3), de întocmire şi publicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);

c)
termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului suplimentar;

d)
termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).

(3)
Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii sau, după caz, al căror cuantum a fost modificat faţă de tabelul definitiv de creanţe sau faţă de programul de plată din planul de reorganizare, ca urmare a plăţilor făcute după deschiderea procedurii.

(4)
Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe nu vor mai fi supuse verificării; toţi creditorii vor putea să formuleze contestaţii cu privire la tabelul suplimentar.

(5)
Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 112.

(6)
Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cerere de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 114.

 

Comentariu

 

Ca element de noutate față de vechea reglementare, art. 46 introduce obligația ca notificarea să fie comunicată cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului stabilit pentru înregistrarea declarațiilor de creanță, pentru a se evita eventuale abuzuri în lipsa unui astfel de termen.

^[159]

De asemenea, pentru identitate de rațiune, s-a stabilit că termenul pentru contestarea tabelului suplimentar este tot de 7 zile de la data publicării acestuia în BPI, la fel ca și în cazul contestațiilor formulate împotriva tabelului preliminar.

Față de reglementarea din Legea nr. 85/2006, niciuna dintre creanțele admise în tabelul definitiv nu va mai putea fi supusă verificării în această etapă procesuală. De asemenea, dându-se eficiență dreptului de liber acces la justiție, s-a prevăzut posibilitatea pentru toți creditorii, atât cei din tabelul definitiv, cât și cei din tabelul suplimentar, de a formula contestații împotriva tabelului suplimentar.

^[160]

 

Art. 147

(1)
În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată, lichidatorul judiciar va trimite o notificare privind intrarea în procedura falimentului şi, în cazul debitorului persoană juridică, ridicarea reptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificaţi potrivit prevederilor art. 99, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. În cazul în care este justificată majorarea, în sensul art. 100 alin. (2), a termenelor de publicare a tabelului preliminar de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. c), şi de definitivare a tabelului de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. d), noile termene astfel fixate vor fi notificate creditorilor.

(2)
În cazul în care, până la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevăzute la art. 92 alin. (4), debitorul aflat în faliment prin procedură simplificată şi-a continuat activitatea, lichidatorul judiciar va notifica, în termen de 5 zile de la data intrării în faliment, creditorii deţinând creanţe asupra debitorului, având prioritate potrivit prevederilor art. 161 pct. 4, născute în perioada de observaţie, solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării, cereri de admitere a creanţelor însoţite de documente justificative. Notificarea va cuprinde şi termenele de publicare a tabelului preliminar de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. c), şi de definitivare a tabelului de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. d), aşa cum au fost cuprinse şi în notificarea prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la art. 99 alin. (1). Dispoziţiile art. 99 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(3)
Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii.

(4)
Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 114.

 

Comentariu

 

În cazul în care se dispune intrarea în procedura simplificată, notificarea se va transmite tuturor creditorilor, atât celor anteriori deschiderii procedurii, cât și celor care au înregistrat creanțe după intrarea în procedură, având în vedere termenele scurte prevăzute de legiuitor, în considerarea unei celerități și mai accentuate a acest
e
i proceduri.

^[161]

De asemenea, se vor întocmi doar tabelul preliminar și cel definitv, întrucât cele două tipuri de creanțe, anterioare și ulterioare, sunt verificate în același timp.

 

 

Art. 148

În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat.

 

Comentariu

 

Față de reglementarea din Legea nr. 85/2006, titularii creanțelor anterioare deschiderii procedurii își regăsesc creanțele în tabelul definitiv consolidat chiar dacă, prin programul de plăți, acestea fuseseră reduse parțial sau total. Noua reglementare creează cadrul legislativ necesar pentru a se evita abuzurile identificate în practică de propunere a unui plan de reorganizare pentru a se degreva masa credală definitiv de anumite creanțe. Dispozițiile art. 148 dau eficiență prevederilor art. 140 alin. (1), teza a doua, în conformitate cu care, în cazul intrării în faliment, se va reveni la situația stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanțelor, mai puțin al celor plătite, parțial sau integral, pe parcursul planului.

^[162]

 

Art. 149

Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.

 

Comentariu

 

Textul se referă la existența unui plan de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, în caz contrar neputând fi vorba despre garanții legal constituite.

De asemenea, în cazul în care existența acestor garanții este de natură a acorda unor creditori un statut diferit față de cel avut în tabelul definitiv – de exemplu, creditor garantat parțial devine, prin aceste garanții suplimentare constituite în plan, integral garantat, atunci acest nou statut va trebui reflectat în tabelul definitiv consolidat.

 

Art. 150

(1)
Creditorii nu sunt obligaţi să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.

(2)
Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în faliment, sunt nule.

(3)
Celelalte acte efectuate în intervalul prevăzut la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care cocontractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.

(4)
Creanţele băneşti asupra averii debitorului se consideră scadente la data deschiderii procedurii de faliment. Această prevedere nu este aplicabilă în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.

 

 

 

 

Comentariu

 

Soluția cuprinsă la art. 150 se impune, pe de o parte, urmare a faptului că procedura insolvenței, în general, este destinată acoperirii creanțelor, astfel încât orice act cu titlu gratuit apare ca diminuând gradul de recuperare al creditorilor. Pe de altă parte, în perioada de reorganizare trebuie respectate întocmai dispozițiile planului de reorganizare, care nu poate cuprinde și acte cu titlu gratuit
.

Prevederea nu este aplicabilă în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.