Excepţie nepusă în discuţia contradictorie a părţilor. Pronunţarea soluţiei în temeiul acestei excepţii. încălcarea principiului contradictorialităţii — dreptul la apărare. Consecinţe

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic: Principiul contradictorialităţii — încălcarea dreptului la apărare

Temei de drept: art. 224 C.proc.civ.

Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului la apărare, constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori al judecătorului.

Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul. Vor fi puse în discuţia părţilor excepţiile, cererile, împrejurările de drept şi de fapt invocate, instanţa urmând a-şi întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părţilor.

Tribunalul s-a pronunţat pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pe care a admis-o şi, în consecinţă, a respins acţiunea apelanţilor reclamanţi. Prin simplul fapt al neacordării posibilităţii părţii de a pune concluzii asupra unei excepţii se încalcă principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 752/17.10.2018

Curtea evidenţiază că, potrivit consemnărilor din cuprinsul încheierii de amânare a pronunţării din data de 26.03.2018, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor o singură excepţie, cea referitoare la autoritatea de lucru judecat şi asupra căreia reclamanţii, prin avocat, au pus concluzii.

Nu rezultă din încheierea de şedinţă că s-ar fi acordat părţilor şi cuvântul pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului la apărare, constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori al judecătorului.

Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul. Vor fi puse în discuţia părţilor excepţiile, cererile, împrejurările de drept şi de fapt invocate, instanţa urmând a-şi întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părţilor.

Instanţa de control judiciar notează că tribunalul s-a pronunţat pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pe care a admis-o şi, în consecinţă, a respins acţiunea apelanţilor reclamanţi.

Prin simplul fapt al neacordării posibilităţii părţii de a pune concluzii asupra unei excepţii se încalcă principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, Curtea reţine că apelanţii susţin că aceasta a fost corect respinsă, sub acest aspect hotărârea rămânând definitivă.

Raportat considerentelor expuse, curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 480 alineatele (2) şi (3) Cod procedură civilă, urmând a fi admis apelul şi anulată - în parte - sentinţa Tribunalul Iaşi, cu trimitere spre rejudecarea cauzei aceleiaşi instanţe, astfel cum a solicitat în mod expres reclamanţii X. şi Y.