Termenul de formulare a contestatiei, in baza Legii nr. 10/2001, impotriva deciziei sau, dupa caz, dispozitiei motivate de respingere a notificarii. Termen de decadere.
18 martie 2020Instanta competenta sa solutioneze cererile in materie de mostenire in situatia in care masa succesorala include un imobil situat in raza teritoriala a altei instante. Situatia cererilor accesorii si incidentale.
18 martie 2020
Exceptia necompetentei teritoriale absolute. Data pana la care poate fi invocata aceasta. Discutii privind aplicarea art. 159 indice 1 Cod procedura civila.
Ordinea de solutionare a exceptiilor
.
Conform art.159
1
cod pr. civila (text introdus prin art.I pct.23 din Legea 202/2010), necompetenta teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
Prin art.XXII alin.2 din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (lege publicata in Monitorul Oficial nr.714/26. oct.2010) s-a stipulat ca dispozitiile art.159 si art.159
1
din Codul de procedura civila republicat cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele aduse prin aceasta lege se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Din interpretarea per a contrario, a acestui text rezulta ca proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate inainte de intrarea in vigoare a Legii 202/2010 li se aplica dispozitiile art.159 Cod pr. civila, astfel cum erau reglementate inainte de aparitia acestui act normativ.
In speta dedusa judecatii, cata vreme actiunea introductiva a fost promovata la data de 23 decembrie 2008 (fila 5, dosar 4786/114/2008 al Tribunalului Buzau), deci inainte de intrarea in vigoare a Legii 202/2010, rezulta ca nu sunt incidente prezentului raport juridic prevederile art.159
1
Cod pr. civila, ci dispozitiile art.159 cod pr. civila in forma pe care acest text o avea inainte de aparitia Legii 202/2010.
Avand in vedere faptul ca prezenta actiune prin care se cere constatarea dreptului de servitute de trecere are caracter real, tinand cont de prevederile art. 13 Cod procedura civila, dar si de locul situarii imobilului in litigiu ce face obiectul judecatii, respectiv municipiul Iasi - instanta a apreciat ca in mod legal Tribunalul Buzau a facut aplicarea art.13 si art.159 Cod pr. civila si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Iasi.
Potrivit art.137 cod pr. civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si apoi asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Exceptia de necompetenta este o exceptie de procedura si se impune analizarea sa cu prioritate deoarece numai o instanta competenta poate sa verifice alte exceptii sau fondul cauzei. Daca exceptia se admite ca efect al declinarii pricinii la o alta instanta, prima instanta nu mai este investita, astfel incat nu mai poate analiza nicio alta exceptie sau problema ce fusese dedusa judecatii.
Din moment ce instanta de apel a constatat ca solutionarea cererii de chemare in judecata s-a realizat de o instanta careia nu ii revenea competenta teritoriala absoluta de judecata a pricinii, deci prima aceasta exceptie a necompetentei, ea nu mai putea pune in discutie alte probleme care vizau admisibilitatea cererii sau fondul cauzei si
in
atare situatie, nu se mai putea pronunta asupra lor, ele urmand sa fie solutionate de instanta competenta teritorial, respectiv Judecatoria Iasi.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia nr. 351 din 4 mai 2011.
Prin decizia civila nr.351/4 mai 2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul formulat de parata S.C.R.S.A. impotriva deciziei civile nr.33 din 16 februarie 2011, pronuntata de Tribunalul Buzau,
in contradictoriu cu intimata reclamanta S.C.M.G.S.R.L. , recurs prin care se invocau critici cu privire la gresita admitere a exceptiei necompetentei teritoriale si pe cale de consecinta a aplicarii prevederilor art.159
1
Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente:
Conform art.159
1
cod pr. civila (text introdus prin art.I pct.23 din Legea 202/2010), necompetenta teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
Prin art.XXII alin.2 din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (lege publicata in Monitorul Oficial nr.714/26. oct.2010) s-a stipulat ca dispozitiile art.159 si art.159
1
din Codul de procedura civila republicat cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele aduse prin aceasta lege se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Din interpretarea
per a contrario,
a acestui text rezulta ca proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate inainte de intrarea in vigoare a Legii 202/2010 li se aplica dispozitiile art.159 Cod pr. civila, astfel cum erau reglementate inainte de aparitia acestui act normativ.
In speta dedusa judecatii, cata vreme actiunea introductiva a fost promovata la data de 23 decembrie 2008 (fila 5, dosar 4786/114/2008 al Tribunalului Buzau), deci inainte de intrarea in vigoare a Legii 202/2010, rezulta ca nu sunt incidente prezentului raport juridic prevederile art.159
1
Cod pr. civila, ci dispozitiile art.159 cod pr. civila in forma pe care acest text o avea inainte de aparitia Legii 202/2010.
Potrivit alin.3 al art.159 Cod pr. civila, necompetenta era de ordine publica atunci cand pricina era de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o puteau inlatura, art.158 cod pr. civila prevazand obligatia de a stabili instanta competenta atunci cand o atare problema a competentei era pusa in discutie.
Pe calea actiunii de fata s-a solicitat de catre reclamanta a se constata existenta dreptului sau de servitute (in calitate de proprietar al fondului dominant) constituit de proprietarul fondului aservit asupra cailor care deserveau accesul sau la activul cumparat, inclusiv la calea ferata pentru imobilul situat in intravilanul municipiului Iasi, Calea Chisinaului, nr.29, judetul Iasi.
Plecand de la imprejurarea ca instanta locului unde este situat imobilul –
“forum rei sitae”
– poate asigura o judecata in mai bune conditii, in ceea ce priveste probele ce urmeaza a fi administrate, prin art.13 din Codul de procedura civila s-a stabilit ca actiunile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla nemiscatoarele. Aceasta competenta teritoriala are caracter absolut, astfel cum reiese si din interpretarea art.19 Cod pr. civila, potrivit careia partile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala, afara de cazurile prev. de art.13, 14, 15 si 16 Cod pr. civila.
Avand in vedere faptul ca prezenta actiune prin care se cere constatarea dreptului de servitute de trecere are caracter real, tinand cont de prevederile legale mentionate anterior, dar si de locul situarii imobilului in litigiu ce face obiectul judecatii, respectiv municipiul Iasi - Curtea a apreciat ca in mod legal Tribunalul Buzau a facut aplicarea art.13 si art.159 Cod pr. civila si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Iasi.
In atare context nu au fost primite criticile recurentei in sensul ca prin admiterea acestei exceptii s-a incalcat dreptul la un proces echitabil desfasurat intr-un termen rezonabil, egalitatea cetatenilor in fata legii si responsabilizarea partilor pentru clarificarea elementelor procesuale.
In conditiile in care pentru actiunile incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii 202/2010 (asa cum este cazul celei de fata) dispozitiile legale prevedeau posibilitatea ca problemele privind necompetenta teritoriala absoluta (ca nulitate de ordine publica) sa fie invocate de instanta din oficiu sau de catre parti, atat in fata instantei de fond, cat si a celei de control judiciar, s-a respins critica recurentei vizand faptul ca exceptia nu putea fi invocata (in mod discretionar in opinia sa) in faza procesuala a apelului si faptul ca aceasta ar fi fost tardiva.
De asemenea, a fost inlaturata si nemultumirea recurentei in sensul ca prin nemotivarea de catre Tribunalul Buzau a deciziei de neaplicare a dispozitiilor art.159
1
Cod pr. civila si a tardivitatii invocarii exceptiei de necompetenta, nu se poate exercita un control de legalitate in mod eficient si se impune desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In literatura de specialitate si in practica judecatoreasca s-a statuat ca in ipoteza in care decizia incorporata in dispozitivul hotararii este legala, insa anumite aspecte din motivarea hotararii lipsesc sau sunt sumare, instanta va mentine hotararea respectiva, insa va proceda la motivarea solutiei sau la substituirea acesteia cu propria motivare.
Rationamentul avut in vedere in acest caz a fost acela ca respectiva cale de atac nu se exercita impotriva considerentelor, ci a dispozitivului care constituie ordinul instantei cu privire la raportul juridic dedus judecatii.
Lecturand continutul deciziei atacate s-a observat ca Tribunalul Buzau a expus argumentele pentru care, in raport de textele de lege aplicabile – art.13 Cod pr. civila si de obiectul cererii de chemare in judecata se impunea declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Iasi. Chiar daca in cuprinsul hotararii instanta nu a mai facut trimitere la motivele pentru care exceptia necompetentei nu era tardiva si art.159
1
Cod pr. civila nu se aplica, cata vreme solutia era legala, iar instanta de recurs a motivat aceste aspecte, o atare imprejurare nu inseamna ca nu se poate realiza un control de legalitate eficient si ca se impune desfiintarea hotararii.
Totodata, s-a respins si critica recurentei in sensul ca instanta a omis a se pronunta asupra exceptiei invocate de ea cu privire la caracterul subsidiar al actiunii in constatare fata de cea in realizare, dar si asupra fondului cauzei.
Potrivit art.137 cod pr. civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si apoi asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Exceptia de necompetenta este o exceptie de procedura si se impune analizarea sa cu prioritate deoarece numai o instanta competenta poate sa verifice alte exceptii sau fondul cauzei. Daca exceptia se admite ca efect al declinarii pricinii la o alta instanta, prima instanta nu mai este investita, astfel incat nu mai poate analiza nicio alta exceptie sau problema ce fusese dedusa judecatii.
Din moment ce instanta de apel a constatat ca solutionarea cererii de chemare in judecata s-a realizat de o instanta careia nu ii revenea competenta teritoriala absoluta de judecata a pricinii, deci prima aceasta exceptie a necompetentei, ea nu mai putea pune in discutie alte probleme care vizau admisibilitatea cererii sau fondul cauzei si in atare situatie, nu se mai putea pronunta asupra lor, ele urmand sa fie solutionate de instanta competenta teritorial, respectiv Judecatoria Iasi.
In raport de considerentele expuse in precedent, Curtea a apreciat ca recursul formulat este nefondat, nefiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 6,7 si 9 Cod pr. civila, invocate in sustinerea acestuia, motiv pentru care, in baza art.312 alin.1 Cod pr. civila, l-a respins, mentinand ca legala decizia atacata.
(Judecator
Veronica Grozescu)
