Emiterea unei dispozitii de instituire a sechestrului asigurator cu nerespectarea dispozitiilor legale privind urgenta si existenta unui pericol. Nulitate relativa . motive si mod de invocare.

 

 Art. 49 alin (3) Cod procedura fiscala

Art. 213 alin (12) Cod procedura fiscala

Art.178 alin (2) Cod procedura civila

 

Potrivit art. 213 alin (12) C. proc.  fiscala daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

De asemenea conform art.213 alin  (12) C.proc. fisc. prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva deciziei prin care se dispune instituirea masurilor asiguratorii, prevazute la alin. (4), cel interesat poate face contestatie, in termen de 30 de zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ competenta, fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile.

In plus, potrivit art.49 alin (3) C.proc.fisc. actele administrative fiscale prin care sunt incalcate alte prevederi legale decat cele prevazute la alin. (1) al art.49 C.proc.fisc. sunt anulabile. De asemenea conform art. 3 alin (2) C.proc.fisc. unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/platitori.

Totodata conform art.178 alin (2) C.proc. civ. nulitatea relativa poate fi invocata doar de partea interesata.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale  mai sus mentionate rezulta ca  spre deosebire de motivele de nulitate absoluta, care pot fi  invocate fie de instanta din oficiu, fie de partea interesata, motivele de nulitate relativa pot fi  invocate doar de persoana interesata. Emiterea unei dispozitii de instituire a sechestrului asigurator cu nerespectarea dispozitiilor legale privind urgenta  si existenta unui pericol se circumscrie motivelor de nulitate relativa prevazute de art.49 alin (3) C.proc. fisc. , astfel ca aceste aspecte trebuie invocate de catre partea interesata,  neputand fi invocate din oficiu de catre instanta de judecata.

 

(Decizia nr. 1455/R-CONT/04 Decembrie 2017)

 

La data de 15 iulie 2016, contestatorul FB a chemat in judecata pe intimatul Ministerul Finantelor Publice-Agentia Nationala de Administrare Fiscala-Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea, solicitand anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 19246/27.06.2016, precum si a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile imobile nr. 92248/27.06.2015, din dosarul fiscal nr. 983/2016, ca fiind intocmite cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare.

In motivare, contestatorul a aratat ca prin Sentinta civila nr. 1970/04.11.2015, pronuntata de Tribunalul Valcea in dosarul nr. 998/90/2014/a1, ramasa definitiva la Curtea de Apel Pitesti la data de 19.04.2016, s-a dispus atragerea raspunderii contestatorului si obligarea sa la plata sumei de 22 792,10 lei catre debitoarea SC U SRL, intocmindu-se actele de executare constand in somatie, titlu executoriu, proces verbal identificare bunuri, decizia de instituire masuri asiguratorii si sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile impotriva sa.

In realitate, sustine contestatorul ca suma de 22792,10 lei, cu titlu de creanta, reprezinta datoria societatii debitoare catre intimata, iar creanta nu este certa, formele de executare fiind emise cu nerespectarea dispozitiilor art. 662 Cod procedura civila.

Prin intampinare, intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, a aratat ca organele de executare silita au pus in aplicare dispozitivul Deciziei nr.223/A-com din 19.04.2016 a Curtii de Apel Pitesti prin care s-a dispus ca numitul Furtuna Bogdan sa suporte intregul pasiv al debitoarei SC U SRL in suma de 22792 lei, compus conform tabloului definitiv al creantelor impotriva debitoarei mentionate, stabilit de lichidator judiciar E SPRL.

Prin sentinta nr. 1610/06.07.2017, Tribunalul Valcea a admis cererea, a anulat Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 19246, din data de 27.07.2016 si Procesul verbal de sechestru asiguratoriu nr. 92248, din data de 27.06.2016, emise de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea si a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 19246 din data de 27.07.2016, emisa de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea, s-a dispus instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra cotei parti indivize din apartamentul in suprafata utila de 65 m.p. Urmare a emiterii respectivei decizii, a fost intocmit de catre parata si Procesul verbal de sechestru asiguratoriu nr. 92248, din data de 27.06.2016.

Tribunalul a retinut dispozitiile art.213 alin.4 si alin. 2 din Legea nr.207/2015, constatand ca luarea masurilor asiguratorii trebuie raportata la o anumita atitudine de rea-credinta a persoanei impotriva careia s-a dispus o atare masura, care incearca sa-si sustraga, ascunda sau distruga activele patrimoniale cu scopul de a zadarnici eforturile organelor fiscale de a executa creanta fiscala. Astfel, masurile asiguratorii nu sunt o etapa obligatorie, care precede orice executare silita fiscala, ci se aplica doar in cazuri limitate, in care exista indicii ca executarea va fi ingreunata prin atitudinea debitorului mentionate in cuprinsul normei legale, revenindu-i organului care a dispus instituirea masurilor obligatia de a face o atare dovada.

Tribunalul a mai retinut ca prin alin. 7 al art. 213 C.proc.fisc. se instituie o limitare in timp a efectelor masurilor asiguratorii in cazul in care acestea au fost instituite inainte de emiterea titlului de creanta, iar acesta din urma nu este emis in termen de 6 luni de la data dispunerii masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere confirma faptul ca pericolul care justifica luarea masurilor asiguratorii trebuie sa fie extrinsec faptelor controlate. Daca legiuitorul ar fi avut in vedere un pericol intrinsec, aceasta prevedere ar fi fost lipsita de sens, intrucat, daca pericolul rezulta din modul in care contribuabilul si-a nesocotit obligatiile fiscale, acest pericol nu ar fi dependent de perioada de timp pana la emiterea titlului de creanta, ci ar dainui in toata aceasta perioada si ulterior. Or, incetarea efectelor masurilor, sau reanalizarea pericolului la 6 luni, arata faptul ca acesta trebuie sa fie apreciat prin raportare la atitudinea contribuabilului ulterioara celei avute la data realizarii operatiunilor controlate.  

Analizand motivele invocate de catre parata in cuprinsul deciziei contestate, tribunalul a retinut ca acestea nu sunt apte sa sustina instituirea impotriva reclamantului a unei masuri care se vrea a fi exceptionala, tocmai prin modul de reglementare, acestea neputand dovedi in lipsa altor probe directe, existenta pericolului de sustrage, ascundere ori risipire a patrimoniului de catre reclamant constituind mai degraba o apreciere de ordin subiectiv a paratei cu privire la comportamentul pe care este posibil sa-l aiba reclamantul in perioada urmatoare, bazat pe o prezumtie simpla retinuta din cuantumul ridicat al obligatiei fiscale si a faptului ca cesta este detinut in coproprietate.

Argumentele organului fiscal exprimate in cuprinsul deciziei contestate sunt, in opinia tribunalului, departe de a justifica instituirea unei astfel de masuri, dat fiind caracterul exceptional al acesteia, intrucat existenta unei obligatii de plata in sarcina reclamantului printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotarare judecatoreasca definitiva, nu poate conduce, fara a fi sustinuta de alte probe, la concluzia ca atitudinea reclamantului va fi aceea de incercare de instrainare sau diminuare a patrimoniului pentru ingreunarea colectarii, cu atat mai mult cu cat cuantumul obligatiei de plata nu poate fi retinut drept dovada a pericolului de sustragere, risipire sau diminuare in mod considerabil a patrimoniului sau.

Instanta de fond a retinut si ca procesul verbal de sechestru asiguratoriu nr. 92248 din data de 27.06.2016 a fost emis ca urmare a intocmirii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, fiind un act subsecvent acesteia, emis pentru a pune in practica masura dispusa prin respectiva decizie, or, in conditiile in care instanta a apreciat ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii este nelegala si netemeinica si a dispus anularea acesteia, nelegalitatea si netemeinicia respectivei decizii se rasfrange si asupra procesului verbal emis pentru punerea acesteia in executare.

La 17.08.2017, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova reprezentata de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea a formulat recurs impotriva sentintei nr. 1610/06.07.2017, solicitand admiterea caii de atac si respingerea cererii de chemare in judecata.

In motivare se arata ca executarea silita pornita impotriva debitorului FB, in calitate de fost administrator al U SRL, a avut la baza drept titlu de creanta Decizia nr. 223/A-com /19.04.2016 a Curtii de Apel Pitesti, prin care s-a atras raspunderea solidara a acestuia pentru suma de 22.792 lei.

Aceasta suma constituie creanta fiscala si se executa silit potrivit Codului de procedura fiscala, in acest sens fiind emise titlul executoriu nr. 192/12.05.2016 si somatia nr. 193/12.05.2016 pentru intreaga suma de 22.792 lei, prin aplicarea art. 220 alin. 10 din Legea nr. 207/2015.

Temeinicia si legalitatea masurilor asiguratorii rezulta si din temeiul de drept al acestora, respectiv art. 213 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 207/2015, aceste masuri fiind dispuse de organul fiscal cu scopul de a crea o garantie ca persoana supusa verificarii fiscale nu isi va instraina bunurile in timpul desfasurarii inspectiei fiscale sau pana la emiterea titlului de creanta.

Intrucat bunul imobil este un bun comun, asupra acestuia au fost aplicate doar masurile asiguratorii, urmand ca executarea silita sa continue dupa finalizarea actiunii de partaj intentata de organul fiscal, in proprietatea debitorului nefiind identificate alte bunuri mobile sau imobile urmaribile care ar fi putut acoperi creanta.

Curtea, analizand recursul, a constatat ca este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.213 alin (12) C.proc.  fisc. daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

De asemenea conform art.213 alin  (12) C.proc. fisc. prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva deciziei prin care se dispune instituirea masurilor asiguratorii, prevazute la alin. (4), cel interesat poate face contestatie, in termen de 30 de zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ competenta, fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile.

In plus, potrivit art.49 alin (3) C.proc.fisc. actele administrative fiscale prin care sunt incalcate alte prevederi legale decat cele prevazute la alin. (1) al art.49 C.proc.fisc. sunt anulabile. De asemenea conform art. 3 alin (2) C.proc.fisc. unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/platitori.

Totodata conform art.178 alin (2) C.proc. civ. nulitatea relativa poate fi invocata doar de partea interesata.

 Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale  mai sus mentionate rezulta ca  spre deosebire de motivele de nulitate absoluta, care pot fi  invocate fie de instanta din oficiu, fie de partea interesata, motivele de nulitate relativa pot fi  invocate doar de persoana interesata. Emiterea unei dispozitii de instituire a sechestrului asigurator cu nerespectarea dispozitiilor legale privind urgenta  si existenta unui pericol se circumscrie motivelor de nulitate relativa prevazute de art.49 alin (3) C.proc. fisc. , astfel ca aceste aspecte trebuie invocate de catre partea interesata,  neputand fi invocate din oficiu de catre instanta de judecata.

In speta, din  analiza cererii de chemare in judecata, astfel cum a  fost precizata, rezulta ca  nu s-a invocat de catre intimatul FB faptul ca  masura asiguratorie a fost instituita cu nerespectarea dispozitiilor art.213 alin (2) C.proc.fisc. astfel ca instanta nu putea proceda la o astfel de analiza.

In ce priveste apararea intimatului conform careia nu se pot institui masuri asiguratorii asupra bunurilor comune ale sotilor Curtea a retinut ca nu poate fi primita o astfel de aparare prin raportare la dispozitiile art.213 alin  (12) C.proc.fisc.

Pentru aceste considerente, in baza art. 496 C.proc.civ. a fost admis recursul, casata sentinta, iar in rejudecare a fost respinsa contestatia.