Determinarea instantei competente material sa solutioneze o cerere de chemare in judecata

Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil. Competenta materiala. Conflict negativ de competenta.

Legislatie relevanta
:
art. 159 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ.1865.

Rezumat
:

Curtea observa ca, potrivit art. 159 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ.1865, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.

Aceasta dispozitie legala a fost introdusa prin Legea nr. 202/2010 („mica reforma”) si se aplica, potrivit art. XXII alin. 2 din Lege, in procesele incepute dupa data intrarii in vigoare a acestei legi (25.11.2010).

Curtea observa ca Tribunalul G., instanta investita de reclamanti cu solutionarea cererii de chemare in judecata, a invocat din oficiu exceptia necompetentei sale materiale la termenul din data de 28.05.2014, dupa administrarea tuturor probelor, la momentul procesual al dezbaterilor in fond.

Instanta constata ca Tribunalul era decazut din dreptul de a mai invoca exceptia, deoarece litigiului ii erau aplicabile disp. art. 159



ind. 1 alin. 2 C.pr.civ.1865, iar momentul primei zile de infatisare fusese depasit.

Asadar, instanta devenise legal investita sa solutioneze cauza, nemaiavand dreptul de a se desesiza in favoarea Judecatoriei G. Tribunalul este, asadar, instanta competenta sa judece in fond litigiul.

In consecinta, Curtea va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului G. – Sectia contencios administrativ si fiscal.

 

                                   Sentinta (camera de consiliu) nr. 29 din 19.01.2015

a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 15.02.2012 pe rolul Tribunalului  G., sub nr. 1206/121/2012 reclamantii B.M. si B.V. au solicitat in contradictoriu cu paratul Municipiul G. – prin Primar pronuntarea asupra legalitatii operatiunilor administrative, privind modalitatea de solutionare a plangerii prealabile nr. …/11.08.2011 si asupra refuzului de a se stabili si recunoaste drepturi legitime. Totodata, reclamantii au solicitat obligarea paratei la emiterea actelor de rectificare a datelor din evidentele acesteia, in sensul de a se evidentia caracterul de dependinta de folosinta comuna a beciului in suprafata de 50 m.p. aferent imobilului situat in str. ... nr. .., mun. G. In plus, au solicitat reclamantii ca parata sa rectifice evidentele sale in sensul de a constata ca in privinta boxei subsol in suprafata de 8 m.p., inclusa in contractul de inchiriere nr. .../06.07.1995 nu a existat o cerere de includere in respectivul contract si ca pentru cumularea contractelor de inchiriere nr. .../14.09.1995 si nr. .../14.09.1995, in contractul de inchiriere nr. .../06.07.1995 nu exista nicio cerere si nicio aprobare aferenta.

In motivare, reclamantii au invederat ca prin plangerea administrativa prealabila nr. .../11.08.2011 au solicitat paratei reexaminarea anumitor acte si masuri administrative, cu revocarea celor gasite ca fiind nelegale, demers in raport cu care s-a formulat si comunicat, adresa de raspuns si solutionare nr. ..../11.08.2011, fiind evident refuzul de a solutiona in mod real si cu buna credinta, plangerea prealabila, ca si solicitarea de reexaminare si de revocare. Reclamantii au mentionat ca cererea acestora are drept scop controlul si indreptarea, astfel incat pe viitor sa produca efecte doar situatii legale.

In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 1 alin. 1 si art. 18 din Legea nr. 554/2004.

In probatiune, reclamantii au mentionat ca solicita incuviintarea si administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriu, martori, cercetare locala si,eventual, expertiza.

La termenul din data de 15.10.2012 instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisuri si interogatoriu si a respins proba cu cercetare locala, expertiza si martori.

Prin raspunsul municipiului G. depus la termenul din data  de 04.03.2014, la solicitarea instantei, s-a invederat ca doar chiriasul L.I. folosea si platea chirie pentru boxa/beci conform contractului de inchiriere nr. ..../06.07.1995, ca familia B. avea posibilitatea solicitarii inchirierii dependintei in cauza fata de faptul ca in contractul nr. ...../06.08.1982 nu era inclusa si aceasta dependinta si ca astfel, cauza este una de drept civil si nu de contencios administrativ, intrucat reclamanta nu poate face dovada ca printr-un act administrativ ar fi fost vatamat intr-un drept sau interes legitim. In aceeasi adresa a mentionat ca, la momentul martie 2012 beciul era folosit de titularul contractului de inchiriere nr. .../.../29.01.2009, iar rectificarea a fost aprobata si avizata de serviciile competente, boxa de 51,11 m.p. a fost folosita de solicitantul cererii nr. ...../18.08.2008, boxa care nu putea fi trecuta in suprafata ei reala, respectiv 51,11 m.p si nu de 8 m.p, deoarece folosirea fara a plati restul de 43,11 m.p. prejudicia bugetul local, prin neplata chiriei corespunzatoare.

La termenul din data de 28.05.2014 instanta a admis exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu, in favoarea Judecatoriei G., cauza fiind inregistrata pe rolul acestei din urma instante la data de 27.06.2014.

La termenul din data de 16.09.2014, reclamantul B.V. a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei G. in solutionarea cauzei, aceasta fiind pusa in discutia partilor la termenul din data de 15.10.2014.

Prin sentinta civila nr. ...../15.10.2014, Judecatoria G. a admis exceptia necompetentei teritoriale invocata de instanta din oficiu, a declinat in favoarea Tribunalului G. competenta de solutionare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a inaintat dosarul Curtii de Apel Galati in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.

In motivare, s-a retinut ca, in ce priveste domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale, consiliile locale si cele judetene pot hotari ca bunurile ce apartin domeniului privat de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea Regiilor Autonome si institutiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie inchiriate, sau ele hotarasc cu privire la cumpararea si vanzarea bunurilor ce fac parte din acest domeniu. In acest sens, art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea nr.  215/1998 a administratiei publice locale prevede:  „Consiliul local exercita urmatoarele categorii de atributii:  c) atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului;”, iar alin. 5 lit. b) stabileste ca ”In exercitarea atributiilor prevazute la alin. (2) lit. c), consiliul local: b) hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii”.

Prin urmare, in conditiile in care punerea in valoare sau instrainarea  bunurilor proprietate privata a unei unitati administrativ-teritoriale se face prin acte care au o dubla natura juridica, atat de putere publica, cat si de act juridic civil de drept comun, instanta apreciaza ca acestea vor fi supuse cenzurii instantei in mod diferit in functie de critica adusa in privinta legalitatii lor.

Astfel natura dreptului la care se refera cererea privind refuzul nejustificat intra in continutul unui raport juridic de drept public, administrativ,  atunci cand refuzul nejustificat priveste operatiuni administrative sau acte administrative anterioare instrainarii, inchirierii sau concesionarii bunului din domeniul privat si intra in continutul unui raport juridic civil, cand  refuzul nejustificat vizeaza insusi actul de instrainare, inchiriere sau concesionare, sub aspectul conditiilor de fond si de forma ale unui act juridic civil.

Astfel, daca persoana care apreciaza ca este vatamata intr-un drept sau interes legitim al sau critica operatiunile administrative care au stat la baza vanzarii, concesionarii sau inchirierii bunurilor proprietate privata ale unitatii administrativ-teritoriale, prezenta instanta apreciaza ca aceste operatiuni administrative pot fi cenzurate in mod exclusiv pe calea contenciosului-administrativ. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede ca „Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”

In plus, potrivit art. 8 teza finala din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Asadar, existenta sau inexistenta unui refuz nejustificat privind operatiuni ale unui organ al unitatii administrativ teritoriale, care actioneaza in regim de putere publica, trebuie sa fie supus cenzurii instantei din perspectiva garantarii drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerii nevoilor comunitare si realizarii competentei autoritatilor publice.

Prin urmare, in masura in care reclamantii din prezenta cauza au solicitat verificarea legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza unui act cu dubla natura juridica atat de act administrativ de putere publica, cat si de act juridic civil comun, si rectificarea unor acte administrative elaborate pentru administrarea si instrainarea unui bun din domeniul privat al municipiului Galati, fata de dispozitiile art. 1 alin. 2, art. 2 alin. 2, art. 8 din Legea 554/2004 coroborate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. d) C. proc. civ. din 1865, caruia prezenta cauza ii este supus, competenta de solutionare a cauzei apartine Tribunalului Galati – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.

Pe rolul Curtii de Apel Galati, dosarul a pastrat numarul de inregistrare 1206/121/2012.

Curtea a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.

Analizand ansamblul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Curtea observa ca, potrivit art. 159 ind.1 alin. 2 C.pr.civ., necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.

Aceasta dispozitie legala a fost introdusa prin Legea nr. 202/2010 („mica reforma”) si se aplica, potrivit art. XXII alin. 2 din Lege, in procesele incepute dupa data intrarii in vigoare a acestei legi (25.11.2010).

Curtea observa ca Tribunalul G., instanta investita de reclamanti cu solutionarea cererii de chemare in judecata, a invocat din oficiu exceptia necompetentei sale materiale la termenul din data de 28.05.2014, dupa administrarea tuturor probelor, la momentul procesual al dezbaterilor in fond.

Instanta constata ca Tribunalul era decazut din dreptul de a mai invoca exceptia, deoarece litigiului ii erau aplicabile disp. art. 159 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ., iar momentul primei zile de infatisare fusese depasit.

Asadar, instanta devenise legal investita sa solutioneze cauza, nemaiavand dreptul de a se desesiza in favoarea Judecatoriei. Tribunalul este, asadar, instanta competenta sa judece in fond litigiul.

In consecinta, Curtea va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Galati – Sectia contencios administrativ si fiscal.