Deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului. Nerespectarea conditiilor legale

 

Index tematic: Insolventa

 

Legislatie relevanta: - art.5 pct. 20 si pct.72  din Legea nr.85/2014;

 

Rezumatul problemei de drept:

Cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitor, care nu respecta conditia reglementata de art.5 pct.72 teza finala din Legea nr.85/2014 – vizând ponderea de sub 50 % a creantelor bugetare din totalul creantelor debitorului – este neintemeiata. Proba indeplinirii acestei conditii revine titlularului cererii.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila

Decizia nr. 90  din 5 martie 2019

 

Prin sentinta nr. 413 din data de 21 noiembrie 2018,  Tribunalul P. a  admis cererea lichidatorului judiciar X S.P.R.L si a dispus  inchiderea procedurii falimentului debitoarei Y SRL si radierea acesteia din registrul in care este inmatriculata.

 Pentru a pronunta  aceasta sentinta, s-a  retinut ca debitoarea nu figureaza cu bunuri in patrimoniu, iar din adresa raspuns nr. …/09.10.2017 emisa de Directia de impozite si taxe locale a Primariei B. judetul D. a rezultat ca debitoarea nu are bunuri in patrimoniu, iar singurul creditor DGRFP –AJFP D. nu a fost de acord sa avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii, precum si  faptul  ca sunt  intrunite conditiile art.174 din Legea 85/2014.

Impotriva sentintei precizate a declarat apel DGRFP P., solicitând schimbarea acesteia, cu consecinta trimiterii dosarului la instanta de fond, in vederea continuarii procedurii insolventei debitoarei.

In motivarea apelului,
s-a aratat ca in mod eronat judecatorul sindic a inchis procedura insolventei debitoarei in conditiile art.174 din Legea nr.85/2014, câta vreme nu erau indeplinite conditiile acestui text legal, ca urmare a faptului ca in raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa s-au mentionat existenta unui sold de marfa in valoare de 11633 lei si a unor disponibilitati banesti de 1131 lei, ca administratorul statutar nu a depus documentele financiar-contabile ale debitoarei, din care sa rezulte modalitatea de utilizare a acestora, astfel ca organul fiscal a formulat cerere de angajare a raspunderii patrimoniale a acestuia, care nu a fost solutionata.

Intimata debitoare, prin fostul lichidator judiciar, a formulat intâmpinare,
prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, motivat in esenta de faptul ca s-a dovedit in cauza ca debitoare nu figureaza cu bunuri in patrimoniu, care sa poata fi valorificate, precum si ca  organul fiscal creditor a formulat cerere de antrenare a raspunderii patrimoniale a  reprezentantilor societatii, astfel ca nu mai are interes in promovarea prezentului apel.

La termenul de judecata din data de 5.03.2018, Curtea a luat act de exceptia lipsei de interes a apelantei in promovarea apelului, invocata de catre debitoare prin lichidator judiciar, si, fata de lipsa partilor si de faptul ca s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, a ramas in pronuntare asupra acesteia, alaturi de apelul declarat in cauza.

Examinând exceptia lipsei de interes a DGRFP P. in sustinerea apelului,
invocata de catre debitoare, prin lichidator judiciar, Curtea a constatat ca interesul, ca si conditie de exercitare a actiunii civile, consta in folosul (patrimonial sau de alta natura) urmarit de catre titularul actiunii prin utilizarea acesteia.

Or, Curtea a considerat, raportat la considerentele cererii de apel, ca DGRFP P. are un interes material in promovarea apelului, intrucât prin intermediul acestuia creditorul fiscal urmareste, practic, reluarea procedurii insolventei in vederea lamuririi situatiei patrimoniale a debitoarei, consecinta finala fiind asigurarea posibilitatii recuperarii creantei cu care este inscrisa la masa credala a debitoarei.

Totodata, Curtea a apreciat ca acest interes indeplineste conditiile reglementate de dispozitiile art.33 din Codul de procedura civila, el fiind determinat, legitim, personal, nascut si actual, precum si ca imprejurarea formularii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a reprezentantilor debitoarei nu genereaza eo ipso  lipsa de interes a prezentului apel, ipotezele urmarite de cele doua cai procesuale fiind diferite (recuperarea creantelor din patrimoniul debitoarei/din cel al reprezentantului debitoarei).

Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale mentionate, Curtea a respins  exceptia lipsei de interes a creditoarei DGRFP P. in promovarea si sustinerea apelului, ca neintemeiata.

Referitor la apelul creditoarei precizate, examinând sentinta apelata, prin prisma criticilor invocate de catre aceasta si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea a constatat urmatoarele:

Asa cum a invederat lichidatorul judiciar, societatea debitoare a fost dizolvata prin sentinta civila  nr.588/2017, la cererea ONRC – ORC de pe lânga Tribunalul D., iar ulterior lichidatorul judiciar desemnat de catre acesta din urma  a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolventei debitoarei.

Prin incheierea din 29.11.2017, judecatorul sindic a incuviintat aceasta masura, desemnând lichidator judiciar provizoriu pe CII Z si dispunând restul masurilor prevazute de lege.

In cadrul rapoartelor incheiate de catre practicianul in insolventa precizat s-a consemnat faptul ca debitoarea nu figureaza in patrimoniu cu bunuri inregistrate la Primaria B., unde isi are sediul social, precum si ca s-a pus in vedere reprezentantului debitoarei sa depuna documentele financiar contabile care sa reflecte exact stocurile de marfuri la data deschiderii procedurii insolventei, situatia acestora, precum si suma de 1131 lei, reprezentând disponibilul in numerar ce figureaza in evidenta acesteia.

Ulterior, in cadrul acestei procedurii, lichidatorul judiciar precizat a fost inlocuit cu X SPRL, care a indeplinit actele procedurale reglementate de Legea nr.85/2014 si care, in final, a propus judecatorului sindic inchiderea procedurii insolventei debitoarei.

In raportul cu aceasta propunere, lichidatorul judiciar a invederat ca  debitoarea nu detine bunuri mobile sau imobile, care sa poata fi valorificate.

De asemenea, din actele dosarului (sustinerile reprezentantului debitoarei, consemnate de practician) rezulta marfurile anterior mentionate erau produse perisabile, o parte din ele fiind inapoiate furnizorilor, insa aceste situatii nu au fost dovedite prin probe, administratorul debitoarei neraspunzând solicitarilor lichidatorului si necooperând cu acesta.

In aceste conditii, Curtea a considerat ca sustinerile apelantei – vizând necesitatea reluarii procedurii falimentului debitoarei – nu pot fi primite, intrucât apare ca fiind evident faptul ca o asemenea masura ar fi pur formala, fara vreo eficacitate practica, finalitatea ei fiind doar aceea de sporire a cuantumului cheltuielilor de procedura.

Aceasta, intrucât gestiunea societatii debitoare, ca si evidenta contabila a acesteia, nu a fost predata lichidatorului judiciar - acesta fiind si motivul pentru care organul fiscal a formulat cerere de antrenare a raspunderii reprezentantului debitoarei, potrivit dispozitiilor art.169 din Legea nr.85/2014 -, astfel ca nu exista dovezi certe  privind existenta acestor bunuri si posibilitatea reala de valorificare a lor in cadrul procedurii insolventei debitoarei, astfel ca nu se poate retine incalcarea in cauza a dispozitiilor art.174 din Legea nr.85/2014, invocata de apelanta.

Curtea a subliniat ca scopul procedurii de faliment consta in lichidarea patrimoniului debitoarei in vederea stingerii creantelor acesteia, astfel ca doar existenta unor bunuri certe si valorificabile poate sustine ipoteza continuarii procedurii falimentului, iar nu si cea a unor valori  scriptice, care insa nu au fost predate practicianului si a caror existenta faptica nu este dovedita.

Curtea a mai retinut ca nu poate fi primita nici sustinerea apelantei vizând nefinalizarea actiunii de atragere a raspunderii patrimoniale a reprezentantului debitoarei, intrucât, asa cum s-a subliniat in mod constant in jurisprudenta si cum s-a stabilit in practica acestei instante, actiunea mentionata nu impiedica inchiderea procedurii insolventei in cazul in care sunt intrunite dispozitiile legale pentru a se dispune aceasta masura, legiuitorul reglementând expres (art.173 din Legea nr.85/2014) situatia executarii silite a debitorilor prevazuti la art.169 din legea precizata ulterior inchiderii procedurii insolventei, precum si modul de repartizare a sumelor rezultate din executarea silita.

Fata de toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale deja precizate si celor prevazute de art.480 al.1 din Codul de procedura civila, Curtea a respins prezentul apel, ca nefondat.

   

 
Autorul sintezei,

      Judecator Stanescu Ionel