Declaratiile Martorilor - Mijloace De Proba In Proces | Discută Cu Un Avocat
Avocat Online
Principiile aplicarii legii penale in timp
13 octombrie 2012
caut avocat bucuresti
Principiile fundamentale ale procesului penal
18 octombrie 2012

Declaratiile martorilor in procesul penal

caut avocati bucuresti

caut avocati bucuresti

Declaratiile martorilor in procesul penal

Declaratiile martorilor – mijloace de proba in procesul penal: notiune, obligatiile si drepturile martorilor; persoanele care nu pot fi ascultate ca martori si persoane care nu sunt obligate sa depuna marturie

Calitatea de martor. Declaraţiile martorilor sunt unul din mijloacele de probă dintre cele mai vechi şi mai frecvente. Frecvenţa acestor mijloace de probă nu e dată de încrederea deosebită acordată martorilor, ci datorită faptului că prin declaraţiile martorilor se pot acoperi în întregime cele mai diverse fapte sau împrejurări care formează obiectul probaţiunii.

Proba cu martori este regula în procesul penal şi excepţia în procesul civil.

În art. 78 CPP se defineşte martorul ca fiind persoana ce are cunoştiinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului. Pentru a deveni martor este necesar ca acea persoană să fie chemată, în calitate de martor, de un organ judiciar penal.

Prezentarea în faţa organelor judiciare a persoanelor chemate în calitate de martori este o datorie civică de a ajuta justiţia, dar şi o obligaţie legală a cărei neîndeplinire atrage o constrângere juridică.

Îndatorirea de a fi martor are un caracter general, în sensul că orice persoană, indiferent de vârstă, sex, religie etc., poate fi chemată ca martor în procesul penal. Poate fi ascultată ca martor şi persoana care, din cauza stării fizice sau psihice, nu poate să perceapă fenomenele prin anumite simţuri, organele judiciare trebuind să aprecieze de la caz la caz dacă ascultarea acestor persoane serveşte la aflarea adevărului.

Pot fi audiaţi şi minorii, iar dacă nu au împlinit 14 ani, ascultarea lor se face în prezenţa părintelui sau a tutorelui.

Declaratiile martorilor in procesul penal

Obligaţiile şi drepturile procesuale ale martorilor

Obligaţiile procesuale ale martorului sunt:

1) obligaţia de a se înfăţişa la locul şi data îndicată în chemare; lipsa sa nejustificată se sancţionează cu amendă judiciară potrivit art. 198 CPP, iar în caz de repetare a neprezentării va fi constrâns prin aducere silită;

2) obligaţia să facă declaraţie şi să răspundă la întrebările care i se pun; dacă refuză să facă declaraţiile, sub motiv că nu ştie nimic, deşi în realitate cunoaşte împrejurări esenţiale, va comite infracţiunea de mărturie mincinoasă; când martorul refuză să facă declaraţii pur şi simplu, deşi are cunoştinţe în cauză, va comite infracţiunea de omisiune de a încunoştiinţa organele judiciare, fie infracţiunea de favorizare a infractorului;

3) obligaţia să declare tot ce ştie şi numai adevărul, sub sancţiunea condamnării pentru mărturie mincinoasă.

               Drepturile procesuale ale martorului sunt:

1) dreptul la protecţie contra violenţei care s-ar putea exercita asupra sa, în vederea obţinerii de declaraţii;

2) dreptul de a refuza să răspundă la întrebările ce nu au legătură cu cauza;

3) dreptul de a cere să se consemneze declaraţia în modul în care consideră că e reală;

4) dreptul de a i se restitui cheltuielile efectuate pe durata ascultării sale şi dreptul la venitul de care a fost lipsit din cauza îndeplinirii obligaţiei de martor.

Persoanele ce nu pot fi ascultate ca martor. Există două categorii de persoane care, în anumite cauze penale concrete, nu pot fi chemate ca martor:

1) potrivit art. 79 CPP, persoanele ce sunt obligate să păstreze secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştiinţă în exercitarea profesiei (medicul, personalul auxiliar, farmacistul, notarul, preotul, avocatul), profesii pentru care legile lor organice prevăd obligarea păstrării secretului profesional; aceste interdicţii încetează în două situaţii:

a) când însăşi legea obligă la informare (medicul pentru boala contagioasă, avocatul pentru date privind pregătirea, comiterea unei infracţiuni contra statului);

b) când însăşi persoana fizică sau juridică faţă de care există obligaţia păstrării secretului profesional a dat încuviinţarea divulgării lui;

2) nu pot fi ascultate ca martori: persoana vătămată, partea civilă, pentru că părţile din proces sunt interesate în cauză şi nu pot cumula şi calitatea de martor; această interdicţie încetează când partea renunţă sau pierde calitatea de parte în procesul penal.

Persoane care nu sunt obligate să depună mărturie ca martori. Există o categorie de persoane ce pot fi ascultate ca martori numai dacă ele consimt aceasta. În art. 80 CPP se prevede că soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau ale inculpatului pot accepta să depună mărturie, dar pot şi refuza. Când au acceptat, au obligaţia să spună adevărul, pentru că altfel comit infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Procedura de ascultare. Ascultarea martorului se desfăşoară în două etape:

1) organul judiciar stabileşte identitatea martorului, întrebând despre nume, prenume, adresă, ocupaţie; martorul este întrebat dacă este soţ sau rudă apropiată şi, în caz afirmativ, i se pune în vedere că nu este obligat să depună mărturie; este întrebat dacă se află în relaţii de duşmănie cu inculpatul şi aceste aspecte se au în vedere la aprecierea declaraţiei; martorul este supus jurământului (art. 85 CPP): „Jur că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”; în timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie; referirea la divinitate se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului; martorul fără confesiune depune următorul jurământ: „Jur pe onoare şi pe conştiinţă!”; de asemenea, martorul care, din motive de conştiinţă sau de confesiune, nu depune jurământ, rosteşte următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu!”; după depunerea jurământului martorului i se atrage atenţia că dacă nu spune adevărul comite infracţiunea de mărturie mincinoasă; minorul nu depune jurământ şi este ascultat în prezenţa unuia dintre părinţi sau a tutorelui;

2) a doua etapă constă în ascultarea martorului asupra faptelor pe care le cunoaşte în legătură cu cauza; i se aduce la cunoştiinţă obiectul cauzei şi i se arată care sunt împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor; martorul este lăsat să declare tot ceea ce ştie cu privire la faptă şi la făptuitor; după ce a terminat relatarea, martorului i se pun întrebări de clarificare sau de verificare a sincerităţii declaraţiei.

Martorului nu i se pot pune întrebări tendenţios sugestive şi nici întrebări ce se referă la fapte a căror dovedire este interzisă de lege sau care ar vătăma onoarea martorului sau a altei persoane. Fiecare martor se ascultă separat fără a fi de faţă ceilalţi martori care nu au fost încă ascultaţi. Această regulă se aplică atât la urmărirea penală, cât şi la judecată. Ascultarea martorilor nu poate începe cu citirea sau cu reamintirea declaraţiilor pe care aceştia le-au dat anterior în aceeaşi cauză.

Martorului nu i se permite să prezinte o declaraţie scrisă mai înainte, dar se poate folosi de însemnări asupra unor elemente mai greu de reţinut.

Dispoziţiile privind consemnarea declaraţiilor învinuitului ale inculpatului se aplică şi în procedura de ascultare a martorilor. Când martorul se află în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi audiat, organul de urmărire penală sau instanţa procedează la ascultarea sa în locul unde se află.

Valoarea probantă. Codul de procedură penală acordă declaraţiior martorilor o valoarea probantă egală cu a celorlalte mijloace de probă.

Aprecierea declaraţiior martorilor se face în funcţie de numeroase elemente: împrejurări referitoare la persoana martorului, starea sa psihico-fizică, starea morală, sursa din care provine mărturia, modul în care a avut loc perceperea faptelor etc.

Prin legea 281/2003 au fost introduse în Codul de procedură penală art. 861-865. Prin dispoziţiile acestor articole se reglementează protecţia unor date de identificare a martorilor şi modalităţi specifice de ascultare a martorilor. Astfel, potrivit art. 861, dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii de domiciliu sau de reşedinţă s-ar pune în pericol viaţa, integritatea corporală a lui sau a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu i se atribuie aceste date şi i se atribuie o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organelor judiciare. Aceasta se dispune de procuror sau de judecător. Datele privind identitatea reală se consemnează într-un proces-verbal ce se păstrează la sediul instanţei sau la sediul parchetului într-un plic sigilat şi în condiţii de maximă siguranţă. Documentele care privesc identitata reală a martorului se prezintă procurorului sau completului de judecată, în condiţii de strictă confidenţialitate.

Documentele privind identitatea reală a martorului se vor introduce în dosarul în cauză după ce procurorul, prin ordonanţă, sau instanţa constată că au dispărut împrejurările ce au necesitat luarea măsurii.

Dacă există mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau instanţa pot admite ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent la locul unde se află organul judiciar, prin intermediul mijloacelor tehnice. Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele TV, imaginea şi sunetul fiind distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscute. Declaraţiile martorilor astfel obţinute se înregistrează prin mijloace audio-video şi se redau integral în formă scrisă.

Casetele video şi audio se păstrează în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau al instanţei, în condiţii de maximă siguranţă. Instanţa poate să admită fie la cererea procurorului sau a părţilor, fie din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice cu privire la mijloacele prin care au fost audiaţi martorii.

Potrivit art. 864, în cauzele privind infracţiunile de violenţă între membrii aceleiaşi familii instanţa poate să dispună ca martorul sub 16 ani să nu fie audiat şi i se permite prezentarea unei audieri realizată în prealabil prin mijloace audio-video.

Procurorul sau instanţa pot dispune ca organele de poliţie să supravegheze reşedinţa martorului sau să-i asigure o reşedinţă temporară, precum şi să-l însoţească la sediul parchetului şi apoi la domiciliu. Aceste măsuri vor fi ridicate de procuror sau instanţă când se constată că a dispărut pericolul ce a determinat luarea măsurii.

Afla mai multe depre drepturile si obligatiile tale in calitate de martor accesand pagina Avocat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.