Daune Morale Raspunderea Civila Delictuala » Consultă Avocat
avocatura bucuresti
Contract de concesiune, Distinctia dintre reziliere si denuntarea unilaterala a contractului
31 martie 2020
avocat bucuresti
Decizie nelegala de incetare de drept a raportului de serviciu, Principiului prioritatii dreptului UE fata de dreptul national
31 martie 2020

Daune morale Raspunderea civila delictuala

avocatura bucuresti

avocatura bucuresti


Daune morale Raspunderea civila delictuala

Temei de drept: art. 75 alin. 2, art. 1349 alin. 1 -2, art. 1353, art. 1357 din Codul civil; art. 21 din Constitutia Romaniei

Potrivit dispozitiilor art. 1349 alin. 1 si 2 Cod civil, orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta prevedere, raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

De asemenea, art. 1357 din Codul civil stipuleaza: „Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa”, iar art. 1353 prevede: „Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv”.

Raportat la aceste prevederi legale, instanta de apel retine ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratelor intimate, este necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor acestei raspunderi, respectiv: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia acestora, imprejurare care ar justifica dreptul persoanei pagubite de a obtine plata despagubirilor.

In cauza dedusa prezentei judecati in calea de atac a apelului, tribunalul a retinut in mod corect imprejurarea ca nu s-a dovedit savarsirea, cu vinovatie, de catre paratele intimate a unei fapte ilicite, care sa cauzeze apelantului un prejudiciu nepatrimonial.

Astfel, Curtea nu poate primi sustinerea apelantului referitoare la faptul ca paratele intimate au depasit nepermis limitele legale, sesizand organele de urmarire penala, acuzand de sustragere de curent electric.

Asa cum a constatat si tribunalul, atat actiunea in pretentii, cat si plangerea penala pentru comiterea infractiunilor de furt si modificarea, fara drept, a echipamentului de masurare a energiei electrice, au fost formulate de catre intimate cu respectarea prevederilor art. 75 alin. 2 Cod civil si ale art. 21 din Constitutia Romaniei, care garanteaza accesul liber la justitie, apelantul neproducand probe din care sa rezulte reaua-credinta a intimatelor in efectuarea acestor demersuri judiciare.

Curtea a inlaturat si sustinerile apelantului ce vizeaza faptul ca nici la data sesizarii instantei civile, nici la data formularii plangerii penale, reprezentantii paratei nu aveau probe in sustinerea acuzatiei care i se aducea.

Concluzia Curtii este determinata de imprejurarea ca accesul liber la justitie consta in facultatea oricarei persoane de a introduce, dupa libera sa apreciere, o actiune in justitie, fie ea chiar nefondata in fapt sau in drept, implicand obligatia corelativa a statului ca, prin instanta competenta, sa se pronunte asupra acestei actiuni.

Curtea apreciaza ca sunt neintemeiate si sustinerile apelantului referitoare la faptul ca intimatele stiau sau trebuiau sa stie ca acuzatiile, odata inregistrate la organele de urmarire penala, deveneau evenimente de presa.

Pe de o parte, accesul liber la justitie este un drept fundamental, ce face parte din ordinea publica europeana si care nu poate fi ingradit, limitat de posibilitatea aparitiei in presa a unor articole pe aceasta tema, iar pe de alta parte, potrivit art. 6 alin. (2) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului: „ Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.”

Astfel, tribunalul a retinut corect imprejurarea ca cele reclamate in cuprinsul plangerii penale formulate, respectiv a actiunii civile, au fost aduse in mod oficial de catre parate doar la cunostinta Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, respectiv a Judecatoriei Iasi.

Aparitia in presa a unor articole defaimatoare la adresa apelantului, dupa momentul sesizarii autoritatilor cu actiunea civila si plangerea penala, cu incalcarea prezumtiei de nevinovatie ce opera in favoarea sa, nu este imputabila intimatelor, care nu au facut decat sa isi exercite dreptul fundamental de acces la justitie.

imprejurarea ca formularea plangerii penale si a actiunii civile in pretentii a creat anumite neplaceri apelantului - aspect ce nu poate fi negat - nu determina, in lipsa oricarei dovezi, concluzia ca paratele intimate au savarsit o fapta ilicita.

Raportat la considerentele mai sus expuse, avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca paratele-intimate si-au exercitat dreptul de acces la justitie pentru a-l vatama sau pagubi pe reclamantul apelant sau intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credinte, Curtea a apreciat ca, in cauza, nu exista motive pentru reformarea sentintei pronuntate de tribunal.


in baza art. 480 alin. 1 teza I din Codul de
procedura civila, a fost respins apelul si a fost pastrata sentinta atacata.

Curtea de Apel Iasi — Sectia civila, Decizia civila nr. 315/11 iunie 2019


  1. Cerere de revizuire fundamentata pe art. 509 pct. 5 din Codul de procedura civila. Conditii de admisibilitate. Imposibilitatea infatisarii inscrisurilor in cauza finalizata prin hotararea supusa revizuirii

Temei de drept: art. 509 pct. 5 din Codul de procedura civila

Potrivit art. 509 pct. 5 din Codul de procedura civila, revizuirea unei hotarari definitive se poate cere in situatia in care, dupa pronuntarea hotararii, au fost descoperite inscrisuri doveditoare, retinute de partea adversa ori care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

In sensul art. 509 pct. 5 din Codul de procedura civila poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea unei hotarari judecatoresti numai un inscris care a existat la data cand s-a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere si pe care partea nu l-a putut prezenta instantei pentru ca a fost retinut de partea adversa ori datorita unor situatii neprevazute, neimputabile partii.

In cauza, revizuentul X. si, ulterior, recurentele, in calitate de mostenitoare ale acestuia, au invocat faptul ca revizuentul nu a putut prezenta, in procesul finalizat printr-o sentinta civila din 2015, inscrisurile noi - procesul-verbal de predare-primire din 05.04.2019 care face dovada predarii activului si pasivului societatii catre Y. si bilantul prescurtat la data de 25.03.2009 - deoarece acesta nu ar fi fost citat la adresa de domiciliu decat la termenul la care a ramas cauza in pronuntare si ca nu ar fi locuit efectiv la adresa din str. M, imobilul de la aceasta adresa fiind inchiriat, incepand cu data de 01.02.2014.

Imprejurarea ca revizuentul X nu ar fi cunoscut despre proces, deoarece nu a locuit la adresa unde isi are domiciliul, nu poate fi considerata o imprejurare mai presus de vointa partilor, in sensul art. 509 pct. 5 din Codul de procedura civila, care sa permita retractarea sentintei civile din 2015 a Tribunalului Iasi.

Revizuentul a mentionat in cererea de revizuire ca a fost citat la adresa de domiciliu doar la termenul la care a ramas cauza in pronuntare. Astfel, revizuentul a avut posibilitatea sa se prezinte in instanta la termenul din 11.11.2015, cand s-a pronuntat sentinta a carei revizuire a solicitat-o in cauza pendinte si sa prezinte inscrisurile invocate in cererea de revizuire.

Sustinerea ca X nu a locuit la adresa de domiciliu, ci la cea de resedinta, nu poate fi primita, deoarece acesta si-a asumat riscul de a nu primi corespondenta - inclusiv citatiile inaintate de instantele judecatoresti - atat timp cat acesta locuia in alta parte decat la domiciliul legal.

Curtea observa ca sustinerile recurentelor referitoare la faptul ca imobilul la care autorul lor isi avea domiciliul ar fi fost inchiriat de o perioada mare de timp unor terte persoane fizice sau juridice, precum si la faptul ca X a locuit foarte putin si la adresa de resedinta, deoarece, fiind de profesie muzician, avea concerte in toata tara si, de multe ori, in strainatate, nu contureaza o imposibilitate de infatisare a inscrisurilor datorata unui impediment insurmontabil, ci subliniaza doar culpa celui care avea interes sa de prevaleze de inscrisuri, ceea ce exclude aplicarea textului pe care cererea de revizuire se intemeiaza.


In consecinta, Curtea retine ca, in cauza, nu s-a invocat si nu s-a probat existenta unei imprejurari mai presus de vointa revizuentului X. care sa il fi impiedecat pe acesta sa depuna la dosarul in care s-a pronuntat sentinta civila din 2015 inscrisurile invocate in cererea de revizuire (procesul-verbal de predare-primire din 05.04.2009 care face dovada predarii activului si pasivului societatii catre Y si bilantul prescurtat la data de 25.03.2009), astfel ca cererea de revizuire a fost respinsa printr-o corecta aplicare a dispozitiilor art. 509 pct. 5 din Codul de procedura civila.

Curtea de Apel Iasi — Sectia civila, Decizia civila nr. 619/11 iunie 2019

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.