Cursuri  de  master. Incadrarea lor in categoria  studiilor reglementate de art.52 din  Legea nr.188/1999.

 

Legea nr.188/1999

Legea nr.288/2004

Legea nr.84/1995

 

Cursurile de master organizate la nivelul anilor 2010 -2012 erau calificate legal ca fiind o forma de invatamant universitara, astfel ca fata de aceasta erau pe deplin aplicabile dispozitiile art.52 din Legea nr.188/1999. In consecinta, nu se putea finanta si deconta de la bugetul consiliul judetean contravaloarea acestora.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 10503 din 5 decembrie 2013.

 

Prin cererea
inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 9126/120/2012, Sindicatul Administratia Judeteana Dambovita, in numele si pentru membrii de sindicat: PA M, S S L, M RE, IO C, S F, JM, OE, LD E, R MC, CCR, PRA, PSO, OMB, a chemat in judecata pe PCJD, pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta sa se anuleze dispozitia P C J D nr. 385/26.09.2012.

In motivarea cererii,
reclamantii au precizat ca, incepand cu anul 2010, au urmat o perioada de pregatire denumita „master”, in cadrul UV din Targoviste, sumele reprezentand contravaloarea acestei forme de pregatire fiind suportate de catre CJ D, in baza art. 40 din Acordul Colectiv de Munca nr. 21B/31.01.2008, a actelor aditionale la acesta, inregistrate sub nr. 1-23, a art. 51 din Legea nr. 188/1999 si a Codului muncii.

Interpretarea autoritatii de audit financiar cu privire la aplicabilitatea textelor de lege identificate in cuprinsul lit. D pct. 1 din Raportul de control nr. 3096/23.08.2012 in materia finantarii de la bugetul local a studiilor de masterat, ca si forma de perfectionare profesionala a functionarilor publici din aparatul propriu al institutiei este eronata, avand in vedere urmatoarele motive: in acceptiunea art. 15 din Legea nr. 84/1995 a invatamantului, in vigoare la data cand membrii de sindicat au urmat aceasta forma de pregatire, sistemul national de invatamant cuprinde urmatoarele niveluri: e) invatamant superior: invatamant universitar si invatamant postuniversitar.

Potrivit dispozitiilor art. 70 alin. 2 din aceeasi lege, invatamantul postuniversitar se realizeaza prin studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice, postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare si cursuri de perfectionare postuniversitare.

Reclamantii au aratat ca potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, „nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local, studiile universitare sau studiile de doctorat”.

Reclamantii considera ca, din interpretarea textelor de lege enuntate, rezulta fara dubiu ca masterele reprezentau, la data cand au fost platite studiile de parat, studii postuniversitare de invatamant superior si nu studii postuniversitare, motiv pentru care au fost platite legal.

In alta ordine de idei, se sustine ca aceasta forma de perfectionare a fost facuta la solicitarea paratului, dovada fiind referatele intocmite de sefii de birou si de directorul de cabinet al P C J D.

Prin intampinare,
paratul a solicitat respingerea, ca nefondata, a cererii, aratand ca masura a fost dispusa pentru recuperarea prejudiciului creat patrimoniului autoritatii publice prin plata scolarizarii in anii universitari 2010-2012 a celor 13 salariati, in conformitate cu dispozitiile art. 85 din Legea nr. 188/1999.

Temeiul legal al dispozitiei rezida in incalcarea prevederilor art. 52 din Legea nr. 188/1999, respectiv faptul ca salariatii C J D nu puteau beneficia de studii de master finantate din bugetul local, atata timp cat aceste studii reprezinta ciclul II al studiilor universitare, iar nu forme de perfectionare profesionala.

In acest sens sunt prevederile Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare si art. 3 alin. 1 din HG nr. 404/2006 privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de masterat.

In privinta componentei sumei, s-a aratat ca, urmare a verificarilor efectuate de C de C D, s-a constatat plata nelegala a sumei de 69.420 lei, la care s-au perceput penalitati in suma de 3838 lei.

Din relatiile comunicate de U V Targoviste, prin adresele nr. 3052/16.04.2013 si 4228/29.05.2013, rezulta ca cei 13 salariati au urmat in perioada 2010-2012 programul de studii universitare de master de 3-4 semestre.

Prin sentinta nr.2371/10.06.2013 Tribunalul Dambovita a respins actiunea formulata de reclamanti, ca nefondata.

Pentru a hotari astfel,  tribunalul a retinut ca, potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999, nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat, ca in aplicarea Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare si a HG nr. 404/2006, in anii 2010- 2012, U V din Targoviste a organizat, atat program de studii postuniversitare de master de 2 – 3 semestre, cat si programe de studii universitare de master de 3 – 4 semestre, ca, potrivit contractelor de studii nr. 11897 si 11898/24.09.2010 (filele 77–81 ale dosarului) si adresei nr. 4228/29.05. 2013, reclamantii au beneficiat de studii universitare de master (120 credite) de 4 semestre, contractul insusi calificand cursurile ca fiind de scolarizare, precum si ca, in conformitate cu art. 52 din Legea nr. 188/1999, asemenea cursuri nu sunt considerate forme de perfectionare profesionale, astfel ca nu pot fi finantate din bugetul de stat sau bugetul local.

S-a mai retinut ca functionarii publici  reclamanti, beneficiind de sume care nu li se cuveneau potrivit legii, in temeiul art. 85 alin. 1 rap. la art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, sunt obligati la restituire.

Impotriva sentintei tribunalului a declarat recurs reclamantul

S „A J D, solicitand modficarea acesteia, in sensul admiterii actiunii.

In motivarea recursului,
 
s-a aratat ca prin sentinta recurata a fost respinsa actiunea, prin care s-a solicitat anularea dispozitiei presedintelui CJ Dambovita nr.385/26.09.2012, dispozitie prin care le-au fost  imputate, cu titlu de sume acordate necuvenit, taxele platite de intimata in baza Contractelor de scolarizare - master nr.l 1897/24.09.2010 si 11898/24.09.2010, ca suma totala imputata se ridica la 69.420 lei, la care s-au adaugat, cu titlu de beneficii nerealizate suma de 3.838 lei, iar calitatea de debitori le revenea, ca beneficiari ai cursului de master contractat de C JD.

Recurentul a mai aratat ca in anul 2010 - in temeiul art.50 si 51 din Legea nr.188/1999 republicata, C J D a contractat cu U „V" Targoviste organizarea si desfasurarea cursurilor de perfectionare profesionala in specializarea master „Relatii si comunicare in administratia publica" (12 participanti), respectiv „Administratie publica europeana" (1 participant), derularea acestor cursuri avand loc in anii universitari 2010-2011 si 2011-2012, iar participarea la acestea neafectand programul profesional al functionarilor publici, ca pentru desfasurarea acestora s-au incheiat contractele de scolarizare - master nr. 11897/24.09.2010 si 11898/24.09.2010, contracte ale caror articole III, prevad: „Prezentul contract se incheie pentru anii de studii 2010-2012 (doi ani), data de incepere si cea de incheiere a programului, precum si calendarul acestuia vor fi stabilite de Prestator", precum si ca initiativa organizarii acestei forme de perfectionare profesionala - in cadrul programului anual de perfectionare a personalului propriu al C J D -, a apartinut autoritatii publice prin referate intocmite de compartimentele de specialitate supuse aprobarii presedintelui, referate prin care au fost desemnati si participantii - functionari publici.

S-a mai invederat ca intreaga operatiune a fost aprobata si ordonantata prin aplicarea vizei controlului preventiv propriu (art.l0 OG 119/1999) a serviciului juridic si a directiei economice, taxa de scolarizare fiind platita din sumele prevazute cu aceasta destinatie din bugetul anual al C JD , aprobat conform legii, atat in anul 2010 ,cat si in anul 2011, iar C de C D a efectuat controlul legalitatii operatiunilor economico-financiare, rapoartele intocmite cu aceste ocazii, neretinand nelegalitatea cheltuielii efectuate cu programul de perfectionare profesionala.

Auditul efectuat de aceeasi C de C D - pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2012 a sesizat brusc plata nelegala reprezentand: „... contravaloarea studiilor universitare de masterat in suma de 69.420 lei pentru un numar de 13 salariati ai aparatului propriu, in conditiile in care acestea nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul local". (Raport pag.6), aceasta plata din bugetul local fiind efectuata anterior perioadei supuse verificarii in 2012, respectiv in anul 2010, iar rapoartele intocmite pentru anii 2010 si 2011 nu retineau neegalitatea cheltuielii.

S-a mai aratat ca raportul de control din 17.08.2012 apreciaza ca prin aceasta plata au fost incalcate prevederile Legii nr.273/2006 - art.23 alin.l, Legii nr.188/1999 art.52, Legii nr.288/2004 art. 1 alin.l si HG nr.404/2006 art.3 alin.l, iar persoanele cu atributii in domeniul abaterilor prezentate sunt P C JD si directorul DJAP, ca in baza deciziei nr. 39/30.08.2012 prin care C de C D solicita recuperarea pagubei  produse  de  la cei 13 salariati,  a  fost emisa dispozitia nr.385/26.09.2012 a carei anulare face obiectul prezentului litigiu, ca solutia pronuntata de catre prima instanta este rezultatul interpretarii si aplicarii gresite a legii (art.304 pct.9 C.proc.civ.) , intrucat aceasta a ignorat complet natura juridica a raspunderii patrimoniale si conditiile acesteia, aplicabilitatea dispozitiilor art.85 alin.l raportat la art.84 lit.b din Legea 188/1999 fiind circumscrisa indeplinirii conditiilor prevazute de art.75, precum si ca angajarea raspunderii civile pentru „nerestituirea in termenul legal a sumelor ce s-au acordat necuvenit" (art.84 lit.b) poate avea loc doar daca este urmarea unei incalcari cu vinovatie, de catre functionarul public a indatoririlor de serviciu (art.75 din Lege), practica instantelor de judecata fiind unanima in acest sens (decizia nr. 1658 din 20 martie 2007 a ICCJ - Sectia de contencios administrativ si fiscal).

Recurentul a mai aratat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale  a reclamantilor, cata vreme contractul de scolarizare (Master) s-a incheiat intre doua terte persoane juridice - C J D si U „VTargoviste, independent de orice fapta a recurentilor si nu exista din partea acestora nicio incalcare a atributiilor de serviciu cauzatoare de paguba, nu s-a dovedit vinovatia lor in incheierea contractului, stabilirea formei de perfectionare profesionala urmata sau existenta vreunei atributii in domeniul in care s-ar fi produs abaterea si, in plus, raportat la conditiile art.84 alin.l lit.b – ei nu au incasat necuvenit nicio suma, taxa de scolarizare fiind virata direct prestatorului, nexistand un termen legal de restituire a acesteia, termen pe care sa-l fi depasit .

S-a mai asustinut ca stricta invocare a dispozitiilor art.85 alin.l raportat la art.84 lit.b din Lege, fara corelarea acestora cu prevederile art.75 - nu poate justifica legal, obligarea recurentilor la restituirea sumei imputate, ca suma apreciata ca paguba reprezinta o cheltuiala publica, astfel ca legalitatea sau nelegalitatea acestei cheltuieli trebuie raportata cu prioritate la legislatia administratiei publice, ca problema esentiala a acestei cauze o reprezinta calificarea studiilor de masterat ca fiind studii universitare sau studii preuniversitare, ca aparent, exista o contradictie intre sintagmele folosite in legislatia invatamantului si in legislatia administratiei publice, ca in opinia recurentilor folosirea sintagmei „universitare" pentru toate cele trei trepte ale invatamantului superior are semnificatia organizarii lor in cadrul (mediul) universitar, caci sistemul invatamantului superior nu cunoaste forme de organizare a masteratului si/sau doctoratului in afara cadrului universitar, precum si ca, prin interpretarea per a contrario a dispozitiilor art.52 din Lege anr.188/1999 rezulta ca studiile de masterat pot fi finantate din bugetul de stat sau bugetul local.

Recurentul a precizat ca, interpretand fortat normele legale citate, C C a dat prevalenta Legii nr.288/2004, considerand ca, raportat la art.l alin.l din aceasta lege, studiile de masterat sunt tot studii universitare si se incadreaza in sintagma „universitare" din art.52 al Legii nr.188/1999, neputand fi finantate de la bugetele publice, ca aceasta interpretare, insusita de intimata si confirmata de instanta de fond, trebuie respinsa, mai ales ca Legea nr.188/1999 a fost completata si republicata prin aparitia Legii nr.2/2013, ulterior deci aparitiei Legii nr.288/2004 cat si Legii nr. 1 /2011 - Legea educatiei nationale, fiind evident ca legiuitorul a inteles sa confirme art.52 in forma ce a justificat plata taxei de masterat, iar Legea nr.188/1999 R este o lege organica, normele sale neputand fi abrogate sau modificate implicit, pentru a vorbi de prevalenta art.l alin.l din Legea nr.288/2004 ,fata de art.52 din Legea nr.l88/1999 rep.

S-a mai invederat ca o hotarare de guvern nu poate modifica o lege organica, ca rezulta, contrar interpretarii restrictive a art. 1 alin. 1 din Legea nr.288/2004, ca universitatile pot derula programe de studii de master, platite evident de institutia publica, din moment ce norma se refera la raportul juridic dintre acesti parteneri (alin.3), de la bugetul public - M.E.C.T.S. putandu-se plati studii universitare de master (alin.4), ca teza C de C D, conform careia toate studiile de master fiind studii universitare - ciclul II - nu pot fi platite din bugetul public, este contrazisa si de HG nr.268/2013, aparuta la 15 mai 2013 privind „Cifrele de scolarizare pentru invatamantul preuniversitar de stat finantat de la bugetele locale, pentru invatamantul preuniversitar de stat finantat de la bugetele locale, pentru invatamantul preuniversitar militar finantat de la bugetul de stat, precum si numarul de locuri - granturi de studii din institutiile de invatamant superior de stat (deci finantare de la buget public n.n) pentru anul scolar/universitar 2013-2014", ca in anexa la HG nr.268/2013 pct.2.2 figureaza „Numarul locurilor pentru studii universitare de masterat, precum si ca, fata de toate aceste considerente, reiese cu evidenta ca sentinta civila nr.2371/10 iunie 2013, analizand formal legile incidente, face o interpretare gresita a acestora, pronuntand astfel o hotarare vadit nelegala.

Prin intampinare
 intimatul-parat a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, invederand ca sentinta instantei de fond nr. 2371/10.06.1013 este legala si temeinica, dispozitia nr. 385/26.09.2012 privind imputarea sumelor acordate necuvenit unor functionari publici din cadrul C JD fiind  corect mentinuta  ca fiind legala, intrucat aceasta a fost emisa in baza prevederilor Legii nr. 188/1999 privind  Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederi care reglementeaza raspunderea civila a functionarilor publici, respectiv a art. 85, masura fiind aplicata pentru recuperarea prejudiciului creat  patrimoniului autoritatii publice, prin plata scolarizarii (masterat) in anii universitari 2010-2012 a celor 13 salariati, plata nerecuperata de la acestia.

Atat prejudiciul, cat si luarea masurilor de recuperare a acestuia, inclusiv recuperarea sumei de 69.420 lei si a beneficiilor nerealizate i 1 suma de 3.838 lei, reprezentand taxe de inscriere, inmatriculare si disertatie cu scolarizarea (masterat) in anii universitari 2010-2012 la U V pentru 13 salariati al C J D, au fost constatate de C C a Romaniei - prin Decizia nr. 39/30.08.2012, act emis in urma actiunii controlul legalitatii operatiunilor economico-financiare pe perioada 01.01.2012 - 31.05.2012, efectuata la C J D.

Temeiul legal in baza caruia s-a constatat producerea prejudiciului il constituie incalcarea prevederilor art. 52 din Legea 188/19)9, respectiv faptul ca salariatii C J D nu puteau beneficia de studii de masterat finantate din bugetul local, atata timp cat aceste studii reprezinta studii universitare, iar nu forme de perfectionare profesionala, ca in acest sens sunt prevederile Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare si art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 404/2006 privind organizarea sl desfasurarea studiilor universitare de masterat.

Recurentul a depus la dosar adresa nr.88874/2013, emisa de catre U V din Targoviste.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod pr.civila precum si sub toate aspectele, potrivit art.304

¹

Cod pr.civila, Curtea retine ca recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmeaza:

Situatia de fapt existenta in cauza, asa cum a fost retinuta de catre instanta de fond, nu a fost contestata de catre vreuna dintre parti, astfel ca urmeaza a nu fi reiterata.

Curtea considera ca problema care s-a ridicat in prezenta cauza, relevata, de altfel, si de catre recurent in cadrul motivelor de recurs, este aceea a calificarii juridice a cursurilor de master absolvite de catre functionarii publici reclamanti, respectiv daca acesta se incadreaza sau nu in sfera de incidenta a interdictiei reglementata prin dispozitiile art.52 din Legea nr.188/1999 rep, conform carora „
nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat”.

In acest sens, Curtea retine ca pozitia exprimata de catre recurent a fost aceea ca respectivele cursuri de master constituie o forma de studii postuniversitare, care nu se incadreaza in categoria „
studiilor universitare sau de doctorat
” reglementata de art.52, mai sus citate.

Curtea considera ca pentru a face o analiza corecta a acestui aspect se impune o interpretare sistematica si istorico-teleologica a actelor normative incidente in materie, invocate, de altfel, de catre parti in cauza.

Astfel, Curtea retine ca initial Legea nr.84/1995 a organizat  invatamantul pe niveluri (art.15 al.4), iar in cadrul dispozitiilor art. 15 al.5 lit.e  a clasificat invatamantul superior  in doua categorii, respectiv  invatamant
universitar si invatamant postuniversitar –
clasificare in vigoare si la data incheierii contractelor de scolarizare – master nr.11897 si nr.11898, ambele din data de 24.09.2010.

Trebuie precizat ca initial invatamantul universitar era organizat (art.57- ulterior abrogat prin dispozitiile Legii nr.288/2004) in doua  forme –
de scurta si de lunga durata
-, iar
invatamantul post universitar era organizat
( art.70 al.2, modificat ulterior de dispozitiile Legii nr.288/2004 ) in urmatoarele forme “
studii aprofundate, doctorat, studii academice postuniversitare, studii de specializare si cursuri de perfectionare”.

Ulterior, a intrat in vigoare Legea nr.288/2004, care
a organizat (art.1 al.1) studiile universitare pe trei cicluri
, respectiv “
studii universitare de licenta, studii universitare de masterat si studii universitare de doctorat”
.

Curtea retine asadar ca, practic,
Legea nr.84/1995 si Legea nr.288/2004 nu erau corelate suficient, in ce priveste formele de organizare a invatamantului superior, intrucat  
prima reglementa masteratul si doctoratul ca forma de invatamant post universitar

, iar concomitent  cealalta ca cicluri de invatamant universitar.

Ulterior, la data de 9.02.2011 a intrat in vigoare Legea nr.1/2011, care a abrogat Legea nr.84/1995 si prin care s-a inlaturat necorelarea precizata anterior, in sensul ca
noul act normativ a clasificat invatamantul in preuniversitar si superior
(Titlul II si III),
acesta din urma fiind organizat in institutii de invatamant superior sau universitati
(art.114 al.2),
cu urmatoarele forme de programe de studii : de licenta, de master si de studii universitare de doctorat
( art.140 al.1-4).

De asemenea, Legea nr.1/2011 a organizat  invatamantul superior pe trei cicluri, respectiv Ciclul I – Studii universitare de licenta (Sectiunea a 10-a, ), Ciclul II – Studii universitare de master (Sectiunea a 11-a) si Ciclul III – Studii univeristare de doctorat (Sectiunea a 12-a) – astfel ca
s-a realizat uniformizarea organizarii invatamantului superior, conform prevederilor Legii nr.288/2004
.

  Concluzionand,
dupa intrarea in vigoare a Legii nr.1/2011, masterul era organizat exclusiv ca ciclul II de studii universitare
.

Curtea considera ca, raportat la situatia expusa, trebuie avute in vedere principiile generale in materia aplicarii legii in timp, respectiv cele care reglementeaza concursul dintre legea generala si cea speciala.

Curtea considera ca
Legea nr.84/1995 este o lege generala, care reglementeaza organizarea invatamantului, iar Legea nr.288/2004 este o lege speciala
, care reglementeaza doar o anumita forma de invatamant, respectiv cel universitar, astfel ca
in concursul dintre

acestea  norma speciala se aplica cu prioritate fata de cea generala, conform principiului „specialia generalibus derogant ”.

Asadar, desi nu s-a prevazut expres
, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.288/2004,
invatamantul universitar se organizeaza exclusiv in formele prevazute de aceasta, astfel ca
de la acxest moment

masterul a devenit  o forma de invatamant universitar.

De altfel, aceasta forma de invatamant a fost ulterior expres reglementata prin HG 404/2006, care a calificat-o expressis verbis in dispozitiile art.1 ca fiind „studii universitare” – in deplina concordanta cu dispozitiile Legii nr.288/2004-
calificare aplicabila, conform dispozitiilor art.34 al.1 din HG 404/2006, incepand cu anul universitar 2006-2007,
deci aplicabila si studiilor de master urmate de functionarii publici din prezenta cauza..

Mai trebuie precizat ca interdictia reglementata de dispozitiile art.52 din Legea nr.188/1999, conform careia „
nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat
”, a fost introdusa prin Legea nr.251/2006,
deci dupa reglementarea masterului in forma de al doilea ciclu de studii .

Totodata, Curtea constata ca sintagma „studii universitare”, mentionata anterior, nu a fost definita de catre legiuitor, situatie fata de care, avand in vedere si principiul de drept
ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus,
rezulta cu evidenta ca
interdictia reglementata de dispozitiile art.52 din Legea nr.188/199 opereaza asupta tuturor studiilor universitare, respectiv pentru toate cele trei cicluri
(de licenta, masterat si doctorat).

Este corect ca, fata de aceasta concluzie, forma de redactare a dispozitiilor art.52 apare ca fiind partial pleonastica, in sensul ca precizarea expresa a studiilor doctorale este inutila, cata vreme acestea se incadreaza in categoria studiilor univeristare, insa aceasta imprejurare este lipsita de relevanta in cauza, in ceea ce priveste legalitatea si temenicia actului administrativ contestat.

Ca urmare,
la nivelul anilor 2010 -2012, cand functionarii publici au urmat si absolvit cursurile de master, acestea erau calificate legal ca fiind o forma de invatamant universitara, astfel ca fata de aceasta erau pe deplin aplicabile dispozitiile art.52 din Legea nr.188/1999, citate anterior, consecinta fiind aceea ca
nu se putea finanta si deconta de la bugetul Consiliul Judetean Dambovita c/val. acestora, dispozitia contestata  fiind, sub acest aspect, legala si temenica.

Curtea mai retine ca, fata de dispozitiile legale precizate anterior, nu este relevant faptul ca aceste cursuri de master au fost urmate de catre functionarii publici reprezentati de recurent in interesul institutiei si cu acordul reprezentantilor acesteia, intrucat
interdictia decontarii prevazuta de art.52 din Legea nr.188/1999 este aplicabila neconditionat, deci indiferent de aspectele mentionate
.

Ca urmare, Curtea urmeaza sa inlature sustinerile recurentului, vizand acest aspect, precum si lipsa de vinovatie a functionarilor publici.

Astfel, Curtea apreciaza, in ceea ce priveste angajarea raspunderii functionarilor publici care au beneficiat nelegal de decontarea c/val. masterului, nu este relevanta existenta vinovatiei lor fata de plata sumei mentionate – cata vreme simpla nelegalitate a decontarii masterului atrage obligatia beneficiarilor studiilor de a restitui sumele  achitate pentru acestea, independent de vreo culpa a lor.

Totodata, nu sunt relevante nici sustinerile privind faptul ca nu fucntionarii publici au primit sumele imputate, acestea fiind achitate organizatorului studiilor de master, cata vreme este evident ca beneficiarii studiilor sunt functionarii publici semnatari ai cererii introductive, iar sumele au fost platite in contul acestora de catre intimatul parat. In plus, Legea nr.188/1999 se completeaza cu legislatia muncii, iar dispozitiile art.256 din Legea nr.53/2003 prevad obligatia salariatului de a restitui, atat sumele incasate nedatorat, cat si contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era indreptatit – situatie ultima existenta in cauza, cata vreme functionarii publici mentionati nu erau indreptatiti sa beneficieze de decontarea studiilor de master.

Curtea mai retine ca in cauza nu sunt incidente considerentele exprimate de catre ICCJ – SCAF in cadrul deciziei nr.1658/2007, invocate de catre recurent, intrucat speta respectiva este diferita de cea pendinte.

Astfel, in cauza mentionata, instanta suprema a apreciat ca anularea/modificarea unei incadrari intr-o functie publica nu  poate opera retroactiv, pentru perioada anterioara emiterii actului administrativ prin care a fost dispusa o asemenea masura, astfel ca incadrarea (gresita) a fost mentinuta pentru trecut – situatie fata de care s-a impus si pastrarea incadrarii salariale corespunzatoare acesteia, mai ales ca functionarul public a fost remunerat in aceasta perioada corepunzator functiei indeplinite si ca nu se poate retine culpa sa referitor la gresita incadrare in functia publica.

Or, in prezenta cauza  nu este incidenta situatia de fapt si de drept expusa, intrucat aceasta priveste obligatia functionarilor publici de restituire a c/val studiilor de master decontate in mod nelegal.

Mai mult, Curtea constata ca exista o decizie a ICCJ – SCAF, intr-o speta identica, prin care instanta suprema a mentinut calificarea cursului de master ca fiind aceea de „studii universitare”, interdictia decontarii acestuia de la bugetul local,  precum si obligarea functionarului public de a restitui contravaloarea studiului de master, decontata nelegal (decizia nr.1628/2012).

Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale deja precizate si celor prevazute de art.304 pct.9, art.304 ind.1 si art.32 al.1 c.pr.civila, Curtea a respins recursul, ca nefondat.

 (Judecator Ionel Stanescu)