Contestatie, Reaua-credinta A Reclamantei Care, In Calitate De Administrator, Nu A Achitat In Totalitate Obligatiile Fiscale Restante » Consultă Avocat
avocat pret
Contestatie privind anularea deciziilor prin care s-a stabilit admisibilitatea a doua oferte
31 martie 2020
caut avocat bucuresti
Contract de credit bancar, Anulare clauze ce denota un dezechilibru semnificativ intre prestatiile bancii si prestatiile consumatorului
31 martie 2020

Contestatie, Reaua-credinta a reclamantei care, in calitate de administrator, nu a achitat in totalitate obligatiile fiscale restante

avocat pret

avocat pret


Contestatie, Reaua-credinta a reclamantei care, in calitate de administrator, nu a achitat in totalitate obligatiile fiscale restante


Decizia
civila nr. 1050/CA/22.10.2015

Potrivit art. 27 alin. 2 lit. d) din OG 92/2003:

„Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale ”.

In ceea ce priveste respingerea contestatiei ca nedepusa in termen, instanta de recurs a apreciat asupra nelegalitatii deciziei nr. 123157/06.06.2014, atata timp cat aceasta chestiune a fost solutionata prin

sentinta civila nr. 6419/1910.2012 a Tribunalului Tulcea, irevocabila prin decizia civila nr. 86/23.01.2013 a Curtii de Apel Constanta.

In ceea ce priveste netemeinicia contestatiei, insa, se constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a art. 27 alin. 2 lit. d) din codul de procedura fiscala.

Faptul ca o perioada atat de indelungata reclamanta nu a inteles sa achite obligatiile fiscale scadente, dovedeste reaua credinta a acesteia.

Art. 27 alin. 2 lit. d) din OG nr. 92/2003

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr. 1960/88/14.10.2014, reclamanta [...], in contradictoriu cu parata A.N.A.F.-D.G.R.F.P. Galati - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea a formulat contestatie impotriva deciziei privind solutionarea contestatiei nr. 123157 din data de 06.06.2014, emisa de D.G.R.F.P. Galati - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea si a deciziei privind stabilirea raspunderii solidare nr. 2986 din data de 11.08.2010, emisa de Administratia Finantelor Publice Tulcea.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 11.08.2010 a fost emisa Decizia privind stabilirea raspunderii solidare nr. 2986 de catre Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea, astfel ca, la data de 23.01.2012, a formulat impotriva acestei decizii contestatie pe cale administrativa, care i-a fost respinsa ca tardiva.

La data de 19.10.2012, prin sentinta civila nr. 6419 a Tribunalului Tulcea pronuntata in dosarul 1201/88/2012, reclamantei i-a fost admisa contestatia in parte, in sensul ca a fost anulata decizia prin care i-a fost solutionata contestatia. La data de 23.01.2013, prin decizia civila a Curtii de Apel Constanta, s-a hotarat ca institutia parata sa solutioneze pe fond contestatia.

La data de 07.04.2014 reclamanta s-a adresat institutiei parate, solicitand solutionarea contestatiei, asa cum s-a stabilit prin hotararile mentionate.

Urmare a acestei analize, s-a emis decizia nr. 123157/06.06.2014, decizie prin care institutia parata i-a respins contestatia pe cale administrativa impotriva Deciziei privind stabilirea raspunderii solidare nr. 2986/11.08.2010, ca fiind nedepusa in termen si netemeinica.

Se mentioneaza ca respingerea contestatiei reclamantei ca fiind nedepusa in termen contravine in totalitate hotararilor judecatoresti sus-mentionate, intrucat instantele de judecata au stabilit ca institutia parata sa solutioneze pe fond contestatia reclamantei.

In ceea ce priveste netemeinicia contestatiei, arata reclamanta ca Decizia privind stabilirea raspunderii solidare nr. 2986/11.08.2010 a fost emisa in baza art. 27, alin. 2, lit. d din OG. 92/2003.

Organul fiscal arata ca reaua-credinta rezulta din faptul ca reclamanta a stat in stare de pasivitate fata de neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.

Totodata, chiar in Decizia nr. 123137/06.06.2014, la pagina 3, ultimul alineat, se arata ca platile au fost mici in comparatie cu declaratiile depuse de agentul economic, lucru ce demonstreaza ca reclamanta nu a stat in pasivitate, incercand sa achite obligatiile fiscale ale societatii.

A precizat reclamanta ca exista prezumtia de buna-credinta si nu de rea-credinta, asa cum organul fiscal vrea sa arate ca motiv pentru atragerea raspunderii solidare.

Mai mult decat atat, in afara de afirmatii sau speculatii, organul fiscal nu arata in niciun mod reaua-credinta a reclamantei care sa conduca la o stare de insolvabilitate a societatii.

De asemenea, organul fiscal nu a probat in decizia atacata faptul ca reclamanta ar fi provocat starea de insolvabilitate a societatii, prin ascunderea unor active patrimoniale sau prin efectuarea de tranzactii, prin care sa fi urmarit prejudicierea intereselor patrimoniale ale societatii sau fraudarea legii, prin neachitarea obligatiilor fiscale.

In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 205 si urmatoarele din OG nr. 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala.

In aparare parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat, pe cale de exceptie, respingerea actiunii, reclamanta fiind decazuta din termen, intrucat contestatia inregistrata la

Administratia Finantelor Publice Tulcea in data de 23.01.2012 sub nr. 1543 nu a fost depusa in termenul legal prevazut de art. 207, alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii formulata de catre reclamanta ca nefondata.

Prin incheierea de sedinta din data de 5 martie 2015 instanta a dispus respingerea exceptiei prescriptiei dreptului paratei de a stabili obligatii fiscale in sarcina reclamantei, ca nefondata.

Prin sentinta civila nr. 528 din 2 aprilie 2015 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosar nr. 1960/88/2014 s-a dispus admiterea contestatiei formulata de catre reclamanta [...], in contradictoriu cu parata A.N.A.F. - D.G.R.F.P. GALATI - AJFP TULCEA, cu consecinta anularii deciziei nr. 123157/6 iunie 2014, precum si a deciziei nr. 2986/11.08.2010 emisa de DGFP Tulcea, ca nelegale si netemeinice.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Constanta a avut in vedere urmatoarea situatie

de fapt:

Prin Decizia nr. 2986 din 11.08.2010, emisa de D.G.F.P. TULCEA - Administratia Finantelor Publice Tulcea, a fost stabilita raspunderea solidara a contestatoarei [...] in calitate de administrator al S.C. [...] S.R.L., pentru obligatiile de plata restante ale debitoarei declarate insolvabile S.C. [...] S.R.L., in suma totala de 90.969 lei.

In motivarea in fapt a deciziei s-a retinut ca, la data de 07.08.2009, debitoarea era inregistrata in evidenta fiscala cu obligatii restante in suma de 78.529 lei, motiv pentru care, in baza prevederilor art. 176 din O.G. nr. 92/2003, prin procesul-verbal nr. 10543/07.08.2009 a fost declarata starea de insolvabilitate, fara bunuri sau venituri urmaribile a acesteia.

Totodata, s-a considerat ca reaua-credinta a administratorului societatii este justificata de starea sa de pasivitate fata de neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale, care a determinat dezechilibrul patrimonial al debitoarei.

Decizia a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 27 alin. 2 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, potrivit carora, pentru obligatiile de plata restante ale debitului declarat insolvabil, in conditiile Codului de procedura fiscala, raspund solidar cu acesta administratorul sau orice alta persoana care, cu rea-credinta, a determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.

Impotriva acestei decizii, [...] a formulat contestatie administrativa iar prin Decizia nr. 123157 din 6 iunie 2014, D.G.R.F.P. GALATI - Administratia Judeteana a Finantelor Tulcea a respins contestatia petentei ca fiind nedepusa in termen si netemeinica.

In ceea ce priveste tardivitatea contestatiei administrative formulata impotriva Deciziei nr. 2986/11.08.2010, s-a retinut, potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, ca aceasta problema a fost analizata si transata in mod definitiv prin Sentinta civila nr. 6419/19 octombrie 2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabila prin Decizia civila nr. 86/2013 a Curtii de Apel Constanta.

Astfel, s-a constatat faptul ca procedura de comunicare a deciziei privind atragerea raspunderii solidare catre contestatoare nu a fost indeplinita conform prevederilor art. 44 alin. 2 lit. a, b si c din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, si, in consecinta, in mod gresit contestatia administrativa a fost respinsa ca tardiv formulata.

Referitor la netemeinicia acesteia, s-au retinut urmatoarele:

Dispozitiile art. 27 alin. 2 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 stabilesc raspunderea solidara a administratorului pentru obligatiile de plata restante ale debitului declarat insolvabil, care a determinat, cu rea-credinta, nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.

In speta, in lipsa unor probe evidente, reaua-credinta a administratorului societatii nu poate fi dedusa din starea de pasivitate a acestuia fata de neplata obligatiilor fiscale, cu atat mai mult cu cat s-au efectuat plati partiale catre bugetul de stat in suma de 32.420 lei, conform Adresei nr. 11743/23.02.2012 emisa de A.F.P. - Sector 6 Bucuresti, asa cum a sustinut intimata prin intampinare.

De asemenea, desi se mentioneaza obligatii de plata scadente catre bugetul general al statului aferente perioadei 1998 - 2013, atat in cuprinsul procesului-verbal de declarare a starii de insolvabilitate din 07.08.2009, cat si prin decizia privind stabilirea raspunderii solidare nu este evidentiata perioada pentru care au fost stabilite obligatiile fiscale de plata.

La solicitarea aparatorului contestatoarei, intimata a comunicat la dosarul cauzei o situatie privind cuantumul obligatiilor fiscale, fara a se arata si perioada corespunzatoare.

Instanta a mai retinut si faptul ca reaua-credinta a contestatoarei nu a fost probata nici sub alte aspecte, respectiv ca ar fi determinat insolvabilitatea societatii prin efectuarea unor tranzactii sau ascunderea unor active patrimoniale, care sa prejudicieze interesele patrimoniale ale societatii.

Fata de aceste considerente, instanta a apreciat ca, in cauza, nu sunt intrunite conditiile cerute de dispozitiile art. 27 alin. 2 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, respectiv reaua-credinta a administratorului societatii, in ceea ce priveste neachitarea obligatiilor fiscale ale societatii, pentru a fi antrenata raspunderea solidara a acestuia in baza dispozitiilor legale sus aratate.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.R.F.P. GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA, criticand-o pentru nelegalitate, pentru urmatoarele motive:

In data de 26.07.2010, potrivit adresei nr. 13693, reclamanta [...], in calitate de administrator al debitoarei S.C. [...] S.R.L. Tulcea, a fost instiintata sa se prezinte la sediul A.F.P. Tulcea pentru a face cunoscut punctul de vedere referitor la atragerea raspunderii solidare fata de obligatiile restante ale societatii pe care o administreaza, fara ca la ora si data mentionata sa se prezinte, instiintarea fiind returnata de catre oficiul postal pe considerentul ca destinatarul este mutat de la adresa.

In data de 14.09.2010, potrivit procesului verbal nr. 16679 privind indeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, s-a afisat concomitent la sediul Administratiei Finantelor Publice Tulcea si pe pagina de internet http://mfinante.ro. decizia privind stabilirea raspunderii solidare nr. 2986/11.08.2010 privind stabilirea raspunderii persoanei fizice [...], intrucat actul administrativ nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitatile de comunicare prevazute de art.44. alin.2, lit. a si c din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit adresei nr. 18996/03.06.2009 comunicata de catre O.R.C. Tulcea, reclamanta nu a solicitat schimbarea domiciliului, figurand cu acelasi domiciliu, in Tulcea, ..., jud. Tulcea.

De asemenea, mentioneaza faptul ca reclamanta [...] a efectuat plati catre bugetul consolidat al statului in cuantum de 32.420 lei, potrivit adresei nr. 11743/23.02.2012 emisa de catre organul fiscal AFP Sector 6 Bucuresti, urmare deciziei nr. 2986/11.08.2010, de unde rezulta ca reclamanta avea la cunostinta decizia in cauza.

Potrivit dispozitiilor art. 27, alin.2, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu aceasta urmatoarele persoane:

- Administratorii sau orice alte persoane care cu rea credinta au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale; astfel, reaua credinta poate fi dovedita prin angajamentul de plata nr. .../27.07.2014, pe care reclamanta [...] nu l-a onorat, sens in care pentru neplata obligatiilor fiscale s-au calculat accesorii.

De asemenea, debitoarea SC [...] SRL a inregistrat obligatii fiscale la bugetul consolidat al statului incepand cu anii 2008, 2009, 2010 si pana la data intrarii in insolventa.

In perioada 1998-2013, administratorul societatii a declarat si neachitat la scadenta obligatii de plata catre bugetul general al statului, permitand astfel acumularea semnificativa de majorari si penalitati de intarziere care, cumulate cu obligatia fiscala principala, au condus la aparitia starii de insolvabilitate; putem prezuma faptul ca starea de pasivitate a administratorului societatii poate fi asociata cu reaua credinta prin simplul fapt ca formularea cererii privind deschiderea procedurii insolventei si implementarea unui plan de reorganizare judiciar care sa incerce redresarea financiara a debitoarei pe care o administra, reprezinta o obligatie a administratorului acesteia, in persoana reclamantei in cauza.

Raspunderea reglementata de art. 27 din Codul de Procedura Fiscala este bazata pe ideea de garantii a persoanelor, altele decat debitorul definit conform legii care, prin" faptele lor culpabile, au facut ca contributiile si taxele sa nu fie platite la buget. Practic, acesti debitori garanti preiau responsabilitatea unei creante datorate de o alta persoana. Codul de Procedura Fiscala reglementeaza situatiile in care se poate atrage raspunderea solidara, precum si persoanele care raspund solidar cu debitorul, reclamanta aflandu-se in situatiile prevazute de art. 27, alin.2, lit. d, din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala, intrucat, in toata aceasta perioada, administrarea debitoarei SC [...] SRL Tulcea a fost asigurata de reclamanta in cauza, iar intreaga raspundere pentru dezechilibrul patrimonial in care se afla debitoarea ii apartine reclamantei in cauza.

Raspunderea administratorului este angajata in orice situatie in care acesta a nesocotit contractul de mandat sau o dispozitie legala. Potrivit art. 1080 din Codul Civil, raspunderea administratorului implica diligenta unui bun proprietar pe care trebuie sa o depuna in indeplinirea mandatului sau, respectiv de a indeplini actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii.

Ca atare, neurmarirea propriilor debitori in detrimentul neachitarii datoriilor fiscale scadente, dovedeste conditia relei credinte la care face referire art. 27, alin.2, lit.d, din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala.

Neindeplinirea de catre reclamanta a setului de obligatii de natura juridica si fiscala pe care le genereaza existenta si, implicit, administrarea unei societati comerciale, creeaza o stare de pericol atat pentru ceilalti participanti din circuitul comercial, cat si pentru siguranta raportului de drept financiar-fiscal.

Pe cale de consecinta, considera solutia instantei de fond ca fiind netemeinica, motiv pentru care solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentintei civile recurate, in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamanta [...] ca fiind netemeinica si nefondata, cu consecinta mentinerii actelor administrative ca fiind temeinice si legale.

In drept invoca dispozitiile art.483 Cod de Procedura Civila.

Prin intampinare, intimata reclamanta solicita respingerea recursului ca neintemeiat.

Totodata, invoca exceptia nulitatii recursului pentru lipsa unor motive de nelegalitate.

Exceptia nulitatii recursului a fost analizata cu prioritate potrivit art. 248 NCPC si respinsa in temeiul art. 487 alin. 1 raportat la art. 489 alin. 2 NCPC.

Astfel, motivele de recurs ale recurentului pot fi incadrate in motivul de casare prevazut de art. 488 punctul 8 NCPC, prin acestea apreciindu-se incalcarea art. 27 alin. 2 lit. d) din OG 92/2003.

In ceea ce priveste fondul cauzei analizat din perspectiva art. 488 punctul 8 NCPC, Curtea

retine:

Prin decizia nr. 2986/11.08.2010 a fost stabilita raspunderea persoanei fizice [...] pentru obligatiile de plata restante apartinand debitorului declarat insolvabil SC [...] SRL in suma de 90.969 lei, in temeiul art. 27 alin. 2 lit. d din OG 92/2003.

S-a motivat ca reaua credinta a administratorului societatii rezulta din starea sa de pasivitate prin neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale. A rezultat astfel un dezechilibru patrimonial pentru depasirea caruia administratorul nu a intreprins nici un demers.

Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestatie respinsa ca tardiva prin decizia nr. 1134/02.02.2012.

Impotriva acestei masuri reclamanta a formulat plangere, instanta stabilind irevocabil ca reclamanta formulat in termen contestatia, astfel ca se impune solutionarea sa pe fond - sentinta civila nr. 6419/1910.2012 a Tribunalului Tulcea, irevocabila prin decizia civila nr. 86/23.01.2013 a Curtii de Apel Constanta.

Procedand la solutionarea contestatiei formulata impotriva deciziei nr. 2986/2010, organul fiscal a emis decizia 123157706.06.2014 de respingere ca nedepusa in termen si netemeinica.

In motivare s-a aratat ca in speta actul contestat a fost comunicat potrivit art. 44 alin. 3 din OG 92/2003 la adresa declarata de catre reclamanta la ORC si apoi prin publicare.

In ceea ce priveste solutia de netemeinicie a contestatiei s-a aratat ca in perioada 1998-2013, administratorul societatii nu a achitat la scadenta obligatii de plata catre bugetul consolidat al statului, permitand acumularea de datorii, precum si majorari si penalitati de intarziere, ceea ce a condus la starea de insolvabilitate. Acest fapt se poate asocia cu reaua credinta.

S-a mai aratat ca reclamanta nu a urmarit proprii debitori in vederea achitarii datoriilor scadente si a semnat un angajament de plata in anul 2004 pe care nu l-a onorat.

Abia dupa emiterea deciziei de stabilire a raspunderii solidare a fost achitata suma de 32.420 lei conform adresei 11743/23.02.2012.

Potrivit art. 27 alin. 2 lit. d) din OG 92/2003:

„Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale”.

In ceea ce priveste respingerea contestatiei ca nedepusa in termen instanta de recurs a apreciat asupra nelegalitatii deciziei nr. 123157/06.06.2014, atata timp cat aceasta chestiune a fost solutionata prin sentinta civila nr. 6419/1910.2012 a Tribunalului Tulcea, irevocabila prin decizia civila nr. 86/23.01.2013 a Curtii de Apel Constanta.

In ceea ce priveste netemeinicia contestatiei, insa, se constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a art. 27 alin. 2 lit. d) din codul de procedura fiscala.

Astfel, potrivit actelor contestate, reclamanta intimata, in calitate de administrator al SC [...] SRL, nu a achitat in totalitate obligatiile de plata restante aferente perioadei 1998-2010. Acest fapt nu este contestat de catre reclamanta intimata. De asemenea, aceasta a semnat un angajament de plata in numele societatii in anul 2004, angajament care nu a fost respectat.

Faptul ca o perioada atat de indelungata reclamanta nu a inteles sa achite obligatiile fiscale scadente, dovedeste reaua credinta a acesteia.

Reclamanta intimata se apara aratand ca buna credinta rezulta din achitarea partiala a debitului, respectiv din achitarea sumei de 32.420 lei. Se constata ca aceasta suma a fost achitata mult dupa emiterea deciziei de stabilire a raspunderii solidare astfel ca nu poate fi luata in considerare, instanta analizand buna sau reaua credinta la momentul emiterii actului contestat, respectiv la 09.08.2010 (decizia privind stabilirea raspunderii solidare a fost inregistrata cu nr. 2986 la 11.08.2010).

Pentru aceste considerente, instanta a admis recursul, decizia nr. 123157/2014 fiind anulata numai in ceea ce priveste solutia de respingere a contestatiei ca nedepusa in termen.

Decizia privind stabilirea raspunderii solidare inregistrata cu nr. 2986 la 11.08.2010, precum si solutia de respingere a contestatiei impotriva acesteia ca netemeinica au fost considerate legale pentru considerentele mai sus expuse.

Judecator redactor Ecaterina Grigore


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.