Contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318

Contestatia in anulare intemeiata pe acest temei de drept este admisibila doar atunci cand instanta de recurs nu a analizat deloc unul sau mai multe motive de recurs nu si atunci cand a facut o astfel de analiza care in opinia contestatorului nu a fost exaustiva sau corecta.

Prin decizia civila nr. 8663/08.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 1798/201/2010*, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat, recursul declarat de recurentul parat P.L. impotriva deciziei civile nr. 86 din 16.05.2013, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia pentru Minori si Familie, in dosar nr. 1798/201/2010*, in contradictoriu cu intimata reclamanta D.N.A.

A respins cererea de interventie accesorie formulata in interesul recurentului parat de intervenientii P.M., P.E.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel Craiova a retinut urmatoarele:

Asa cum este reglementat in cartea II, Titlul V din codul de procedura civila, recursul este o cale extraordinara de atac, ce poate fi promovata doar pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 Cod procedura civila, fiind inadmisibil a se analiza din nou probele administrate la instantele de fond. Instanta de recurs verifica daca normele legale au fot corect aplicate la situatia de fapt deja retinuta in primele faze procesuale (prima instanta si apel), neavand posibilitatea de a dezbate aceasta stare de fapt si de a pune in discutie temeinicia deciziei atacate, respectiv continutul declaratiilor martorilor, situatia rezultata din actele depuse la dosar.

Prin urmare, in cauza de fata au fost avute in vedere doar aspectele de nelegalitate a deciziei, referitoare la modalitatea de aplicare a dispozitiilor legale ce reglementeaza comunitatea de bunuri a sotilor.

Potrivit art. 30 cod fam., bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei se prezuma a fi bunuri comune, urmand ca la desfacerea casatoriei bunurile sa fie impartite, prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca. Stabilirea cotei de contributie a sotilor la dobandirea bunurilor se face dupa administrarea probelor, din care sa rezulte veniturile sotilor, munca lor in gospodarie, ajutorul primit de la familiile fiecaruia, in functie de aceasta putand sa fie stabilite cote egale pentru soti sau cote diferentiate.

In speta, aprecierea contributiilor egale ale celor doua parti s-a intemeiat pe probe convingatoare, din care aceasta situatie rezulta neindoielnic, reclamanta avand o contributie proprie relevata intr-o suma de bani datorita ajutorului acordat de catre mama sa, sub forma unei donatii, la dosar fiind depus contractul de donatie autentificat sub nr. 628 din 5.07.1999, in care s-a consemnat ca suma de bani a fost primita de donatara din data de 5.04.1999.

In recurs, paratul a sustinut ca pana la introducerea actiunii de partaj, in anul 2010, nu a avut cunostinta despre contractul de donatie incheiat in anul 1999 si ca suma de bani pretinsa de reclamanta nu a intrat in posesia familiei.

Instanta a constatat ca aceasta aparare este una noua, care vine in contradictie cu sustinerile paratului din intampinarea depusa la data de 12.07.2010, in primul dosar al judecatoriei, cerere in cuprinsul careia s-a afirmat ca actul de donatie a fost intocmit pro causa in favoarea reclamantei, si ca la data cand a fost incheiata asa zisa donatie apartamentul din Calafat al partilor era deja achizitionat.

Paratul nu a sustinut prin intampinare ca nu ar fi cunoscut despre existenta actului, asa cum sustine in recurs, ci doar a negat folosirea banilor in gospodarie.

Instanta de recurs a constatat ca donatia a fost incheiata in forma autentica, contractul fiind opozabil tertilor, astfel ca existenta actului in sine nu poate fi negata.

Modalitatea de folosire a banilor primiti exclusiv de reclamanta cu titlu de donatie constituie o chestiune care tine de administrarea probelor in cauza si aprecierea acestora, instantele de fond aratand ca din declaratiile martorilor a rezultat ca mama reclamantei a lucrat in strainatate o perioada de 3 ani si a ajutat-o pe fiica sa cu diverse sume de bani.

Cum acest aspect este unul de netemeinicie a deciziei, in recurs nu se poate analiza continutul declaratiei martorilor, instanta analizand cum se rasfrange primirea unor sume de bani de catre reclamanta de la familia sa in retinerea contributiei partii la dobandirea bunurilor comune.

Data fiind succesiunea actelor de vanzare cumparare si a celui de donatie, instantele de fond au retinut ca imobilele dobandite de soti constituie bunuri comune, dar au apreciat corect ca suma de bani primita ca donatie de reclamanta reprezinta o contributie exclusiva a acesteia la dobandirea bunurilor.

Instantele de fond au analizat coroborat declaratiile de martor si inscrisurile depuse de parti, concluzia la care s-a ajuns privind stabilirea unei cote egale de contributie rezultand logic din aceasta analiza. Astfel, paratul a fost singurul dintre soti care a avut venituri constante, fiind angajat, in timp ce reclamanta s-a ocupat de cresterea copiilor si de gospodarie si a fost ajutata financiar de mama sa. Sustinerea recurentului referitoare la lipsa veniturilor reclamantei nu poate constitui motiv pentru a retine acestuia o cota de contributie mai mare, cat timp din anul 1991, cand a fost incheiata casatorie si puna in anul 2010, cand sa pronuntat sentinta de divort, a acceptat statutul profesional al sotiei sale iar activitatea prestata de sotie in cadrul gospodariei sau munca efectiv depusa pentru cresterea minorilor reprezinta de asemenea o componenta a contributiei sale la masa comunitara.

Nu are relevanta sub aspectul dreptului de proprietate faptul ca in contractul de vanzare cumparare al imobilului din Calafat recurentul parat figureaza ca unic cumparator, deoarece bunurile dobandite in timpul casatoriei se prezuma ca sunt bunuri comune ale sotilor, indiferent care dintre acestia este titular in contractele de vanzare cumparare, aspectul invocat de recurent nefiind nici macar o prezumtie a caracterului de bun propriu sau a contributiei majoritare a recurentului.

Recurentul a sustinut, de asemenea, ca in afara veniturilor constante din munca a realizat venituri din chirii, in calitate de mandatar al parintilor sai, intervenienti in faza recursului, fara a detalia sustinerile sale.

Alaturat cererii de interventie formulata in interesul recurentului, s-a facut dovada cu acte ca in anul 2004 intervenientii au dobandit un apartament iar in perioada 1.10.20061.10.2007, 1.10.2008-1.10.2009 , 1.10.2009-1.10.2010 a fost incasata o chirie initiala de 130 euro lunar, majorata la 29.09.2008 la suma de 150 euro lunar, venit impozabil cu care recurentul a fost inregistrat in evidentele fiscale.

Sumele de bani incasate de recurentul parat au caracterul unui ajutor dat de parintii acestuia in vederea suplimentarii veniturilor partii, ca un sprijin financiar si urmeaza regimul juridic al bunurilor proprii, insa este evident ca ele nu au fost investite direct in achizitionarea de bunuri, cat timp acestea au fost dobandite de soti anterior anului 2005. Sustinerea recurentului in sensul ca a fost folosita chiria respectiva pentru cheltuielile obisnuite ale familiei nu a fost retinuta de instantele de fond iar faptul ca paratul a avut venituri, in timp ce reclamanta a fost casnica majoritatea timpului nu duce la concluzia ca acestuia i se cuvine o cota mai mare din bunurile comune, asa cum s-a motivat deja.

In concluzie, instanta de apel a aplicat corect prevederile art. 30 Codul familiei si a calificat in acord cu legea sumele de bani dobandite de soti si investite in gospodarie ca fiind bunuri proprii sau bunuri comune, dupa caz.

Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare P.L., intemeiata pe dispozitiile art.318 teza II Cod procedura civila.

A sustinut ca observand recursul formulat impotriva deciziei civile nr.86/16 mai 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj, privind stabilirea cotei contributive in comunitatea de bunuri realizate de subsemnatul cu intimata in timpul casatoriei, instanta face doar partial o analiza in sensul aratarii sustinerilor, fara sa analizeze fondul si ajunge in acest fel la o concluzie eronata.

Prin motivele de recurs a sustinut faptul ca in perioada 1.10.2006 pana la 1.10.2010, a incasat o chirie de 130 euro lunar, majorata la 29.09.2008 la suma de 150 euro lunar, in calitate de mandatar al parintilor sai, pentru un apartament proprietatea lor din Craiova, bani pe care i-a adus in gospodarie, si pentru care chiar a platit impozit prin declaratiile de venit.

Precizeaza ca daca se analiza acest motiv de recurs, se observa ca, cheltuielile gospodariei si obtinerea unor bunuri comune, s-au facut din acesti bani, iar concluzia instantei absolut subiectiva si tendentioasa ca, desi a existat acest ajutor din partea parintilor sai, nu a fost inclus in bunuri.

Cu alte cuvinte, concluzia pe care o trage instanta dintr-o stare de fapt stabilita teoretic, fara sa fie analizata in raport de sustinerile recursului, duce de fapt la neverificarea criticilor formulate.

O concluzie generala nu se putea stabili decat daca instanta a luat fiecare bun in parte, pana la data divortului, si a analizat perioada si modul cum a fost dobandit.

Nu se pot reflecta in solutie opiniile personale ale judecatorului privind cheltuielile casatoriei, atata timp cat se retine chiar de catre aceeasi instanta, ca banii din inchirierea apartamentului parintilor au fost adusi in gospodarie. Atunci, respingand motivul de recurs, instanta trebuia sa arate ce s-a facut cu acesti bani, in conditiile in care intimata nu avea serviciu, si nu avea alte venituri.

A precizat, de asemenea, ca a contestat atat la instanta de recurs, cat si in instantele anterioare, realitatea contractului de donatie, facut de mama intimatei in favoarea acesteia, nr.628/5.07.1999, la 3 luni dupa cumpararea apartamentului din Calafat, ce s-a facut prin contractul 993/8.04.1999.

Instanta analizand acest motiv, se opreste la jumatate, aratand ca subsemnatul nu am negat existenta actului ci doar folosirea banilor.

Probabil ca instanta a tinut seama ca, fiind un document, respectiv un act juridic contractul de donatie, nu se poate nega, dar in permanenta am aratat ca are un continut fals, ceea ce nu s-a analizat.

Vorbind de subiectivitatea instantei, ceea ce se deduce din analiza trunchiata a motivelor de recurs, de fapt neanalizarea lor, se constata ca suma de bani din donatie pe care subsemnatul nu a vazut-o niciodata, constituie contributia intimatei, in comunitatea de bunuri, iar ceea ce mi-au dat parintii mei, nu constituie nimic.

A solicitat admiterea contestatiei in anulare, anularea deciziei 8663/3.10.2013 a Curtii de Apel Craiova, Sectia I civila, si stabilirea unui termen pentru judecarea recursului.

Analizand contestatia formulata, Curtea retine urmatoarele;

Potrivit art.318 Cod procedura civila, ce reglementeaza contestatia in anulare speciala, hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis, din greseala, sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

In speta, contestatia formulata de contestator este intemeiata pe faptul ca instanta de recurs nu ar fi analizat toate motivele de recurs.

Textul, in formularea aratata are in vedere acele situatii in care instanta de recurs nu a analizat deloc un anume motiv de recurs sau mai multe, nu si situatia in care instanta de recurs analizeaza motivul sau motivele de recurs invocate dar le da o dezlegare nelegala in opinia contestatorului.

De asemenea, textul nu are in vedere nici situatia in care in opinia recurentului- contestator, instanta de recurs nu ar fi analizat suficient motivele de recurs.

Contestatorul din cauza de fata invoca in primul rand faptul ca instanta de recurs nu a analizat suficient faptul ca suma primita de contestator din inchirierea unui apartament nu a contribuit la marirea cotei sale de contributie la dobandirea bunurilor comune.

Din analiza considerentelor deciziei atacate reiese ca instanta de recurs a analizat acest motiv de recurs, retinand ca sumele de bani respective au caracterul unui ajutor dat de parintii acestuia in vederea suplimentarii veniturilor acestuia si urmeaza regimul juridic al bunurilor proprii, insa acestea nu au fost investite direct in achizitionarea de bunuri, cat timp acestea au fost dobandite de soti anterior anului 2005.

A mai retinut instanta de recurs ca sustinerile acestuia in sensul ca a folosit chiria respectiva pentru cheltuielile familiei nu au fost retinute de instantele de fond si apel si ca acestea au aplicat corect dispozitiile art. 30 Codul familiei.

Instanta de recurs a facut astfel o analiza a sentintei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de catre recurent, motivele de netemeinicie invocate neputand, asa cum de altfel a aratat chiar instanta de recurs, fi analizate pe calea recursului.

Reiese astfel ca sub acest aspect nu se poate conchide ca instanta de recurs nu a analizat motivul de recurs invocat in cererea de recurs de catre recurentul-contestator.

Aceeasi este situatia si in cazul motivului de recurs privind contractul de donatie incheiat intre mama intimatei si aceasta.

Astfel instanta de recurs a aratat ca aceasta aparare este una noua, si care vine in contradictie cu sustinerile acestuia din intampinare.

A mai retinut ca data fiind incheierea acestui act in forma autentica, existenta actului in sine nu poate fi negata.

Este evident ca acest aspect a fost analizat de catre instanta de recurs, iar faptul ca aceasta analiza nu concorda cu cea a recurentului nu poate constitui motiv de contestatie in anulare.

Pentru considerentele aratate, constatand ca fiind neintemeiata contestatia in anulare, Curtea o va respinge ca atare.
(Decizia civila nr. 86/21.01.2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Marin Panduru)

14. Recurs formulat in baza art. 304 din vechiul Cod de procedura civila. Motive de recurs. Inadmisibilitatea invocarii unor motive ce tin de modul de apreciere a probelor de catre instanta de apel.

Dispozitiile art. 309 Cod procedura civila permit verificarea hotararii atacate cu recurs doar sub aspectul problemelor ce tin de nelegalitatea acesteia, fiind inadmisibila verificarea hotararii astfel atacate sub aspectul temeiniciei, fapt ce ar presupune o reapreciere a probatorului administrat in cauza.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bals, la nr. 1531/184/14.06.2012, reclamantul Nica Ion a chemat in judecata pe paratii G.D. si G.G., solicitand instantei, ca prin hotararea ce va pronunta sa stabileasca linia de hotar care desparte proprietatile lor, situate in Bals, adresele mai sus aratate si, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, paratii sa fie obligati sa-i respecte dreptul de proprietate, asupra suprafetei de teren de aprox. 20 mp, pe care au acaparat-o din proprietatea sa si sa procedeze la mutarea gardului pe vechiul amplasament.

A solicitat de asemenea obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 564 din data de 19 martie 2013, pronuntata de Judecatoria Bals, in dosar nr. 1531/184/2012, s-a admis in parte, actiunea reclamantului N.I., impotriva paratilor G.D. si G.G.

S-a stabilit linia de hotar intre proprietatea reclamantului si proprietatea paratilor astfel: intre punctele 23-24-26-27-28-29-30-31-34-35-36-37-65-47-48-59-58, conform anexei 1 la raportul de expertiza.

S-a respins capatul de cerere formulat de reclamant privind obligarea paratilor sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 20 mp., teren, ca neintemeiat.

S-au compensat, in parte, cheltuielile de judecata si obliga reclamantul sa plateasca paratilor suma de 700 lei, cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul N.I., considerand-o netemeinica si nelegala din urmatoarele motive:

Prin decizia civila nr. 239 din 06.06.2014, pronuntata de Tribunalul Olt, Sectia I Civila, in dosarul nr.1531/184/2012, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant N.I. , impotriva sentintei civile nr. 564 din data de 19 martie 2013, pronuntata de Judecatoria Bals, in dosar nr. 1531/184/2012, in contradictoriu cu intimatii parati G.D. si G.G.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin prezenta actiune apelantul reclamant a solicitat revendicarea suprafetei de teren de 20 m.p si granituirea suprafetelor de teren proprietatea sa si a intimatilor parati pe aliniamentul dat de punctele 23-24-26-27-28-29-30-31-34-35 pe schita anexa la raportul de expertiza, avut in vedere de instanta de fond la pronuntarea sentintei apelate, teren situat in T96 P27 si T90 P158, conform titlului de proprietate nr.48840/46/28.10.2012.

Din titlul de proprietate mai sus mentionat s-a constatat ca in T96 P27 apelantul reclamant detine suprafata de 632 m.p, categoria curti constructii, care se invecineaza pe latura de Nord cu G.M. - autoarea intimatilor parati. In aceeasi tarla insa P25 si 26 apelantul mai detine teren intravilan in suprafata de 1822 m.p, categoria vii si arabil, toate aceste suprafete de teren insumand in fapt conform constatarii de pe teren 2907 m.p, fata de 2904 m.p, cat reiese scriptic.

La randul lor, intimatii parati detin scriptic conform titlului de proprietate nr.15107/77/06.11.2002 in intravilanul localitatii in T96 P 28, 29, 30 suprafata totala de 2891 m.p, iar faptic in urma masuratorilor efectuate si concluziilor raportului de expertiza efectuat de expert in apel, suprafata de 2919 m.p, cu 28 m.p mai mult decat suprafata scriptica.

Nemultumirea apelantului a fost generata de faptul ca urmare a aliniamentului actual al gardului intre imobilul casa proprietatea sa si gardul despartitor nu mai exista distanta de 1 m, asa cum rezulta din schita intocmita cu ocazia eliberarii autorizatiei de construire aflata la fila 52 din dosarul de fond, fata de care instanta retine urmatoarele:

Din raspunsul intimatei parate la interogatoriul luat atat la judecata fondului cat si in apel s-a constatat ca gardul despartitor pe latura N, N-V, a fost refacut in urma cu 25 ani, fara a exista discutii intre parti pana in anul 2008, gardul fiind construit din plasa de sarma, intre punctele 2-12 pe schita anexa, sprijinit pe stalpii din bolta de vie si teava metalica.

Aceeasi intimata la interogatoriul luat in apel din oficiu, a mai declarat ca stalpul de beton este semnul vechi de hotar edificat de parintii partilor, iar gardul de sarma era construit la data cand apelantul reclamant a inceput edificarea constructiei, gard de sarma cu care a fost inlocuit gardul vechi din uluci de lemn.

Din cuprinsul raportului de expertiza mai reiese ca in punctul 2 identificat pe schita anexa se afla amplasata o teava, in spatele unui stalp de beton, care face parte din gardul apelantului dispusa la jumatatea distantei totale a limitelor exterioare ale celor doua proprietati, astfel incat a reiesit ca apelantul are o deschidere la strada de 16,20 m, iar intimatii 16,01 m.

Cum la baza emiterii titlurilor de proprietate ale autorilor partilor, pentru suprafetele de teren in litigiu nu au existat schite parcelare, partile nefiind puse in posesie, stabilirea liniei de hotar s-a realizat de expert conform situatiei existente pe teren, acesta neputand identifica ca suprafata de teren detinuta in plus de intimati face parte integranta din terenul in suprafata de 632 m.p, categoria curti constructii, cu atat mai mult cu cat s-a constatat ca si apelatul detine in fapt in intravilan o suprafata mai mare decat cea scriptica.

Pe de alta parte, instanta a mai constatat ca in anul 2008, apelantul reclamant a formulat plangere penala impotriva intimatului parat, prin care a reclamant faptul ca acesta i-a tulburat posesia ocupandu-i o suprafata de teren proprietatea sa prin amplasarea gardului pe actualul amplasament, ocazie cu care s-a efectuat o prima expertiza si s-a concluzionat ca edificarea gardului nu este actuala, stalpi de sustinere fiind vechi nefiind mutati in alt loc decat cel initial, concluzionandu-se ca intimatii parati nu ocupa nicio suprafata de teren.

Instanta de apel nu poate retine sustinerea apelantului reclamant in sensul ca intimatul parat a recunoscut ca i-a ocupat o suprafata de teren prin amplasarea gardului pe aliniamentul actual, prin declaratia olografa aflata la filele 86-87 din dosar apel, avand in vedere ca recunoasterea acestuia vizeaza amplasarea gardului in gradina, neregularitate care asa cum reiese din aceeasi declaratie a fost remediata, iar in prezenta cauza, apelantul reclamant a invocat o neregularitate a amplasarii gardului in partea din fata a proprietatii, pe aliniamentul in care se afla si constructia proprietatea acestuia pe o lungime de 30 m.

In ceea ce priveste sustinerea acestuia ca distanta dintre imobilul casa si gardul edificat de intimatii paratii a fost de 1 metru, aspect care reiese din schita la autorizatia de construire a imobilului, instanta a constatat ca apelantul reclamant nu a facut dovada ca aceasta distanta a fost respectata la data edificarii imobilului, atata timp cat din probele administrate nu a reiesit ca refacerea gardului s-a realizat pe un alt aliniament decat cel pe care a fost amplasat gardul initial din uluci de lemn.

Potrivit dispozitiilor art.563 din Noul Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de al revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul.

Cum in speta apelantul reclamant nu a facut dovada ca intimatii paratii au ocupat vreo suprafata de teren din proprietatea sa, instanta de apel a apreciat ca instanta de fond in mod corect a respins capatul de cerere privind revendicarea.

Instanta de apel a mai constatat ca instanta de fond a dat o interpretare corespunzatoare probatoriilor administrate stabilind linia de hotar pe aliniamentul actual, care nu a suferit nicio modificare de la data edificarii gardului si a refacerii acestuia de intimatii parati.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant N.I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare a aratat urmatoarele:

- Instanta de apel nu a apreciat corect probatoriile:

1.  In declaratiile date de paratul G.D. in fata organelor de cercetare penala in 02.07,2008, respectiv 30.07.2008, acesta recunoaste ca a construit gardul despartitor pe terenul sau si nu pe vechiul hotar cum ar fi fost corect, lucru constatat si de Comisia din cadrul Primariei Bals, care a efectuat masuratori la fata locului. Tot in declaratia din 30.08.2008 paratul recunoaste ca si-a retras gardul despartitor din gradina, nu si cel din dreptul casei sale, asa cum a promis in fata organelor de cercetare penala. Instanta a retinut doar faptul ca acesta si-a retras gardul.
2. Cadastrul depus de parat pentru justificarea suprafetei de teren pe care o are in proprietate, este intocmit dupa construirea gardului despartitor aflat in litigiu in acel moment, intrucat exista un dosar penal pe numele paratului pentru tulburare de posesie.

Documentatia cadastrala prezentata de paratii G.D. si G.G. este ilegala, intrucat masuratorile nu au fost executate in mod corect de catre numitul U.F., cel care a executat cadastrul pentru parati. Acest lucru a reiesit in momentul masuratorilor efectuate de expert Petrica Mihai, cand la fata locului a fost prezent si numitul U.F. , acesta din urma recunoscand ca masuratorile au fost efectuate avand ca reper intre vecini gardul actual (executat ilegal si aflat in litigiu), fara sa tina cont de faptul ca o buna parte din hotarul dintre cele doua proprietatii este format dintr-o poteca (clasica mejdina) si fara ca tatal sau sa fie de fata cand au fost facute masuratorile cadastrale.

O masuratoare corecta ar fi fost pe mijlocul acesteia, asa cum a procedat expertul Petrica Mihai si nu pe partea dinspre parati, asa cum a procedat U.F. si expertul Mihai Ilie, acest demers a fost facut cu scopul vadit de a induce in eroare instanta si a "transfera" artificial o parte din terenul paratilor in proprietatea sa, in acest fel rezultand o suprafata mai mare in proprietatea sa, suprafata suficienta sa acopere suprafata de teren ocupata abuziv" prin mutarea gardului aflat in litigiu inspre proprietatea sa.

Practic aceasta documentatie cadastrala "a legalizat" o suprafata ocupata abuziv. Asa cum a aratat si in expunerea de motive din apel, gardul in litigiu a fost executat ilegal, conform Legii 50/1991 republicata, art. 3, lit. D: ,, imprejmuirile si lucrarile de mobilier urban" se executa in baza Autorizatiei de Construire emisa de Primarie in baza unui proiect executat de un arhitect cu drept de semnatura.

Una din conditiile emiterii autorizatiei de construire pentru gard este aceea de a obtine acordul vecinului.

Paratii au executat acest gard fara autorizatie de construire si fara acordul sau, din cauza ca a vrut sa ascunda ilegalitatea comisa, aceea de a ocupa abuziv o suprafata de teren din proprietatea sa, ba mai mult decat atat au realizat o constructie metalica - bolta care sustine vita de vie tot din acest gard

Conform Codului Civil, distanta minima de amplasare a unei constructii de orice fel se face la 60 cm de hotar.

3.  Asa cum a amintit in momentul depunerii concluziilor scrise, suprafata ocupata abuziv de parati este de 3 mp si nu 20 mp, cum a retinut instanta, din aceasta cauza nu pot executa lucrari de reparatii si consolidare la spatele locuintei pentru ca gardul se afla la 80 cm de locuinta sa.

Expertizele topo nu au putut evidentia aceasta suprafata lipsa, intrucat aceasta suprafata se afla in limita tolerantei admise pentru aparatele de masura folosite in timpul expertizei.

A considerat ca o expertiza facuta de un expert in specialitatea constructii ar fi fost mult mai utila decat cele doua expertize topografice.

4. Instanta a audiat doar pe G.G. nu si pe G.D., declaratiile celor doi fiind contradictorii, G.G. a declarat ca gardul de sarma are o vechime de peste 25 ani, din punct de vedere tehnic acest lucru nu este posibil deoarece sarma oxideaza si trebuie inlocuita mult mai repede.

A depus, alaturat copie de pe decizia nr. 239/2014 si de pe declaratiile paratului G.D., date in fata organelor de cercetare penala.

In drept, isi intemeiaza recursul pe dispozitiile art.483-432 din Noul Cod de Procedura

Civila.

In concluzie, a solicitat sa se admita recursul, sa se caseze sentinta si sa se retina cauza spre judecare.

Curtea analizand recursul formulat a retinut urmatoarele;

Potrivit art.304 pct. 9 Cod procedura civila modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere:

1. cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;
2.  cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii;
3. cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante;
4. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
5.  cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;
6. daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
7. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;
8. cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia;
9.  cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;
10.  cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii

Dupa cum se poate observa, recursul se poate cere doar pentru motive de nelegalitate a hotararii atacate si doar pentru motivele strict prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila .

Cu alte cuvinte nu se poate cere modificarea sau casarea unei hotarari pentru motive de netemeinicie, adica pentru motive ce ar impune o reapreciere a probatoriului administrat.

In speta motivele invocate de catre recurent sunt motive de netemeinicie a hotarari atacate, motive ce privesc modul in care instanta care a pronuntat hotararea a apreciat probele administrate.

Astfel, faptul ca instanta a retinut doar faptul ca paratul si-a retras gardul nu si ca a construit gardul despartitor pe terenul recurentului in conditiile in care din declaratiile paratului si masuratorile comisiei din cadru primariei ar fi reiesi altfel, tine de modul in care instanta a apreciat probele respective.

La fel este situatia si in cazul motivului de recurs de la punctele 3 si 4 din cererea de

recurs.

Cat priveste faptul ca documentatia cadastrala depusa de parati ar fi ilegala deoarece masuratorile efectuate de cel ce a facut cadastrul respectiv nu ar fi fot facut corect, cat timp documentatia respectiva nu a fost modificata sau anulata instanta nu poate sa nu tina cont de aceasta.

De altfel concluziile instantei de apel nu s-au bazat doar pe documentatia cadastrala , instanta avand in vedere toate probele administrate, asa cum reiese din considerentele acesteia.

Pentru motivele aratate, constatand ca decizia atacata este temeinica si legala in baza art. 312 Cod procedura civila recursul va fi respins ca nefundat.
(Decizia nr. 1743/09.12.2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Marin Panduru