Contestatie impotriva deciziei de sanctionare

Legislatie relevanta
:
art.251 Codul muncii

Rezumat
:
Din caracterul personal al raspunderii disciplinare rezulta ca inscrisul cuprinzand convocarea la cercetarea disciplinara se preda personal salariatului, iar in situatia in care acesta refuza primirea si semnarea convocarii, aceasta se va expedia intr-o forma care sa confirme primirea. Notificarea privind neaprobarea cererii de concediu, invitarea sotiei la discutii de catre comisia disciplinara, notificarea privind debitele restante si comunicarea deciziei de concediere nu substituie o convocare la cercetare disciplinara.

Nici faptul ca s-a tinut permanent legatura cu sotia reclamantului, care la randul ei era salariata apelantei, nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiei prevazuta de art.251 Codul muncii.

Reaua-credinta a reclamantului, daca aceasta ar exista, nu ar putea fi sanctionata de instanta de judecata intr-o astfel de situatie, la fel cum buna-credinta a angajatorului nu poate suplini lipsa indeplinirii conditiilor legale imperative prevazute de art.251 Codul muncii.

 

   Decizia civila nr. 290/30.05.2017 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr. 51/25.01.2017 Tribunalul Galati a admis contestatia formulata de contestatorul H.D. in contradictoriu cu intimata SRTFC X.

A constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. .../6321/27.04.2016 emisa de intimata.

A dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere, prin reincadrarea contestatorului in postul ocupat anterior concedierii.

A obligat pe intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data 28.04.2016 si pana la reintegrarea efectiva.

A obligat intimatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 31.05.2016, sub nr. .../121/2016, contestatorul H.D., in contradictoriu cu intimata SRTFC X a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. GL1/6321/27.04.2016, iar in subsidiar anularea deciziei mentionate, repunerea partilor in situatia anterioara, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data comunicarii deciziei si pana la data reintegrarii efective, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, contestatorul a aratat, in esenta, ca a indeplinit functia de revizor tehnic vagoane in cadrul unitatii intimate, iar in perioada 15.03.2016-13.04.2016 s-a aflat in concediu fara plata. La data de 08.04.2016 a  solicitat aprobarea a inca 60 de zile de concediu fara plata, cerere care a primit avizul sefului Reviziei de vagoane, a sefului Serviciu resurse umane si a directorului Sucursalei Galati. Ulterior contestatorul a fost informat ca cererea sa nu a fost aprobata de catre Directorul General al SNTFC Y.

A mai precizat contestatorul ca prin decizia criticata s-a dispus sanctionarea sa disciplinara cu desfacerea contractului de munca, retinandu-se ca in data de 14.04.2016, ora 7

¹⁵

la verificarea facuta de catre sef revizie vagoane cu privire la starea si semnarea condicilor de prezenta la compartimentul pregatire tehnico-sanitara radicala a vagoanelor RTV H.D. nu s-a prezentat la serviciu fiind absent nemotivat.

In opinia contestatorului, decizia este lovita de nulitate absoluta fiind dispusa in lipsa convocarii la cercetarea disciplinara prealabila si a efectuarii acesteia cu respectarea cerintelor imperative prevazute de lege, iar solicitarea unei declaratii sotiei contestatorului nu o absolva pe parata de obligatia legala imperativa de a dispune convocarea scrisa, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Totodata, se mentioneaza ca in continutul deciziei nu a fost indicat motivul pentru care nu a fost efectuata cercetarea disciplinara.

A mai precizat contestatorul ca intimata a incalcat obligatia de informare si exercitare cu buna-credinta a prerogativelor sale in relatiile de munca, intrucat intimata l-a informat despre respingerea cererii de concediu la 11 zile de la data depunerii acesteia, respectiv la data de 19.04.2016, iar contestatorul primise deja 3 avize favorabile.

In opinia contestatorului concedierea este nelegala intrucat abaterea disciplinara retinuta nu este in concret o fapta in legatura cu munca efectiva pe care o presteaza, intrucat pregatirea radicala a vagoanelor presupune efectuarea atributiilor de serviciu in programul de lucru de zi, or contestatorul isi desfasoara activitatea in program de lucru pe ture.

A mai precizat contestatorul ca decizia este neintemeiata raportat la criteriile de individualizare a sanctiunii disciplinare intrucat in cei 30 de ani vechime  nu a mai fost sanctionat disciplinar.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 252, 39, 247, 250 din Codul muncii.

In sustinerea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii, intimata a aratat, in esenta, ca s-a luat legatura cu sotia contestatorului care este angajata la acelasi loc de munca si astfel s-a aflat ca acesta este plecat in Marea Britanie unde si-a gasit un loc de munca.

A mai precizat intimata ca la sediul Reviziei Vagoane X in data de 19.04.2016 a fost constituita o comisie disciplinara, iar in prezenta acestora sotia contestatorului a dat o declaratie ca acesta este plecat din tara pentru o perioada indelungata.  Astfel, notificarea privind neaprobarea cererii de concediu, invitarea sotiei la discutii de catre comisia disciplinara, notificarea privind debitele restante si comunicarea deciziei de concediere substituie o convocare la cercetare disciplinara.

In continuare, intimata a aratat ca reclamantul a fost programat la serviciu incepand cu data de 14.04.2016, data de la care a inceput sa absenteze nemotivat pana la data de 25.04.2016. Cu privire la individualizarea sanctiunii s-a aratat ca in ultimii ani contestatorul a fost sanctionat de 35 de ori.

In opinia intimatei, fapta contestatorului constand in lipsa nemotivata de la serviciu in perioada 14.04.2016-25.04.2016 este o fapta foarte grava ce a impus desfacerea contractului de munca.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 NCPC.

In sustinerea intampinarii formulate, intimata a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri  si interogatoriul contestatorului.

Cu ocazia cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu inscrisurile depuse de ambele parti,

Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta a retinut urmatoarele:

In fapt, prin decizia nr. .../6321/27.04.2016 emisa de intimata, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului H.D, in temeiul art. 248 alin. 1  lit. e din Codul muncii.

S-a retinut in sarcina ca in data de 14.04.2016, ora 7

¹⁵

la verificarea facuta de catre sef revizie vagoane cu privire la starea si semnarea condicilor de prezenta la compartimentul pregatire tehnico-sanitara radicala a vagoanelor s-a constatat ca RTV H.D. nu s-a prezentat la serviciu fiind absent nemotivat.

In drept, potrivit art. 251 din Codul muncii

    (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

    (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

    (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Asadar, in virtutea respectarii dreptului la aparare al salariatului fata de care s-a retinut savarsirea unei abateri disciplinare, normele care reglementeaza procedura cercetarii disciplinare au un caracter imperativ.

Instanta retine ca o etapa esentiala in derularea acestei proceduri o reprezinta convocarea salariatului la cercetarea disciplinara, iar dispozitiile alin. 2 al art. 251 din Codul muncii prevad ca salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Raportand dispozitiile legale la prezenta cauza, instanta retine ca salariatul-contestator nu a fost convocat la cercetarea disciplinara ce s-a efectuat la data de 25.04.2016 astfel cum rezulta din Raportul de cercetare nr. .../1.3/2976/2016.

Contrar sustinerilor intimatei, instanta retine ca notificarea privind neaprobarea cererii de concediu, invitarea sotiei la discutii de catre comisia disciplinara, notificarea privind debitele restante si comunicarea deciziei de concediere nu substituie o convocare la cercetare disciplinara.

Astfel, din caracterul personal al raspunderii disciplinare rezulta ca inscrisul cuprinzand convocarea la cercetarea disciplinara se preda personal salariatului, iar in situatia in care acesta refuza primirea si semnarea convocarii, aceasta se va expedia intr-o forma care sa confirme primirea.

Instanta retine ca dispozitiile in materia raspunderii disciplinare nu reglementeaza situatii in care nu este necesara convocarea la cercetare, astfel cum exista reglementari care prevad posibilitatea sanctionarii si fara efectuarea cercetarii disciplinare - art.251 alin. 3 din Codul muncii.

Asadar, instanta a retinut ca independent de afirmatiile sotiei contestatorului potrivit carora la data de 19.04.2016 acesta nu se afla in tara, intimata ar fi trebuit, in temeiul art. 251 alin. 2 din Codul muncii  sa-l convoace in scris pe contestator comunicandu-i acestuia obiectul, data, ora si locul intrevederii.

In consecinta, sanctiunea care intervine in cazul neconvocarii salariatului la cercetare disciplinare este nulitatea absoluta expresa, iar potrivit art. 175 alin. 2 NCPC, vatamarea este prezumata.  

Pentru considerentele de mai sus, data fiind incidenta sanctiunii nulitatii absolute a deciziei mentionate,  instanta a retinut  ca nu mai este necesara analiza celorlalte aparari invocate in cauza.

In consecinta, instanta a admis contestatia si a constatat  nulitatea absoluta a deciziei nr. .../6321/27.04.2016 emisa de intimata.

Contestatorul a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara, precum si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile de care ar fi beneficiat, astfel incat, avand in vedere prevederile art. 80 alin. 1 si 2 Codul muncii, precum si principiul disponibilitatii instanta a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, prin reintegrarea contestatorului in postul avut anterior concedierii, precum si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data de 28.04.2016 si pana la reintegrarea efectiva.

In temeiul art. 453 NCPC, in considerarea culpei procesuale a intimatei, instanta a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat conform chitantei nr. .../27.05.2016.

Impotriva acestei sentinte a declarata apel SNTFC CFR Calatori SA Y criticand solutia instantei de fond ca netemeinica si nefondata pentru urmatoarele motive:

Instanta nu a tinut cont de apararile apelantei. Actiunea reclamantului reprezinta  un abuz de drept pentru obtinerea  unor drepturi banesti in mod abuziv. In speta este vorba de culpa reclamantului care a lipsit de la serviciu in mod voit, o lunga perioada de timp.  

Instanta a aplicat legea absolut formal si nu a tinut cont de circumstantele de fapt ale cauzei. Angajatorul a fost de buna-credinta si cu toate acestea a fost sanctionat de catre instanta de judecata.

Apelanta a reiterat prin motivele de apel situatia de fapt expusa  si la instanta de fond.

Considera ca faptul ca reclamantul a fost instiintat atat prin intermediul sotiei, cat si prin cele 4 adrese comunicate echivaleaza cu convocarea  la cercetarea  disciplinara prealabila.

Reclamantul a mai fost sanctionat de angajator pe durata contractului individual de munca, astfel ca este eronata afirmatia din hotararea instantei de fond.

S-a solicitat admiterea apelului,casarea hotararii instantei de fond, retinerea cauzei spre rejudecare, respingerea contestatiei formulate ca nefondata.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.466 si urmatoarele Cod procedura civila, Codul Muncii.

Prin intampinare intimatul a solicitat respingerea apelului  formulat ca nefondat. Dispozitiile legale  exprese cu privire la  cercetarea disciplinara prealabila au fost incalcate, iar  peste  acest aspect nu se poate trece.

In drept au fost invocate dispozitiile art.251 Codul Muncii si art.80 al.1 si 2 Codul Muncii.

Examinand

sentinta apelata prin prisma motivelor invocate si in raport de dispozitiile  legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

Reclamantul H.D. a contestat decizia nr. .../6321
/
27.04.2016 de sanctionare disciplinara  a contractului individual de munca invocand printre altele nulitatea deciziei pe motiv ca nu a avut loc convocarea la cercetarea disciplinara prealabila conform dispozitiilor legale  exprese.

Potrivit art.251 Codul muncii ,,Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio  masura, cu exceptia  celei prevazute la art.248 alin.1 lit.a (avertismentul), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea  unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea  desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si  locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile  prevazute la alin.(2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.”

Faptul ca reclamantul a fost instiintat prin intermediul sotiei aceasta nu echivaleaza cu o convocare legala in sensul dispozitiilor legale citate. Legiuitorul  este imperativ si prevede inca de la inceput sanctiunea nulitatii absolute, ceea ce inseamna ca aceasta nulitate nu poate  fi inlaturata. Comunicarea  deciziei de desfacere a contractului individual de munca, a somatiei de plata .../1.2/3062/28.04.2016 si a notificarii nr. .../1.2/3086/28.04.2016 nu echivaleaza  cu convocarea salariatului in vederea efectuarii cercetarii disciplinare.

De altfel, aceste comunicari sunt ulterioare emiterii deciziei de sanctionare. Nici faptul ca s-a tinut permanent legatura cu sotia reclamantului, care la randul ei era salariata apelantei, nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiei prevazuta de art.251 Codul muncii.

Reaua-credinta a reclamantului, daca aceasta ar exista, nu ar putea fi sanctionata de instanta de judecata intr-o astfel de situatie, la fel cum buna-credinta a angajatorului nu poate suplini lipsa indeplinirii conditiilor legale imperative prevazute de art.251 Codul muncii.

Nu are relevanta daca anterior acestei sanctiuni reclamantul a mai fost sanctionat de  catre angajator.

Avand in vedere ca in cauza nu au fost indeplinite de catre angajator procedurile legale  obligatorii in vederea sanctionarii salariatului sau, in  mod corect instanta de fond a anulat decizia nr.../6321/27.04.2016 emisa de intimata si a facut aplicarea  dispozitiilor art.80 Codul muncii.

Fata de aceste considerente, conform art. 480 Cod procedura civila  urmeaza  a respinge ca nefondat apelul declarat de parata SNTFC CFR Calatori X, impotriva sentintei civile nr.51/25.01.2017 pronuntata de Tribunalul Galati.

Potrivit dispozitiilor  art.451 si urmatoarele Cod procedura civila apelanta  va fi obligata la plata sumei de 1500 lei onorariu redus avand in vedere complexitatea redusa a prezentei cauze.