Condiții generale ale dreptului la moştenire

 

Capacitatea de a moşteni

Conform art. 957 Cod Civil, o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Astfel, orice persoană care există la deschiderea moştenirii are capacitate succesorală.

Dovada existenței în momentul deschiderii moştenirii incumbă aceluia care pretinde drepturi asupra moştenirii.

Persoane care au capacitate succesoală

• Persoanele fizice în viață la data deschiderii succesiunii.

Existența persoanei este o chestiune de fapt şi se poate dovedi prin orice mijloc de probă.

• Persoanele fizice concepute, dar nenăscute la data deschiderii succesiunii.

Fiind o chestiune de fapt, cel care pretinde moştenirea în numele copilului trebuie să dovedească cu orice mijloace de probă admise de lege, data concepției copilului, situarea acestei date înainte de momentul deschiderii moştenirii şi că el s-a născut viu.

Timpul legal al concepției reprezintă intervalul de timp cuprins între a 300-a şi 180-a zi dinaintea naşterii.

Prezumția timpului legal al concepției are caracter relativ.

• Persoanele fizice dispărute.

Potrivit art.53 Cod Civil, cel dispărut este considerat a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Capacitatea succesorală a dispărutului,  este însă numai provizorie, ea finalizându-se fie prin apariția persoanei, fie prin constatarea fizică a morții sau declararea prin hotărâre judecătorească a acesteia.

Capacitatea succesorală (provizorie) a dispărutului se desființază cu efect retroactiv dacă se constată, fizic sau prin hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte, că dispărutul nu mai exista la data morții celui care lasă moştenirea (predecedat).

• Persoanele juridice existente la data deschiderii moştenirii.

În general, dobândirea capacității succesorale are loc de la data înregistrării au de la data actului de înființare ori de la data autorizării constituirii lor.

Persoanele juridice pot dobândi moştenirea numai prin legat cuprins în testament (deci nu prin moştenire legală).

Legea recunoaşte persoanelor juridice o capacitate de folosință anticipată (care include şi capacitatea succesorală), de la data actului de înființare, în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.

Ca o particularitate a persoanei juridice fără scop lucrativ, dreptul care formează obiectul liberalității trebuie să corespundă scopului pentru care aceasta a fost creată, deci trebuie respectat principiul specialității capacității de folosință.

Sancțiunea nerespectării acestui principiu este nulitatea sau caducitatea legatului, după cum incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului sau a survenit ulterior, dar înainte de deschiderea moştenirii.

Persoanele care nu au capacitate succesorală

• Predecedații şi persoanele jurdice care au încetat să mai existe;
• Codecedații şi comorienții.

Potrivit art.957, alin.2) Cod Civil, dacă în cazul morții mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta.

Comorienții sunt persoane decedate în aceleaşi împrejurimi si în condiții de natură a nu se putea stabili dacă una a supraviețuit alteia.

Codecedații sunt persoane decedate în împrejurimi diferite, de natură a nu se putea stabili care a supraviețuit celeilalte.

Vocația la moştenire

Cel care pretinde moştenirea poate dobândi vocație succesorală fie în virtutea legii (dacă nu a fost lăsat testament ori dacă a fost făcut un testament, însă este ineficace), fie în virtutea testamentului lăsat de defunct.

Legea conferă vocație la moştenire rudelor defunctului, soțului supraviețuitor (iar în cazul moştenirii vacante, comunei, oraşului, municipiului, statului).

Vocația succesorală testamentară poate să aparțină, în principiu, oricărei persoane cu capacitate succesorală, testamentul lăsat de defunct fiind recunoscut de lege (cu anumite limtări) ca temei al vocației la moştenire.