Competenta autoritatii publice pentru incheierea unor contracte de concesiune/inchiriere pentru pajistile disponibile

Art. 9 din O. U. G. nr. 34/2013 Art. III alin. (1) din H. G. nr. 78/2015

Exista obligatia stabilita legal in sarcina unitatilor administrativ teritoriale de a incheia contracte de concesiune/inchiriere pentru pajistile disponibile, in urma cererilor crescatorilor de animale care indeplinesc cerintele legale de inregistrare si efective de animale detinute si in baza hotararilor consiliilor locale, astfel ca refuzul de solutionare a cererilor titularilor dreptului legal trebuie sa fie justificat.

Proiectul de amenajament pastoral trebuia sa fie aprobat de Consiliul Local [...] pana la sfarsitul lunii august 2015, instanta de fond retinand chiar ca la momentul pronuntarii hotararii paratul era inca in termenul de 6 luni, insa se constata ca nici in cursul judecarii recursului de fata, aceasta obligatie a autoritatii nu era indeplinita.

Justificarea nerespectarii dreptului crescatorilor de animale, in speta de fata reclamantii, care indeplinesc conditiile legale pentru concesionarea pajistilor disponibile, prin invocarea unei culpe externe acestora si in afara prevederilor legale, imbraca forma excesului de putere ce se cere a fi sanctionat, cu atat mai mult cu cat paratii nu au facut dovada ca intarzierea in procedura de aprobare a amenajamentului pastoral nu le este imputabila, procedura in sine fiind initiata la mai mult de 3 luni de la intrarea in vigoare aH.G. nr. 78/2015.

Decizia civila nr. 93/CA/08.02.2016 Dosar nr. 788/88/2015

1. Prin sentinta civila nr.1206/14.08.2015,
   Tribunalul Tulcea a respins cererea formulata de reclamantii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] in contradictoriu cu paratii Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna [...], Consiliul Local al Comunei [...], Primarul Comunei [...], ca nefondata.

Tribunalul Tulcea a fost investit la data de 28.04.2015 cu cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], avand ca obiect obligarea paratilor Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna [...], Consiliul Local al Comunei [...] si Primarul Comunei [...] la initierea procedurii de concesionare a islazului comunal si la incheierea contractului de concesiune potrivit O.G. nr. 34/2006, pentru suprafata de pajiste ce revine reclamantilor in raport cu animalele pe care le detin, precum si la plata de despagubiri in cuantum de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

2. Impotriva acestei hotarari judecatoresti
   au declarat recurs reclamantii
   [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], care au criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de casare prevazute de art.488 pct.5, pct.6 si pct.8 NCPC, astfel cum au aratat in precizarile scrise depuse la data de 23.10.2015.

Se sustine ca instanta de fond a pronuntat hotararea cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material privitoare la concesiunea pajistilor, dispozitiile legale au fost interpretate in mod gresit, instanta ignorand faptul ca recurentii reclamanti au formulat cererile pentru concesiunea islazului inca din anul 2011, nesolutionate motivat de faptul ca sunt incheiate contracte cu alte persoane juridice.

Arata recurentii ca aceste contracte au expirat din anul 2013 si au fost reinnoite cu incalcarea dispozitiilor legale prevazute de O.G. nr.34/2013.

In continuare, se invedereaza ca dupa introducerea cererii de chemare in judecata au fost demarate procedurile pentru incheierea contractului de efectuare a amenajamentului pastoral, iar lucrarile nu au fost inca demarate si chiar si contractele de concesiune incheiate cu persoanele care nu sunt crescatori de animale au fost prelungite dupa acest moment, aspect care arata ca procedura legala de concesionare nu va fi demarata nici in anul 2016.

Referitor la efectuarea amenajamentului pastoral, recurentii noteaza ca intimatii parati aveau obligatia inca de la data intrarii in vigoare a H.G. nr.78/2015, respectiv de la data de 18.02.2015, sa finalizeze procedura amenajamentului pastoral, astfel ca la momentul promovarii cererii de chemare in judecata, amenajamentul pastoral ar fi trebuit sa fie finalizat.

Avand in vedere precizarile scrise ale recurentilor raportat la motivele de casare pe care inteleg sa le sustina, exceptia nulitatii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, exceptie invocata de intimati prin intampinare, este lipsita de obiect.

3. Examinand legalitatea sentintei civile recurate in raport de criticile expuse, Curtea de apel constata ca
   recursul este intemeiat
   si urmeaza a fi admis.

Se impune precizarea ca instanta de recurs va analiza motivul de nelegalitate prevazut de art.488 pct.8 NCPC, in care se incadreaza criticile recurentilor, motivele de casare prevazute de art.488 pct.5 si pct.6 NCPC, invocate si dezvoltate dupa implinirea termenului de recurs, urmand a nu fi analizate.

Astfel, potrivit art.488 pct.8 NCPC, casarea hotararii se poate cere „cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.

Potrivit prevederilor art.9 din O.U.G. nr.34/2013 (in forma in vigoare la data promovarii actiunii), „(1) Pentru punerea in valoare a pajistilor aflate in domeniul public al comunelor, oraselor, respectiv al municipiilor si pentru folosirea eficienta a acestora, unitatile administrativ-teritoriale, prin primari, in conformitate cu hotararile consiliilor locale, in baza cererilor crescatorilor de animale, persoane fizice sau juridice avand animalele inscrise in RNE, incheie contracte de concesiune/inchiriere, in conditiile legii, pentru suprafetele de pajisti disponibile, proportional cu efectivele de animale detinute in exploatatie, pe o perioada cuprinsa intre 7 si 10 ani.

2. Pentru punerea in valoare a pajistilor aflate in domeniul privat al comunelor, oraselor, respectiv al municipiilor si pentru folosirea eficienta a acestora, unitatile administrativ-teritoriale, prin primari, in conformitate cu hotararile consiliilor locale, in baza cererilor crescatorilor de animale, persoane fizice sau juridice avand animalele inscrise in RNE, incheie contracte de inchiriere, in conditiile legii, pentru suprafetele de pajisti disponibile, proportional cu efectivele de animale detinute in exploatatie, pe o perioada cuprinsa intre 7 si 10 ani.
3. Consiliile locale ale comunelor, oraselor, respectiv ale municipiilor vor dispune cu privire la initierea procedurii de concesionare/inchiriere pana la data de 1 martie a fiecarui an, in baza hotararii consiliului local al comunei, orasului, respectiv al municipiului”.

Exista, asadar, obligatia stabilita legal in sarcina unitatilor administrativ teritoriale mentionate, de a incheia contracte de concesiune/inchiriere pentru pajistile disponibile, in urma cererilor crescatorilor de animale care indeplinesc cerintele legale de inregistrare si efective de animale detinute si in baza hotararilor consiliilor locale, astfel ca refuzul de solutionare a cererilor titularilor dreptului legal trebuie sa fie justificat.

In cauza, intimatii parati si-au justificat refuzul demararii procedurilor de concesiune a pajistilor disponibile prin necesitatea respectarii prevederilor art.6 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2013, potrivit carora „(1) Modul de gestionare a pajistilor se stabileste prin amenajamente pastorale” si ale art.9 alin.(7

^A

2), conform carora „ Unitatile administrativ-teritoriale, prin primari, in conformitate cu hotararile consiliilor locale, au obligatia de a include in cadrul documentatiei de concesiune sau inchiriere a pajistilor permanente amenajamentul pastoral si conditii speciale de indeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale in vigoare”, invederand ca abia prin H.G. nr.78/2015 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.34/2013 a fost stabilit continutul amenajamentului pastoral.

Art. III alin.(1) din H.G. nr.78/2015 prevede ca „(1) Proiectele de amenajamente pastorale prevazute la art. 8 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea si exploatarea pajistilor permanente si pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.064/2013, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta hotarare,
se aproba, in conditiile legii, de consiliile locale in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei hotarari
”

Proiectul de amenajament pastoral trebuia sa fie aprobat de Consiliul Local [...] pana la sfarsitul lunii august 2015, instanta de fond retinand chiar ca la momentul pronuntarii hotararii paratul era inca in termenul de 6 luni, insa se constata ca nici in cursul judecarii recursului de fata, aceasta obligatie a autoritatii nu era indeplinita.

Or, justificarea nerespectarii dreptului crescatorilor de animale, in speta de fata reclamantii, care indeplinesc conditiile legale pentru concesionarea pajistilor disponibile, prin invocarea unei culpe externe acestora si in afara prevederilor legale, imbraca forma excesului de putere ce se cere a fi sanctionat, cu atat mai mult cu cat paratii nu au facut dovada ca intarzierea in procedura de aprobare a amenajamentului pastoral nu le este imputabila, procedura in sine fiind initiata la mai mult de 3 luni de la intrarea in vigoare a H.G. nr. 78/2015.

Trebuie avut in vedere si faptul ca altor crescatori de animale din comuna [...] le-a fost recunoscut dreptul la obtinerea initierii concesiunii islazului comunal, prin hotarari judecatoresti definitive, crearea unei situatii juridice diferite nefiind rezonabila.

Se constata, asadar, ca prima instanta a aplicat in mod gresit normele de drept material incidente, aspect care atrage admiterea recursului si, in baza art.496 alin.(2) si art. 498 alin.( 1) NCPC, casarea sentintei recurate.

Rejudecand, Curtea va admite in parte actiunea si va obliga paratii la initierea procedurii de concesionare a islazului comunal.

Cererea de obligare la incheierea contractului de concesiune este inadmisibila, astfel cum au sustinut si intimatii - parati, si va fi respinsa ca atare, avand in vedere ca dreptul la incheierea contractului este recunoscut numai celui care indeplineste cerintele legale, de fond si de forma, la momentul demararii procedurii de concesiune, iar verificarea indeplinirii acestor cerinte este in competenta autoritatii publice.

Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, aceasta nu este intemeiata, prejudiciul moral ce se urmareste a fi reparat nefiind dovedit.

Judecator redactor Ramona Poppa