Codul Vamal - Datoria vamală - Garantarea cuantumului datoriei vamale

Art. 211. - (1) Când, în conformitate cu reglementările vamale, autoritatea vamală solicită constituirea unei garanții pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanție trebuie să fie constituită de debitor sau de potențialul debitor.

(2) Autoritatea vamală solicită o singură garanție pentru o datorie vamală.

(3) Garanția poate fi constituită, cu acordul autorității vamale, și de către o terță persoană.

(4) Când debitorul sau potențialul debitor este o autoritate publică, nu i se solicită nici o garanție.

(5) Autoritatea vamală poate renunța la solicitarea constituirii unei garanții când cuantumul ce trebuie garantat nu depășește echivalentul în lei a 500 euro.

Art. 212. - (1) Când reglementările vamale lasă la latitudinea autorității vamale constituirea garanției, aceasta poate fi cerută de autoritatea vamală atâta timp cât se consideră că datoria vamală care a luat sau poate lua naștere nu este sigur că se va achita în termenul legal.

(2) Când garanția nu este solicitată, autoritatea vamală poate cere de la persoana menționată la art. 211 alin. (1) un angajament de asumare a obligațiilor pe care această persoană trebuie să le îndeplinească în mod legal.

(3) Garanția menționată la alin. (1) este solicitată în momentul aplicării reglementărilor care prevăd constituirea unei asemenea garanții sau în orice moment ulterior când autoritatea vamală consideră că nu este sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua naștere se va achita în termenul legal.

Art. 213. - La cererea persoanei menționate la art. 211 alin. (1) sau (3), autoritatea vamală poate permite constituirea unei garanții globale, care să acopere două sau mai multe operațiuni vamale pentru care a luat sau poate lua naștere o datorie vamală.

Art. 214. - (1) Atunci când legislația vamală prevede constituirea unei garanții și sub rezerva dispozițiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamală stabilește cuantumul unei astfel de garanții la un nivel egal cu:

a) cuantumul exact al datoriei vamale, când aceasta poate fi stabilită cu certitudine în momentul solicitării garanției;

b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua naștere, așa cum a fost estimată de autoritatea vamală în alte cazuri.

(2) Când se constituie o garanție globală pentru datorii vamale al căror cuantum se poate modifica în timp, cuantumul unei astfel de garanții este stabilit la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.

(3) Când reglementările vamale lasă la latitudinea autorității vamale constituirea garanției, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamală în așa fel încât să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1) și (2).

Art. 215. - O garanție se poate constitui:

a) printr-un depozit bănesc;

b) printr-un garant.

Art. 216. - (1) Depozitul bănesc se constituie în lei.

(2) Depozitul bănesc se constituie prin depunerea unei sume în numerar sau a unor instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de plată de către trezoreria statului.

Art. 217. - (1) Garantul se angajează în scris să plătească în solidar cu debitorul suma garantată a datoriei vamale care devine exigibilă.

(2) Garantul este o terță persoană stabilită în România și acceptată de autoritatea vamală.

(3) Autoritatea vamală poate refuza să accepte un garant când acesta nu conferă siguranța achitării datoriei vamale în termenul prevăzut.

Art. 218. - Persoana obligată să constituie garanția are dreptul de a alege între modalitățile de constituire a acesteia prevăzute la art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate să nu accepte modalitatea de constituire a garanției propuse, când aceasta este incompatibilă cu buna funcționare a regimului vamal respectiv. Autoritatea vamală poate solicita ca garanția aleasă să fie menținută pentru o anumită perioadă de timp.

Art. 219. - (1) Prin regulamentul vamal se pot stabili și alte modalități de constituire a garanției decât cele prevăzute la art. 215. De asemenea, se poate stabili, în cazul în care există siguranța că datoria vamală se achită, ca un depozit în numerar să nu îndeplinească condițiile prevăzute la art. 216.

(2) Autoritatea vamală refuză garanția propusă de debitorul vamal când consideră că o astfel de garanție nu poate asigura plata datoriei vamale.

Art. 220. - Când autoritatea vamală constată că garanția constituită nu mai asigură plata datoriei vamale în termenul prevăzut sau nu mai este suficientă pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicită persoanei menționate la art. 211 alin. (1), la alegerea sa, să constituie o garanție suplimentară sau să înlocuiască garanția inițială cu o garanție nouă.

Art. 221. - (1) Garanția nu se eliberează până în momentul în care datoria vamală pentru care a fost constituită nu se stinge sau nu mai poate lua naștere. Când datoria vamală se stinge sau nu mai poate lua naștere, se eliberează garanția.

(2) Când datoria vamală a fost stinsă parțial sau poate lua naștere numai cu privire la o parte a cuantumului care a fost garantat, o parte a garanției este eliberată la cererea persoanei interesate, numai când cuantumul în cauză justifică o astfel de măsură.

Art. 222. - În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și aprobată de ministrul finanțelor publice, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligația garantării datoriei vamale.