Circumstanțele atenuante legale

Conform art.75, Cod Penal, următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:

• Săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă;
• Depăşirea limitelor legitimei apărări;
• Depăşirea limtelor stării de necesitate;
• Acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății publice, infracțiuni contra libertății religioase şi respectului datorat persoanelor decedate, contra securității naționale, contra capacităților de luptă a forțelor armate, infracțiunilor de genocid, contra umanității şi de război, a infracțiunilor privind frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea şi combaterea terorismului, a infracțiunilor de corupție, infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a celor împotriva intereslor financiare ale Uniunii Europene, a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activitățile aeronautice civile şi care pot pune în pericol siguranța zborurilor şi securitatea aeronautică, privind protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii şi omenirii, a celor privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea şi combaterea pornografiei şi a celor la regimul adopțiilor.

Dacă instanța constată că există circumstanțe atenuante legale, este obligată să le rețină.

Provocarea

Reprezintă săvârșirea infracțiunii  sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Starea de provocare nu se prezumă, ea trebuie dovedită de cel care o invocă.

Se aplică numai persoanei fizice.

Depăşirea legitimei apărări

Reprezintă săvârșirea infracțiunii  prin depăşirea limitelor unei apărări, proporționale cu gravitatea atacului, în condițiile în care atacul nu a fost de natură să creeze în psihicul celui ce se apără o stare de tulburare sau temere şi, totuşi, acesta a ripostat cu o apărare excesivă, săvârșind o infracțiune.

Depăşirea limitelor legitimei apărări poate îmbraca două forme, în funcție de modalitățile de săvârșire: excesul neimputabil – cauză de neimputabilitate, când depăşirea are loc din cauza temerii sau tulburării provocate  de atac; excesul scuzabil –  circumstanță atenuantă legală, când depăşirea nu a fost cauzată de temerea sau tulburarea provocată de atac.

Se aplică atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

Trebuie îndeplinite toate condițiile apărării şi atacului, mai puțin proporționalitatea.

Circumstanța provocării nu poate coexista cu cea a depăşirii limitelor legitimei apărări.

Este o circumstanță personală.

Depăşirea limitelor stării de necesitate

Reprezintă săvârșirea infracțiunii prin depăşirea limitelor stării de necesitate în ipoteza în care făptuitorul şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

Depăşirea limitelor stării de necesitate poate îmbrăca două forme, în funcție de modalitațile de săvârșire: excesul neimputabil – cauză de neimputabilitate, când depăşirea are loc din cauză că făptuitorul nu a realizat că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat; depăşirea limitelor stării de necesitate – circumstanță atenuantă legală, când făptuitorul a realizat că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

Se aplică atât persoanei fizice, cât şi persoanei juridice. Trebuie îndeplinite toate condițiile percolului şi salvării, mai puțin proporționalitatea.

Poate fi comisă cu intenție, praeterintenție şi culpă cu prevedere.

Este o circumstanță personală.

Acoperirea prejudiciului material

Reprezintă acea împrjurare în care făptuitorul procedează la acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen, cu condiția de a nu mai fi beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.

Se aplică atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

Suspectul, respectiv inculpatul trebuie să fi acoperit integral prejudiciul material; nu se cere şi acoprirea prejudiciului moral. De asemenea, acesta nu trebuie să mai fi beneficiat de această circumstanță în ultimii 5 ani calculați de la data comiterii faptei.

Dacă există concurs de infracțiuni şi numai pentru o faptă se poate reține circumstanța atenuantă, iar pentru alta nu, efectele se aplică numai cu privire la o infracțiune.