Cerere de recunoaştere şi punere în executare în România a hotărârii penale pronunţate în străinătate, transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România; cetăţean român; deducerea zilelor de liberare anticipată

 

Cuprins pe materii: Cooperare judiciară internaţională în materie penală Indice alfabetic: Cerere de recunoaştere şi punere în executare în România a hotărârii penale pronunţate în străinătate, transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România; cetăţean român; deducerea zilelor de liberare anticipată

Temei de drept: art. 154 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, art. 73 din Codul penal şi art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.

Analiza beneficiului judecării cauzei în procedura simplificată în Italia, (aşa cum a fost cazul în speţa de faţă - persoana condamnată fiind judecată pentru infracţiunea de tentativă de omor în procedura abreviată) nu formează obiectul prezentei proceduri, deoarece ar presupune o reindividualizare a pedepsei, aspect incompatibil cu dispoziţiile art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004. Articolul menţionat circumscrie procedura recunoaşterii strict la verificarea condiţiilor analizate mai sus şi prevăzute de art. 153 alin. 2 şi art. 155 alin. 1 din aceeaşi lege şi la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Orice alte dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Curtea de apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Sentinţa penală nr.

99/29.11.2018, definitivă prin neapelare

Prin referatul nr. 4056/II/5/2018 din data de 23.11.2018, înregistrat la Curtea de Apel Iaşi în data de 27.11.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii hotărârii penale cu nr. de referinţă 33/2015 pronunţată la data de 23.01.2015 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia, confirmată de Curtea de Apel din Florenţa prin sentinţa nr. 4377/01.12.2015 şi rămasă definitivă la data de 13.07.2017 prin sentinţa pronunţată de Curtea Supremă de Casaţie a Italiei, executorie, privind pe persoana condamnată X. şi transferarea acestei persoane într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

În referat s-a menţionat că, prin adresa nr. 92.951/2018 din data de 31.10.2018, Ministerul Justiţiei din România a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi solicitarea autorităţilor judiciare din Italia privind transferul într-un penitenciar din România a condamnatului X. în vederea continuării executării unei pedepse de 7 ani şi 4 luni închisoare.

În certificatul emis la data de 01.10.2018 se menţionează că hotărârea vizată de cererea de recunoaştere este sentinţa cu nr. de referinţă din registrul pentru sentinţe 33/2015, pronunţată la data de 23.01.2015 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia, rămasă definitivă la data de 13.07.2017, fiind ataşată şi această hotărâre judecătorească din care rezultă că numitul X. a fost condamnat pentru infracţiunea de crimă în forma tentativei, prevăzută de art. 56 şi art. 575 din Codul penal italian, comisă la data de 14.03.2014, în localitatea Montecatini Terme, Pistoia, în Graz, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 7 ani şi 4 luni închisoare.

Sub aspectul situaţiei de fapt s-a reţinut că, în contextul unui conflict spontan, numitul X. i-a aplicat victimei A.G.mai multe lovituri cu un ciob rezultat din spargerea unei sticle, producându-i leziuni în zone vitale ale corpului, respectiv o plagă profundă în zona gâtului, cu lezarea venei jugulare, a traheei şi a nervului laringeal.

Prin sentinţa cu nr. de referinţă 4377 în registrul de sentinţe, pronunţată la data de 01.12.2015 de Curtea de Apel din Florenţa, Secţia I penală, a fost confirmată hotărârea primei instanţe.

Potrivit certificatului emis de autorităţile solicitante, până la data de 01.10.2018 condamnatul X. a executat un număr de 1.659 zile închisoare (cu aplicarea beneficiului de 225 zile de eliberare anticipată) din pedeapsa de 2.675 zile de închisoare, urmând ca această pedeapsă să fie executată în întregime la data de 17.10.2020.

La data de 09.10.2017, persoana condamnată a declarat că nu este de acord să continue executarea pedepsei în România. Condamnatul fiind cetăţean român cu domiciliul în România, transferul poate fi dispus şi în lipsa consimţământului său.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că numitul X. nu este cercetat în prezent de organele judiciare din România şi nici nu are de executat pedepse cu închisoarea aplicate de instanţe din România.

Fapta pentru care a fost condamnat numitul X. prin sentinţa cu nr. de referinţă din registrul pentru sentinţe 33/2015, pronunţată la data de 23.01.2015 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia, întruneşte, formal, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 188 alin. 1 rap. la alin. 2 Cod penal.

Nu a fost identificat niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele din Italia.

Faţă de cele expuse mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2012, şi a solicitat admiterea recunoaşterii şi punerii în executare în România a sentinţei cu nr. de referinţă 33/2015 pronunţată la data de 23.01.2015 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia, confirmată de Curtea de Apel din Florenţa prin sentinţa nr. 4377/01.12.2015, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani şi 4 luni închisoare a numitului X., precum şi transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acestei pedepse.

Analizând cererea autorităţilor judiciare italiene, Curtea constată următoarele:

Numitul X., cetăţean român, a fost condamnat definitiv prin hotărârea penală cu nr. de referinţă 33/2015 pronunţată la data de 23.01.2015 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia, confirmată de Curtea de Apel din Florenţa prin sentinţa nr. 4377/01.12.2015 şi rămasă definitivă la data de 13.07.2017 prin sentinţa pronunţată de Curtea Supremă de Casaţie a Italiei, cu nr. din registrul general 37076-2016, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de crimă (omor) prevăzută de de art. 56 şi art. 575 din Codul penal italian, la pedeapsa de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare).

Starea de fapt corespunzătoare acestei infracţiuni, aşa cum rezultă din hotărârea de condamnare, este în esenţă următoarea:

În data de 14.03.2014, în localitatea Montecatini Terme, Pistoia, Italia, în contextul unui conflict spontan, numitul X. i-a aplicat victimei A.G. mai multe lovituri cu un ciob rezultat din spargerea unei sticle de bere, producându-i leziuni în zone vitale ale corpului, respectiv o plagă profundă în zona gâtului, cu lezarea venei jugulare, a traheei şi a nervului laringeal.

Fapta săvârşită de X. are corespondent în legislaţia din România în
infracţiunea de tentativă de omor
prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 10 ani.

Din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E., înaintat de autorităţile din Italia, rezultă că durata pedepsei a cărei recunoaştere se solicită este de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare), iar data la care pedeapsa va fi executată integral este 17.10.2020.

Verificând condiţiile reglementate de art. 153 alin. 2 şi art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, rezultă următoarele:

• executarea hotărârii judecătoreşti în România nu este contrară principiului
  non bis in idem,
  deoarece numitul X. nu a fost condamnat în România pentru fapta de mai sus, conform fişei de cazier judiciar;
• persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeaşi infracţiune pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străină, aşa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, ultimele verificări datând din data de 13 noiembrie 2018;
• persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru săvârşirea altor infracţiuni, aşa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH în data de 13 noiembrie 2018;
• persoana condamnată este cetăţean român cu domiciliul în România, municipiul Iaşi;
• hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie, executarea începând din data de

2014. potrivit informaţiilor din registrul de executări;

• nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.

Aşa cum rezultă din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, înaintat de autorităţile din Italia, rezultă că numitul X. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost condamnat definitiv.

Persoana condamnată X. nu a fost de acord să fie transferată în România pentru a executa restul de pedeapsă, aşa cum rezultă din procesul-verbal de informare din data de 9 octombrie 2017, aflat la dosar, motiv pentru care, conform art. 157 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, beneficiază de regula specialităţii.

Lipsa acordului persoanei condamnate la transferul în România în scopul continuării executării pedepsei nu reprezintă un impediment în recunoaşterea hotărârii penale de condamnare şi transferul pentru continuarea executării pedepsei în România deoarece persoana condamnată X. este cetăţean român cu domiciliul în România, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 155 alin. 1 lit. d ipoteza a II a din Legea nr. 302/2004.

Persoana condamnată este cetăţean român şi în prezent se află pe teritoriul statului italian în executarea unei pedepse de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare).

Condamnatul X. mai are de executat din pedeapsă o durată mai mare de 6 luni închisoare, iar restul de pedeapsă ce urmează a fi executat din pedeapsa menţionată anterior se va împlini la data de 17 octombrie 2020.

Pedeapsa aplicată corespunde, atât sub aspectul naturii, cât şi sub aspectul regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română şi nu depăşeşte limita maximă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, neimpunându-se, în cauză, adaptarea acestei pedepse.

Analiza beneficiului judecării cauzei în procedura simplificată în Italia, (aşa cum a fost cazul în speţa de faţă - X. fiind judecat pentru infracţiunea de tentativă de omor în procedura abreviată) nu formează obiectul prezentei proceduri deoarece ar presupune o reindividualizare a pedepsei, aspect incompatibil cu dispoziţiile art. 154 alin. 3 din Legea nr, 302/2004. Articolul menţionat circumscrie procedura recunoaşterii strict la verificarea condiţiilor analizate mai sus şi prevăzute de art. 153 alin. 2 şi art. 155 alin. 1 din aceeaşi lege, şi la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Orice alte dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Mai trebuie menţionat şi faptul că numitul X. a fost arestat preventiv în cauză începând cu data de 19.03.2014 (aşa cum rezultă din registrul de executări şi din hotărârea penală cu nr. de referinţă 33/2015 pronunţată la data de 23.01.2015 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia) şi până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, respectiv 13.07.2017, executarea pedepsei a început la data de 14.07.2017, iar până la data de 01.10.2018 (când a fost emis certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008) acesta a executat un număr de 1.659 de zile închisoare. Pe lângă acestea, numitul X. mai beneficiază de un număr de 225 de zile de eliberare anticipată calculate la data de 01.10.2018, aşa cum rezultă din certificatul emis conform articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI.

Aceste perioade urmează a fi deduse din cuantumul pedepsei de executat, aşa cum va fi dedusă şi perioada executată de la 02.10.2018 la zi.

Statul emitent, Italia, a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 327 din 5 decembrie 2008.

Faţă de considerentele anterior expuse, Curtea admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în consecinţă:

În temeiul art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, dispune recunoaşterea hotărârii penale cu nr. de referinţă 33/2015 pronunţată la data de 23.01.2015 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Pistoia, confirmată de Curtea de Apel din Florenţa prin sentinţa nr. 4377/01.12.2015 şi rămasă definitivă la data de 13.07.2017 prin sentinţa pronunţată de Curtea Supremă de Casaţie a Italiei, executorie, prin care persoana condamnată X. a fost condamnat la pedeapsa de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 56 şi art. 575 din Codul penal italian, având corespondent în legislaţia din România în tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 din Codul penal.

Dispune continuarea executării pedepsei de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare), aplicată persoanei condamnate X. într-un penitenciar din România.

Dispune transferarea persoanei condamnate X., în prezent deţinut într-un penitenciar din Italia (Prato), într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare).

Constată că persoana condamnată X. nu a fost de acord să fie transferată în România şi, conform art. 157 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, beneficiază de regula specialităţii.

În temeiul art. 73 din Codul penal şi art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, deduce din pedeapsa de 2.675 de zile de închisoare (7 ani şi 4 luni închisoare) durata măsurii arestului preventiv de la data de 19.03.2014 la data de 13.07.2017, inclusiv, şi perioada executată de la data de 14.07.2017 la 01.10.2018 (dată la care s-a efectuat calculul rezultând un număr de 1.659 de zile), perioada executată de la 02.10.2018 la zi, precum şi un număr de 225 de zile de eliberare anticipată calculate la data de 01.10.2018.

Copia dispozitivului prezentei sentinţe se comunică persoanei condamnate, conform art. 154 alin. 12 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se emite mandat de executare a pedepsei şi se fac comunicări către autorităţilor prevăzute de art. 154 alin. 12 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.

În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate pentru soluţionarea prezentei sesizări rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, suma de 420 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, potrivit delegaţiei din dosar, rămâne în sarcina statului şi se avansează către Baroul Iaşi, din fondul special al Ministerului Justiţiei.