CAUZA STEFAN SI STEF IMPOTRIVA ROMANIEI

(Cererile nr. 24428/03 si 26977/03)

Hotararea din 27 ianuarie 2009

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In cauza Stefan si Stef impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 6 ianuarie 2009,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererile nr. 24428/003 si 26977/03 indreptate impotriva Romaniei prin care doi resortisanti ai acestui stat, domnii Gheorghe Stefan si Gheorghe Stef („reclamantii”), au sesizat Curtea la 3 si 7 iulie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantii, candidati la primirea in profesia de avocat, invoca, in special, o atingere adusa principiului securitatii juridice, precum si un tratament discriminatoriu in raport cu alte persoane aflate intr-o situatie similara cu a lor.
4. In urma examinarii preliminare a admisibilitatii cererilor, la 23 mai 2006, camera a decis, in temeiul art. 54 § 2 b) din Regulamentul Curtii, sa informeze Guvernul roman cu privire la cereri si sa-i ofere acestuia posibilitatea de a-si prezenta in scris observatiile privind admisibilitatea si temeinicia plangerii intemeiate pe art. 6 § 1 din conventie. Camera a declarat inadmisibile celelalte capete de cerere. Aceasta a decis, de asemenea, sa conexeze cererile (art. 42 § 1 din regulament) si sa examineze impreuna admisibilitatea si fondul plangerii intemeiat pe art. 6 § 1 din conventie (art. 29 § 3 din conventie).

In fapt,

1. Circumstantele cauzei

5. Reclamantii s-au nascut in 1954 si, respectiv, 1944 si au domiciliul in Baia Mare.
6. La 15 ianuarie 2001, reclamantii au solicitat Consiliului Baroului Maramures („consiliul baroului”) primirea lor in barou cu scutire de examen. Acestia au subliniat ca exercitau profesia de consilier juridic de peste zece ani si ca, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, aveau dreptul de primire in profesia de avocat („primire in profesie”) cu scutire de examen.
7. La 1 iunie 2001, consiliul baroului i-a audiat pe reclamanti, care au fost, de asemenea, supusi unui test scris. La 5 iunie 2001, prin doua scrisori adresate Uniunii avocatilor („Uniunea”), consiliul baroului a emis un aviz negativ cu privire la admiterea fara examen a reclamantilor in Baroul Maramures, pentru motivul ca „prestatia lor la interviu si la testul scris nu a fost convingatoare”.
8. La 13 iunie 2001, Comisia Permanenta a Uniunii („Comisia Permanenta”), bazandu-se pe avizul consiliului baroului, a respins cererile reclamantilor. Contestatiile introduse de catre reclamanti la Consiliul Uniunii au fost respinse la 15 decembrie 2001.
9. La 31 ianuarie 2002, reclamantii au contestat deciziile Comisiei Permanente si ale Consiliului Uniunii in fata Curtii de Apel Cluj. Acestia au aratat ca respingerea cererii lor era arbitrara, deoarece Legea nr. 51/1995 le acorda dreptul de a fi primiti in barou fara examen, iar consiliul baroului avea doar un rol consultativ.
10. Prin doua hotarari din 21 martie 2002, curtea de apel le-a admis actiunile si a hotarat ca reclamantii indeplineau toate conditiile impuse de lege pentru a fi primiti in profesia de avocat fara examen. Curtea a retinut ca reclamantii au raspuns corect la intrebarile din testul scris. Observand ca, in speta, consiliul baroului nu a notat aceste raspunsuri, insa a emis un aviz negativ, curtea de apel a hotarat ca acest aviz era lipsit de orice temei obiectiv si ca adusese atingere dreptului lor recunoscut de lege de a fi primiti in profesie cu scutire de examen.

2. Uniunea Avocatilor si Baroul Maramures au formulat recurs impotriva acestor hotarari sustinand faptul ca, potrivit statutului profesiei de avocat, pentru a beneficia de primirea in barou cu scutire de examen, candidatii care au cel putin zece ani experienta intr-o profesie juridica trebuie sa treaca un test privind organizarea si exercitarea profesiei, test pe care reclamantii nu l-au trecut.

12. Prin doua hotarari din 30 ianuarie 2003, Curtea Suprema de Justitie le-a admis recursul.
13. In ceea ce priveste primul reclamant, aceasta si-a motivat hotararea dupa cum urmeaza:

„In conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, dreptul de primire in profesie se obtine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor acestei legi si statutului profesiei.

Art. 16 alin. (2) lit. b) deroga de la regula sus-mentionata si creeaza o exceptie in temeiul careia persoana care a indeplinit functia de judecator, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel putin 10 ani poate fi primita in profesie, cu scutire de examen.

Cu toate acestea, decizia privind primirea in profesie este de competenta Uniunii, care o exercita prin autoritatile sale in conditiile legii.

Evaluarea privind indeplinirea conditiilor pentru primirea in profesie este efectuata de catre consiliul baroului in conformitate cu art. 32 alin. (1) din statutul profesiei, dupa verificarea cunostintelor candidatului cu privire la organizarea si exercitarea profesiei [...].

Avand in vedere ca dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 au caracterul unei aprobari care ii ofera persoanei in cauza numai o posibilitate si nu un drept de a fi primit in profesie fara examen si tinand seama de faptul ca autoritatile competente au constatat ca prestatia [reclamantului] nu a fost satisfacatoare [...], Curtea a concluzionat ca actiunea reclamantului este neintemeiata.”

14. In ceea ce priveste al doilea reclamant, Curtea Suprema a concluzionat:

„In temeiul Legii nr. 51/1995 si al statutului profesiei, autoritatile competente pentru solutionarea cererii reclamantului si-au justificat in mod legal refuzul de a autoriza primirea in profesie cu scutire de examen.

Avand in vedere aceste imprejurari, conditia impusa reclamantului pentru primirea in profesie, si anume reusita la un examen, este conforma cu Legea nr. 51/1995 si cu statutul.

Reclamantul are vocatie pentru a fi primit in profesie, dar conversia acestei vocatii intr-un drept nu se poate efectua decat prin intermediul unui examen prealabil.”

15. In 2003, primul reclamant a introdus o noua cerere de primire in profesie la Baroul Mures, situat la aproximativ 200 de kilometri de domiciliul sau. Consiliul baroului a emis un aviz favorabil la cererea acestuia si, prin decizia din 12 decembrie 2003, Consiliul Uniunii a autorizat primirea acestuia in baroul respectiv cu scutire de examen. La 12 ianuarie 2004, primul reclamant a fost autorizat sa isi deschida cabinetul in Targu Mures.
16. La 1 aprilie 2004, al doilea reclamant a introdus o cerere de primire cu scutire de examen la Baroul Satu Mare, situat la aproximativ 70 de kilometri de domiciliul sau. Consiliul baroului a transmis Comisiei Permanente un aviz negativ pe baza caruia, la 21 mai 2004, aceasta din urma a respins cererea. Al doilea reclamant a formulat recurs in fata Consiliului Uniunii.
17. In temeiul modificarilor Legii nr. 51/1995 efectuate la 16 iunie 2004, consiliul baroului a devenit competent pentru solutionarea cererilor de primire in profesie. Prin decizia din 28 martie 2005, acesta a respins cererea celui de-al doilea reclamant, care a contestat aceasta decizie in fata Curtii de Apel Oradea.
18. Prin hotararea din 9 mai 2005, curtea de apel a admis actiunea considerand ca al doilea reclamant indeplinea toate conditiile legale pentru primirea in profesie.
19. In urma recursului Uniunii, prin hotararea din 1 noiembrie 2005, Curtea Suprema de Justitie a confirmat hotararea curtii de apel. La 6 martie 2006, al doilea reclamant a fost autorizat sa isi deschida cabinetul in Satu Mare.

II.
Dreptul
si
practica interne relevante

20. Dispozitiile relevante ale Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt urmatoarele:

Art. 16

„1. Dreptul de primire in profesie se obtine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi si statutului profesiei.

2. La cerere, poate fi primit in profesie, cu scutire de examen:

1. titularul diplomei de doctor in drept;
2. cel care, anterior sau la data primirii in profesia de avocat, a indeplinit functia de judecator, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel putin 10 ani.”

21. Dispozitiile relevante ale statutului profesiei de avocat se citesc dupa cum urmeaza:

Art. 28

„Persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege poate solicita primirea in profesia de avocat printr-o cerere adresata decanului baroului in circumscriptia caruia doreste sa isi exercite profesia.”

Art. 29 alin. (4)

„In termen de patru zile de la inregistrarea cererii de primire in profesie, decanul va desemna un avocat-raportor dintre membrii consiliului baroului, care va efectua investigatiile necesare cu privire la moralitatea si demnitatea solicitantului [...]”

Art. 31

„[...] avocatul-raportor va depune la decanatul baroului un raport scris care va cuprinde punctul de vedere motivat cu privire la admiterea sau la respingerea cererii.”

Art. 32

„Dupa depunerea raportului si verificarea cunostintelor referitoare la organizarea si exercitarea profesiei de avocat, consiliul baroului analizeaza indeplinirea conditiilor pentru primirea in profesie [.] si intocmeste un aviz motivat care va fi inaintat Comisiei Permanente a Uniunii Avocatilor din Romania [...]”

Art. 33 alin. (2)

„Reexaminarea cererii privind primirea in profesie poate fi solicitata o singura data.”

22. C.O., care a exercitat mai mult de zece ani profesia de consilier juridic in Baia Mare, a solicitat, asemenea reclamantilor, primirea cu scutire de examen in Baroul Maramures.
23. La 5 iunie 2001, consiliul baroului a emis un aviz negativ pe baza caruia, la 15 decembrie 2001, Consiliul Uniunii i-a respins cererea. Prin hotararea din 10 iulie 2002, Curtea de Apel Cluj, cu o motivare identica celei adoptate in cauzele reclamantilor, a admis actiunea si a obligat Uniunea sa il primeasca in profesie cu scutire de examen.
24. Uniunea a formulat recurs invocand faptul ca primirea in profesie cu scutire de examen nu este un drept, ci numai o posibilitate care face obiectul controlului barourilor.
25. Prin hotararea din 25 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul si a hotarat ca, in cazul in care un candidat avea experienta profesionala ceruta de lege si nu se afla intr-o situatie de incompatibilitate, dreptul sau de a fi primit in profesie deriva din lege, iar Uniunea nu putea sa impiedice exercitarea acestui drept.
26. In hotararile pronuntate la 22 noiembrie 1996, 6 martie 1998, 23 mai 2000, 10 decembrie 2002, 29 ianuarie 2003, 16 septembrie 2004, 27 ianuarie, 25 februarie si 23 martie 2005, Curtea Suprema de Justitie a considerat ca primirea in profesie cu scutire de examen era, pentru persoana care indeplinea conditiile legii, un drept si nu o posibilitate lasata la aprecierea discretionara a Uniunii.

In drept,

I. Cu
privire la pretinsa incalcare a art. 6
§
1
din conventie

27. Reclamantii denunta o atingere adusa principiului securitatii juridice, precum si un tratament discriminatoriu in raport cu alte persoane care se afla intr-o situatie similara cu a lor. Acestia invoca art. 6 § 1 din conventie, care este redactat dupa cum urmeaza:

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [.] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]”

1. 
   Cu privire la admisibilitate
   

28. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

2. 
   Cu privire la fond
   

29. Reclamantii se plang de incalcarea dreptului lor la un proces echitabil invocand faptul ca, in cazul lor, au fost pronuntate de catre Curtea Suprema de Justitie hotarari care incalca jurisprudenta constanta a acesteia. Acestia arata ca se aflau intr-o situatie identica celei a lui C.O. careia, prin hotararea Curtii Supreme de Justitie din 25 februarie 2003, i s-a recunoscut dreptul de a fi primita in Baroul Maramures cu scutire de examen.
30. Prin urmare, reclamantii considera ca pozitia adoptata la 30 ianuarie 2003 de catre instanta suprema in cazul lor aduce atingere principiului securitatii juridice.
31. Guvernul admite ca cele doua hotarari din 30 ianuarie 2003 ale Curtii Supreme de Justitie erau contrare jurisprudentei acesteia in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Cu toate acestea, Guvernul afirma ca aceste doua hotarari nu pot fi calificate drept arbitrare si, in consecinta, ca acestea nu pot sa aduca atingere dreptului reclamantilor la un proces echitabil de vreme ce Curtea Suprema a analizat si a raspuns detaliat la toate argumentele reclamantilor si a motivat suficient aceste hotarari.
32. Curtea reaminteste ca divergentele de jurisprudenta constituie, in sine, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate teritoriala.
33. Cu toate acestea, Curtea subliniaza ca rolul unei instante supreme este tocmai sa solutioneze aceste contradictii
    [Zielinski si Pradal si Gonzalez si altii impotriva Frantei
    (GC), nr. 24846/94 si 34165/96 - 34173/96, § 59, CEDO 1999-VII]. In consecinta, in cazul aparitiei unei practici divergente in cadrul celei mai inalte autoritati judecatoresti din tara, aceasta din urma devine ea insasi sursa de insecuritate juridica, aducand astfel atingere principiului securitatii juridice si reducand increderea publicului in sistemul judiciar
    [Beian impotriva Romaniei (nr. 1),
    nr. 30658/05, pct. 39, CEDO 2007... (extrase)].
34. In speta, Curtea observa ca, intr-o serie de hotarari, Curtea Suprema de Justitie a interpretat dispozitiile Legii nr. 51/1995 ca acordand consilierilor juridici cu o vechime mai mare de zece ani dreptul de primire in profesia de avocat cu scutire de examen. Cu toate acestea, Curtea observa ca, in mod contrar jurisprudentei sale constante care confirma acest drept, Curtea Suprema de Justitie a adoptat o solutie diametral opusa in cauzele reclamantilor.
35. Trebuie sa se constate ca cele doua hotarari din 30 ianuarie 2003 nu pot fi calificate drept un reviriment al jurisprudentei datorat unei noi interpretari a legii. Curtea Suprema de Justitie nu a explicat in niciun fel motivele schimbarii pozitiei sale si a revenit ulterior la jurisprudenta sa constanta. In acest context, cele doua hotarari care le refuza reclamantilor dreptul de a beneficia de dispozitiile Legii nr. 51/1995 apar singulare si arbitrare.
36. Reiese ca incertitudinea jurisprudentiala care a determinat respingerea actiunilor reclamantilor, la care se adauga absenta unui mecanism capabil sa asigure coerenta de practica chiar in cadrul celei mai inalte instante nationale, a avut ca efect privarea reclamantilor de dreptul la primirea in profesie cu scutire de examen, in timp ce altor persoane care se afla intr-o situatie similara li s-a recunoscut acest drept [a se vedea,
    mutatis mutandis, Beian (nr. 1),
    citata anterior, pct. 40].
37. Prin urmare, a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie.

II. Cu
privire la aplicarea art. 41 din conventie

38. Art. 41 din conventie prevede:

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

1. Prejudiciu

39. Cu titlu de prejudiciu material, reclamantii solicita sume corespunzatoare veniturilor lunare pe care le-ar fi putut obtine din exercitarea profesiei de avocat si de care au fost privati in urma refuzului Uniunii de a-i primi in profesie. Valoarea despagubirii solicitate de catre domnul Stefan este de 34 236 euro (EUR) si de 33 261 EUR pentru domnul Stef. Acestia prezinta documente justificative care atesta veniturile obtinute de la deschiderea cabinetelor lor.
40. Domnul Stefan reclama, de asemenea, plata a 10 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral invocand faptul ca respingerea cererii sale de primire in profesie i-a afectat imaginea profesionala. Domnul Stef solicita 20 000 EUR cu acelasi titlu, aratand ca starea sa de sanatate s-a degradat considerabil datorita ofenselor a caror victima a fost.
41. Guvernul a solicitat Curtii sa respinga aceste pretentii, considerand ca nu sunt justificate si ca nu au nicio legatura de cauzalitate cu pretinsele incalcari ale conventiei. In orice caz, acesta considera ca o constatare a incalcarii drepturilor invocate de catre reclamanti poate constitui in sine o reparatie suficienta a prejudiciilor suferite.
42. Curtea subliniaza ca singura baza care trebuie retinuta pentru acordarea unei reparatii echitabile consta, in speta, in faptul ca reclamantii nu au putut sa beneficieze de garantiile art. 6. Curtea nu poate sa speculeze cu privire la valoarea veniturilor reclamantilor in cazul in care acestia ar fi fost primiti in profesie din 2001, dar considera rezonabil sa se ia in considerare ca persoanele in cauza au pierdut temporar o oportunitate (a se vedea,
    mutatis mutandis, Buzescu impotriva Romaniei,
    nr. 61302/00, pct. 107, 24 mai 2005). La aceasta se adauga un prejudiciu moral. Pronuntandu-se in echitate, astfel cum prevede art. 41, Curtea acorda fiecarui reclamant 3 000 EUR cu titlu de prejudiciu suferit.

2. 
   Cheltuieli de procedura
   

43. Domnul Stefan nu solicita nicio suma cu acest titlu, in timp ce domnul Stef reclama, fara documente justificative, o suma pe care o lasa la aprecierea Curtii.
44. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care se stabileste realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. In speta, avand in vedere absenta documentelor justificative pentru cheltuielile de procedura pretinse, Curtea nu acorda reclamantilor nicio suma cu acest titlu.

3. 
   Dobanzi moratorii
   

45. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara admisibile celelalte capete de cerere;
2. Hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie;
3. Hotaraste:

1. ca statul parat trebuie sa plateasca fiecarui reclamant, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, in conformitate cu art. 44 § 2 din conventie, suma de 3 000 EUR (trei mii euro) cu titlu de prejudiciu cauzat;
2. ca sumele respective trebuie convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii si ca este necesar sa se adauge la acestea orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
3. ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;

4 Respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 27 ianuarie 2009, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte