Camataria, Infractiunea prevazuta de art. 3 din Legea 216/2011

Existenta a numai doua acte materiale (corespunzator actiunii incriminate de textul art.3 din Legea nr. 216/2011) nu satisface cerinta savarsirii activitatii infractionale ca indeletnicire, ca obisnuinta, fiind insuficiente pentru caracterizarea lor ca infractiune.

Prin sentinta penala nr. 3128 din data de 30 decembrie 2013 pronuntata de Judecatoria Targu Jiu in dosarul nr. 1606/318/2013, in baza art. 194 alin 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul R.M a cate doua pedepse de 4 ani inchisoare (parti vatamate C. R. si G. M.); in baza art 3 alin 1 din Legea nr 216/2011 a fost condamnat acelasi inculpat la cate 2 pedepse de 4 ani inchisoare (parti vatamate C. R. si G. M. ); in baza art 25 raportat la art 292 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 1 an inchisoare; in baza art 290 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 1 an inchisoare; in baza art 33 lit a) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate in pedeapsa de 4 ani inchisoare.

A fost admisa actiunea civila formulata de partea vatamata C. R si in baza art 3 alin 2 din Legea nr 216/2011 a fost confiscata de la partea civila C. R. domiciliata in Targu Jiu, B- dul .., nr ., jud Gorj suma de 10.000 euro si de la inculpatul R. M. suma de 3.000 lei (primita de la partea vatamata G. M.).

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Jiu si inculpatul.

In ce priveste apelul declarat de inculpatul R. M., din perspectiva criticilor invocate de aparare, a motivelor invocate cu ocazia dezbaterilor publice de catre reprezentantul Ministerului Public, dar si din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin.2 Cod procedura penala, Curtea constata urmatoarele :

Prima problema care se impune a fi analizata este cea referitoare la incriminarea infractiunii de camatarie, Curtea opinand in sensul incidentei prevederilor art. 16 lit.b) teza I Cod procedura penala, referitoare la neprevederea faptei in legea penala.

Inculpatul este acuzat ca, la data de 09.12.2010, prin intermediul inculpatului T. E.C., a imprumutat partii civile C. R. suma de 10.000 euro, incheind contractul nr. 3085/9.12.2010 autentificat de BNP Natalia Manoiu, care prevedea ca imprumut suma de 19.000 euro, din care diferenta de 9000 euro reprezenta dobanda perceputa. Ulterior, intrucat partea civila nu a restituit suma imprumutata, s-au incheiat mai multe contracte succesive de imprumut, fictive, pentru sume cuprinse intre 1500 lei si 11.000 euro, care reprezentau dobanzile pe care inculpatul le impunea partii civile. Totodata, inculpatul mai este acuzat ca, la sfarsitul lunii decembrie 2011, ar fi acordat un imprumut cu dobanda partii vatamate G. M., in valoare de 200 lei, in schimbul caruia a solicitat prin amenintari cu acte de violenta suma de 3000 lei. De asemenea, in actul se sesizare se mai retine ca, R. M. avea ca indeletnicire imprumuturile de bani cu camata, sustinand ca victime au mai fost si alte persoane.

Cu referire la prevederea faptei in legea penala, se constata ca, infractiunea de camatarie a fost incriminata prin Legea nr. 216/2011, acest act normativ intrand in vigoare la data de 26 noiembrie 2011, la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial.

Art. 3 din Lege incrimina fapta de a da bani cu dobanda, ca indeletnicire, legiuitorul considerand ca fapta constituie infractiune o infractiune de obicei, al carei element material se realizeaza prin repetarea faptei prevazute de norma de incriminare de un numar suficient de ori incat sa indice obisnuinta persoanei in a o savarsi. Fiecare act material de executare privit
ut singuli
nu prezinta relevanta infractionala, insa este necesar ca din ansamblul faptelor sa rezulte obisnuinta, conducand astfel la retinerea caracterului infractional

Fiind vorba de o unitate legala de infractiune, trebuie luate in considerare toate faptele din care rezulta indeletnicirea (obiceiul) de a comite un anumit act de executare prevazut de legea penala, realizandu-se astfel o structura infractionala compacta. Din aceasta perspectiva, cu referire la incadrarea juridica, instanta de apel subliniaza ca, nu exista atatea infractiuni cate parti vatamate sunt (parchetul si prima instanta retinand doua infractiuni de camatarie in concurs in raport de doua parti vatamate C. R. si G. M.), ci o singura unitate legala de infractiune (de obicei), insa instanta de apel nu va mai proceda la schimbarea incadrarii juridice, deoarece aceasta apare, in contextul incidentei art. 16 lit.b) teza I Cod procedura penala, ca fiind pur formala.

Revenind la problema aplicarii legii in timp, in cazul infractiunii de obicei, asa cum este cazul in speta, Curtea retine ca, incidenta normei de incriminare se va analiza in raport cu actele materiale care au fost savarsite dupa intrarea in vigoare a legii, actele de executare comise anterior incriminarii, neputand fi luate in considerare, fiind fara relevanta penala.

Prin urmare, in cauza, se vor examina numai actele comise dupa data de 26.11.2011, acestea constand in incheierea unui singur contract cu partea vatamata C. R. (contractul nr. 782 din 28 decembrie 2011) si acordarea unui imprumut partii civile G.M. Cat priveste celelalte „victime” retinute in rechizitoriu se constata ca, imprumutul acordat persoanei S. A. R. si sotiei sale S. G. A., a avut loc in cursul anului 2008., in mod similar, stand lucrurile si in cazuri imprumuturilor acordate celorlalte persoane: H. M. M. (anul 2010), M.M.E.(anul 2009), darea de bani, cu dobanda avand loc anterior datei de 26.11.2011. Astfel, celelalte activitati de dare de bani cu dobanda, nefiind incriminate la momentul savarsiri, ies din sfera ilicitului penal.

In acest sens, s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Puhk contra Estoniei, cauza in care a decis ca, in cazul infractiunilor continuate sau continui, daca in prima perioada a savarsirii faptelor acestea nu au fost incriminate, fapta se incadreaza potrivit legii de incriminare, dar se tine seama numai de actele comise dupa incriminare, nu si de cele anterioare. Desi in cauza de fata se pune problema unei infractiuni de obicei, sunt valabile aceleasi considerente, rationamentul fiind identic si in acest caz, datorita faptului in ambele cazuri este vorba de o unitate legala de infractiune, cand activitatea infractionala, desi cuprinzand mai multe acte de executare, este unica, prin vointa legiuitorului.

Asa fiind pentru a ajunge la concluzia existentei sau inexistentei infractiunii de obicei de camatarie, instanta de apel va avea de analizat daca actele materiale comise dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 216/2011 intrunesc continutul constitutiv al infractiunii de camatarie.

In ceea ce o priveste pe partea vatamata C.R, este evident ca, incheierea ultimului contract fictiv de imprumut din 28.12.2011, reprezinta un act de executare a rezolutiei infractionale subsumat elementului material al infractiunii de camatarie (art. 3 din legea nr. 216/2011 prevazand ca darea de bani cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani), aceasta imprejurarea necomportand discutii. Astfel, asa cum a retinut si instanta de fond, analiza probatoriului administrat in cauza a confirmat imprejurarea ca inculpatul a acordat partii vatamate C. R. un imprumut de bani, cu dobanda, Curtea insusindu-si sub acest aspect, argumentele din sentinta apelata, aceasta posibilitate fiind statuata de practica CEDO, potrivit careia poate constitui o motivare si preluarea motivelor instantei inferioare (a se vedea cauza Helle impotriva Finlandei), din aceasta perspectiva criticile apelantului vizand achitarea sa, in temeiul art. 16 lit.a) Cod procedura penala, fiind nefondate.

In mod similar, in ceea ce priveste acordarea imprumutului acordat partii vatamate G. M., se constata ca, probele (corect coroborate de instanta de fond, ale carei argumente sunt insusite si de catre instanta de control judiciar) confirma ca, darea de bani s-a facut in vederea perceperii unei dobanzi.

Cu toate acestea, existenta numai a doua acte materiale (corespunzator actiunii incriminate de textul art.3 din Legea nr. 216/2011) nu satisfac cerinta savarsirii activitatii infractionale ca indeletnicire, ca obisnuinta, fiind insuficiente pentru caracterizarea lor ca infractiune.

Curtea constata ca inculpatul fost acuzat si sanctionat pentru o activitate infractionala, compusa in majoritate din acte materiale comise anterior intrarii in vigoare a noilor dispozitii penale, ca elemente ale unei infractiuni de obicei.

Or, Curtea constata ca la data comiterii acelor acte materiale fapta nu putea sa cada sub incidenta legii penale, intrucat una dintre conditiile de existenta ale infractiunii - incriminarea in legea penala - nu era indeplinita. In consecinta, instanta de fond a aplicat retroactiv o lege penala, ceea ce contravine art. 7 din Conventia Europeana a drepturilor Omului si art. 1 alin. 1 si 2 Cod penal si, in lumina considerentelor anteriore, singura solutie care respecta principiile fundamentale expuse anterior este aceea a achitarii inculpatului, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

Ca urmare, analizand cauza din perspectiva principiului legalitatii si neretroactivitatii legii penale, consacrate atat de legislatia romana (art. 1 alin.1 si 2 Cod penal), dar si de art. 7

din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzice sanctionarea unei fapte care nu intrunea conditiile de existenta ale unei infractiuni la data comiterii, Curtea constata ca, in speta, sunt incidente dispozitiile art. 16 lit.b) teza I Cod procedura penala.

In lumina acestor considerente, in baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedura penala, Curtea a admis apelul inculpatului dispunand in baza art.17 alin.2 rap. la art. 16 lit. b Cod procedura penala, achitarea inculpatului pentru savarsirea a doua infractiuni prevazute de art. 3 alin 1 din Legea nr. 216/2011.
(Decizia penala nr. 1608/19.12.2014 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Claudia Lautaru)