Calitatea procesuala pasiva a paratei unitate administrativ teritoriala si a chematului in garantie Ministerul Economiei  si Finantelor, in litigiile privitoare la plata diferentelor de drepturi neacordate, rezultand din neaplicarea Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008.

 

Legea nr. 221/2008

O.G. nr.15/2008

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 887  din 7 aprilie 2011.

         

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita, reclamanta Z. V. a chemat in judecata pe paratul O. P. si S. E. D. C., solicitand obligarea paratilor la plata diferentelor de drepturi neacordate, rezultand din neaplicarea Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008, actualizate cu coeficientul de inflatie, pana la data platii.

  Paratul O. P. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, deoarece potrivit art.282 Codul Muncii, partile in conflictul de munca pot fi salariatul si angajatorul, adica acele persoane intre care sunt stabilite raporturi de munca si a formulat cerere de chemare in garantie a statului, prin M.E.F.P., aratand ca in bugetele pe anii 2008, 2009 nu au fost prevazute fonduri necesare acoperirii acestor cheltuieli prin venituri bugetare de stat.

In urma probelor administrate, Tribunalul Dambovita a pronuntat sentinta civila nr. 444 din 21 februarie 2011, prin care a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului O. P., a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie Ministerul Economiei  si Finantelor si  a respins cererea de chemare in garantie, a admis actiunea formulata de reclamanta si a obligat paratii la plata diferentelor salariale neacordate, actualizata cu coeficientul de inflatie la plata efectiva.

  Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul O.P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca in mod nelegal prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, solutia pronuntata fiind rezultatul unei eronate interpretari a prevederilor art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, intrucat obligatia de alocare catre unitatile de invatamant a sumelor provenite de la bugetul de stat cu titlu de cheltuieli de personal nu se confunda cu obligatia de plata a drepturilor salariale, iar potrivit dispozitiilor art.282 din Codul muncii, parti in conflictele de munca pot fi acele persoane intre care sunt stabilite raporturi de munca reglementate prin contractul individual de munca, or in speta, O. P. nu este beneficiar al muncii prestate de reclamanta, astfel incat aceasta sa aiba o obligatie corelativa de plata a acestei munci, iar obligatia de alocare a sumelor provenite de la bugetul de stat cu titlu de cheltuieli de personal nu-i confera vocatia de parat, intrucat prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata, aceasta obligatie revine exclusiv angajatorului, apreciind astfel ca nu are legitimare procesuala pasiva.

O alta critica s-a referit la faptul ca in mod nelegal a fost respinsa cererea de chemare in garantie a statului, reprezentat prin M.E.F.P., deoarece prima instanta a analizat aceasta cerere prin raportare la atributiile si competentele acestuia, neglijand faptul ca acest minister a fost chemat in garantie nu in nume propriu, ci in calitatea sa de reprezentant al statului, calitate conferita de dispozitiile art.25 din decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice si art.3 pct.81 din H.G. nr.34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor.

  Totodata, a mai argumentat recurenta ca potrivit legilor anuale ale bugetului de stat, cheltuielile cu salarizarea personalului din invatamant se finanteaza din bugetul de stat, astfel ca statul are o obligatie de despagubire fata de unitatile administrativ-teritoriale, care cazute in pretentii, nu pot efectua plata cheltuielilor de personal in lipsa alocarii acestor sume de la bugetul de stat si a sustinut ca potrivit art.32 din Legea nr. 500/2002, Guvernul este cel care aproba limitele de cheltuieli pentru fiecare ordonator principal de credite, fiind totodata responsabil de executia bugetara.

        Examinand sentinta recurata, Curtea a constatat ca recursul este nefondat,deoarece in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei-recurente, s-a constatat ca in mod corect tribunalul a apreciat-o ca neintemeiata, avand in vedere faptul ca, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata – plata unor drepturi salariale, ii revine acesteia obligatia de alocare a sumelor provenite de la bugetul de stat cu titlu de cheltuieli de personal, in baza dispozitiilor art. 167 alin.4 din Legea 84/1995 a invatamantului si ca in mod corect au fost avute in vedere dispozitiile art. 16 din HG 2192/2004, privind normele metodologice de finantare si administrare a unitatilor de invatamant preuniversitar de stat , care prevad ca finantarea acestora se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.

         Referitor la critica privitoare la faptul ca in mod nelegal a fost respinsa cererea de chemare in garantie a statului, reprezentat prin M.F.P., Curtea a constatat ca in mod just instanta de fond a apreciat ca acesta nu are calitate procesuala pasiva, deoarece Legea 500/2002 ce reglementeaza atributiile acestei institutii, se refera la atributii cu privire la propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite, guvernul fiind raspunzator doar de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, neavand  o obligatie de despagubire fata de unitatile administrativ-teritoriale.

           Curtea a constatat astfel ca recursul declarat de parata este nefondat, astfel incat l-a respins, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, in cauza nefiind incident motivul de modificare a sentintei prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.

 

(Judecator Gabriela Sorina Prepelita)