Anulare decizie, Inexistenta intentiei de a se sustrage de la plata ori de a ascunde sau de a risipi patrimoniul

Potrivit art. 213 alin. 2 din Legea nr. 207/20115 privind Codul de procedura fiscala, masurile asiguratorii se dispun „sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Dispozitiile art. 231 raman aplicabile ”.

Cum masura instituirii unei masuri asiguratorii nu poate fi decat exceptionala, ea se poate dispune numai in conditiile indeplinirii cerintelor textului mai sus citat si numai daca in acest mod se pericliteaza sau se ingreuneaza considerabil colectarea.

Art. 213 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala

Avand in vedere ca sesizarea instantei s-a facut sub imperiul legii noi de procedura, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 499 NCPC, potrivit cu care
„
Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. ”

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal la data de 25.05.2016 sub nr. .../118/2016, reclamanta S.C. [...] S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu parata ANAF si parata DGRFP GALATI prin AJFP CONSTANTA, anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 11.05.2016.

In motivarea actiunii se arata ca in speta nu sunt indeplinite cerintele art. 213 alin. 2 din legea 207/2015. Se invoca totodata aspecte legate de nelegalitatea sumei pentru care s-a dispus masura asiguratorie.

Prin sentinta civila nr.1284/13.10.2016 s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. [...] S.R.L. ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a avut in vedere ca, din interpretarea dispozitiilor art. 213 Cod procedura fiscala, rezulta ca legiuitorul a avut in vedere analiza aspectelor ce tin de indeplinirea conditiilor instituirii masurii asiguratorii si nu de fondul creantei estimate de catre organul fiscal prin decizia de instituire a masurii asiguratorii, aceasta urmand sa se faca in conditiile formularii contestatiei administrativ - fiscale impotriva titlului de creanta.

De asemenea, prima instanta a retinut ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii este amplu motivata iar existenta pericolului de sustragere de la urmarire reiese din faptul ca, astfel cum se retine in decizie, prejudiciul estimat este unul mare iar societatea a inregistrat o pierdere in cuantum de 65043,59 lei la nivelul lunii martie 2016; prin modalitatea de instituire a masurilor asiguratorii, respectiv sechestrul unui bun mobil, nu se creeaza nicio vatamare reclamantei in privinta continuarii activitatii economice.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs [...] SRL, care a criticat-o ca fiind nelegala, invocand prevederile art.488 pct.6 si 8 Cod proc. civila.

1. A aratat ca [...] SRL este un agent comercial care isi desfasoara activitatea in domeniul lucrarilor de constructie din anul 1993, perioada in care si-a calculat si virat toate impozitele si taxele catre bugetul de stat.

In anul 2012, avand in vedere obiectul principal de activitate [...] SRL, a efectuat mai multe operatiuni de achizitie materiale si prestari servicii de la [...] SRL, produse necesare activitatilor de constructii.

Marfurile si materialele achizitionate au fost inscrise in facturi inregistrate in evidentele contabile, declaratii fiscale, si au fost platite sume de bani cu titlu de pret de achizitie in principal, prin banca.

Produsele achizitionate au avut ca furnizor [...] SRL care s-a recomandat ca vanzator al produselor cumparate .

Toate operatiunile au fost efectuate in baza facturilor iar documentele si operatiunile de piata si au fost efectuate in cea mai mare parte prin sistemul bancar si corespondenta bancara.

In perioada mai 2016 s-a efectuat un control de verificare a operatiunilor derulate de societate in anul 2012, considerandu-se ca exista suspiciuni privind legalitatea tranzactiilor derulate cu [...].

Controlul finalizat prin procesul verbal de control incheiat in data de 17.05.2016 a concluzionat ca societatea ar datora suma de 83.427 lei din care 33.195 lei impozit pe profit si 50.232 lei TVA.

Cu privire la aceste sume nu a fost intocmita o decizie de impunere pentru a putea fi contestata in fata instantei de contencios administrativ si fiscal.

[...] SRL a achitat intotdeauna toate obligatiile fiscale catre bugetul de stat, fara a exista nici o zi de intarziere la plata.

Nu au fost sesizati ca [...] SRL are un comportament neadecvat iar datele si indicatorii financiari ai societatii publicate pe site-ul ANAF atesta ca aceasta si-a depus situatiile financiare.

Mentioneaza ca in lipsa unei decizii de impunere, in acest moment sunt in imposibilitatea atacarii pe fond a masurilor dispuse; instanta de fond nu a analizat aspectele evidentiate, ci a verificat doar daca, in raport de art. 213 Cod procedura fiscala, sunt indeplinite conditiile instituirii masurilor asiguratorii.

2. Apreciaza ca nici organul fiscal si nici instanta de fond nu motiveaza in niciun fel instituirea masurilor, in fapt neexistand nicio dovada ca contribuabilul ar proceda la sustragerea, ascunderea sau risipirea patrimoniului.

Instanta de judecata apreciaza ca imprejurarea ca societatea a inregistrat o pierdere in luna martie 2016 impune luarea acestei masuri.

De fapt, aspectul ca societatea a inregistrat o pierdere nu reprezinta o justificare a luarii unei astfel de masuri, pe de o parte, iar pe de alta parte nu au fost analizate celelalte conditii care sa reclame aceasta masura, hotararea nefiind motivata in raport de motivele contestatiei.

Fata de toate aceste considerente, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin intampinare intimatii parati au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. 1 punctele 6 si 8 C.pr.civ.:

„Casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate:

6. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei;

8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.

1. In ceea ce priveste primul motiv de nelegalitate, instanta apreciaza ca este neintemeiat, prima instanta aratand pe larg argumentele pe care isi intemeiaza solutia.

Astfel, a apreciat ca riscul de neplata a debitului constatat rezulta din pierderile mari pe care societatea le-a inregistrat in anul 2016.

2. In ceea ce priveste motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 punctul 8 Cod procedura civila se retin urmatoarele:

In speta, instanta a fost sesizata cu o cerere de anulare a unei decizii de instituire a masurilor asiguratorii nr. 11704/11.05.2016 emisa in temeiul art. 213 din Codul de procedura fiscala.

1. Astfel, in mod corect a apreciat instanta de fond ca nu poate trece la analizarea modalitatii si legalitatii stabilirii debitului, nefiind sesizata in acest sens cu o cerere de anulare a actelor care il constata.

Argumentele potrivit cu care pana la data sesizarii instantei nu a fost emisa o decizie de impunere nu au legatura cu prezenta cauza.

2. Insa, instanta de recurs constata ca a fost facuta o gresita aplicare a art. 213 alin. 2 din legea 207/20115 privind codul de procedura fiscala.

Potrivit acestui text de lege masurile asiguratorii se dispun „sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Dispozitiile art. 231 raman aplicabile”.

Organul fiscal nu a dovedit ca reclamanta a savarsit acte din care sa rezulte intentia de a se sustrage de la plata debitului ori intentia de ascundere sau risipire a patrimoniului.

Cum masura instituirii unei masuri asiguratorii nu poate fi decat exceptionala, ea se poate dispune numai in conditiile indeplinirii cerintelor textului mai sus citat si numai daca in acest mod se pericliteaza sau se ingreuneaza considerabil colectarea.

Faptul ca societatea a inregistrat pierderi in anul 2016 nu poate duce la concluzia ca aceasta urmareste sa se sustraga de la plata sau sa isi ascunda ori risipeasca patrimoniul.

Imposibilitatea de achitare a datoriilor din cauza pierderilor inregistrate de societate nu este asociata de legiuitor cu necesitatea instituirii unei masuri asiguratorii care, asa cum am aratat, se instituie in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege si numai ca masura exceptionala.

In consecinta, s-a dispus casarea hotararii recurate in tot potrivit art. 496 alin. 2 Cod procedura civila si, dupa rejudecare s-a dispus admiterea actiunii, fiind anulata decizia de instituire a masurilor asiguratorii.

Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, paratii-intimati vor fi obligati la plata catre reclamanta recurenta a cheltuielilor de judecata efectuate in fond si recurs, respectiv 50 lei taxa timbru fond si 200 lei taxa timbru recurs.

Potrivit textului legal, instanta are in vedere taxa de timbru datorata potrivit OUG nr. 80/2013 si nu cea efectiv achitata fara a fi impusa de catre instanta, pentru aceasta fiind reglementata procedura restituirii taxelor judiciare de timbru in art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.

Decizia civila nr. 94/CA/02.02.2017 Judecator redactor Ecaterina Grigore

A