Anulare act, Cercetarea falsului de catre instanta civila

Practica si doctrina de specialitate este cvasiunanima in sensul ca nu exista fals in declaratii atunci cand declaratia neadevarata este supusa verificarii organului in fata caruia a fost facuta - nefiind, deci, apta sa produca consecinte juridice prin simpla sa existenta.

Aceasta este si ipoteza prezentata in speta pendinte, de vreme ce memoriul tehnic efectuat la comanda unui beneficiar va fi supus verificarii organului emitent al autorizatiei de construire, care poate confirma sau infirma sustinerile cuprinse in acesta.

Ori, autorizatia de construire este irevocabil constatata a fi neafectata de fals; deci, memoriul tehnic care a stat la baza emiterii sale nu poate si nici nu este de natura a produce prin simpla sa existenta consecinte juridice.

Prin sentinta civila nr.11878 din 04.10.2010 pronuntata de Judecatoria T in dosarul nr.12155/318/2012 a fost admisa in parte actiunea pentru anulare act inaintata instantei de Parchetul de pe langa Judecatoria T, insusita de reclamanta B, in contradictoriu cu paratii R, A, T si Primaria comunei T, judetul G.

A fost anulata mentiunea "18

⁵⁰

" din inscrisul denumit "Memoriu Tehnic" la pct. "B" Amplasament, in randul 1 al alineatului 1.

S-a respins cererea reclamantei pentru anulare autorizatie de constructie.

Au fost obligati paratii la 500 lei, cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut ca actiunea civila izvoraste dintr-un litigiu penal in cadrul caruia s-a constatat intervenita prescriptia raspunderii penale pentru o fapta savarsita in anul 1965 de catre A, decedat si la data cercetarii penale in dosarul nr. 4440/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria T.

Cu privire la mostenitoarele autorului A, numitele R si A, s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru faptele prevazute de art. 288 si 291 Cod penal, cu motivarea lipsei dovezilor de falsificare a inscrisului de catre acestea.

Inscrisul la care s-a facut referire in litigiul penal este memoriul tehnic aflat in pastrarea Primariei T, depus de autorul A pentru eliberarea autorizatiei de constructie nr.13 din 13.05.1965 de catre Primaria T. Referitor la acel memoriu s-a aratat ca la rubrica „amplasament” paragraful „B” al actului s-a modificat latimea inscrisa initial, iar prin aceasta modificare au fost afectate drepturile numitei B, care are litigiu pentru intinderea dreptului de proprietate cu mostenitoarele lui A, cele din urma folosind actul pentru a face dovada intinderii dreptului lor de proprietate.

Observand legislatia in vigoare la data eliberarii autorizatiei de constructie din 13.05.1965 s-a constatat ca prin art. 1 din Decretul nr. 144/1958 s-a prevazut dreptul de a se efectua lucrari de construire, transformare sau reparare a constructiilor numai cu autorizarea prealabila a Comitetului executiv al sfatului popular, fiind obligatorie autorizatia pentru constructii de genul celei executate de A, asa cum este prevazut in art. 2 pct. II lit. b din acelasi decret.

Prin art. 5 alin. 3 din acelasi decret s-a prevazut ca autorizatia de construire pentru lucrarile prevazute la art. 2 pct. II lit. b se va elibera pe baza documentatiei prevazute de instructiunile emise de ministrul constructiilor.

In cuprinsul autorizatiei din 13.05.1965 se arata ca la ea a fost atasat memoriul tehnic, in dublu exemplar, vizat de emitentul autorizatiei pentru neschimbare si cu mentiunea ca documentatia face parte integranta din autorizatie.

Din cele retinute, s-a constatat ca imprejurarea nereala inscrisa in documentele criticate se refera la latimea terenului pe care trebuia edificata constructia in documentul denumit „Memoriu tehnic”, unde la pct. „B” Amplasament, in randul 1 al aliniatului 1, peste mentiunea olografa initiala a fost facuta corectura prin ingrosare „18

⁵⁰

, sub nr. 50 fiind un simbol de forma literei „z”.

S-a prezumat de catre instanta ca modificarea acelei mentiuni prin ingrosare reprezinta o situatie nereala, deoarece in declaratiile date in cursul urmarii penale de R, A si T s-a facut afirmatia ca A a cumparat un teren cu latimea de 16 m, iar in inscrisul din 30.03.1933 se face referirea ca terenul cumparat de A situat in comuna T, avea o latime de sasesprezece metri.

In consecinta, instanta a constatat intemeiata cererea pentru anularea in parte a mentiunii cu privire la latimea terenului mentionat in memoriul tehnic si in temeiul dispozitiilor art.184 Cod procedura civila a constatat nerealitatea inscrierii si a dispus anularea acestei mentiuni.

S-a retinut ca este neintemeiata cererea reclamantei de anulare a autorizatiei de construire eliberata in baza memoriului tehnic, motivat de faptul ca prin aceasta autorizatie de construire nu s-au facut referiri la latimea terenului pe care se va construi si aceasta nu are influenta asupra marimii suprafetelor de teren ce reprezinta proprietatile partilor.

Intrucat paratii persoane fizice in cauza de fata sunt succesorii autorului A, considerat autor al modificarii inscrisului si deci au calitatea de avanzi-cauza, instanta a apreciat ca datoreaza reclamantei cheltuielile de judecata efectuate in cauza de fata si in temeiul art. 274 Cod procedura civila a admis aceasta cerere a reclamantei pentru cheltuielile dovedite, reprezentand onorariu avocat.

Impotriva sentintei au declarat apel apelantii parati, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei in sensul de a fi respinse ca nefondate cererile, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata .

Au aratat ca sentinta este data in contradictie cu probele administrate, instanta de fond retinand fara vreun suport probator, ci doar in baza unei simple prezumtii ca autorul lor A a falsificat memoriul tehnic anexa la autorizatia de construire din 1965 eliberata de catre fostul Sfat Popular al comunei T. In ceea ce-l priveste pe apelantul parat T, s-a aratat ca acesta nu este mostenitor al autorului A si ca atare nu are calitate procesuala pasiva in cauza, apelantul fiind casatorit cu nepoata de fiica a autorului.

Au mai aratat apelantii ca pentru a fi aplicabile in cauza dispozitiile art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedura penala si art. 245 lit. c

¹

Cod procedura civila, prima instanta avea obligatia sa stabileasca prin orice mijloc de proba savarsirea infractiunii de fals prevazuta de art. 288 Cod penal de catre autorul apelantilor A.

S-a mai aratat ca nu s-a retinut de catre instanta ca autorul A. a facut modificarea mentionata in memoriul tehnic si nici ca acesta ar fi savarsit infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale si mai mult, asa cum rezulta din copia legalizata de Directia Judeteana Gorj a Arhivelor Nationale a autorizatiei de construire si memoriului tehnic anexa la aceasta de pe exemplarul ramas in pastrarea fostului Sfat Popular al comunei T, modificarea incriminata a fost facuta de persoana care a intocmit memoriul tehnic, care este alta decat autorul A si anterior emiterii autorizatiei de construire, neputand fi deci vorba de un fals in inscrisuri oficiale, ci in prezenta unei rectificari (corecturi) a memoriului tehnic si nicidecum a unei falsificari a acestuia .

Intimata reclamanta prin intampinarea formulata a solicitat sa fie respins apelul paratilor, neimpunandu-se efectuarea vreunui probatoriu de catre prima instanta, de indata ce falsul in inscrisul memoriul tehnic a fost stabilit de catre Parchetul de pe langa Judecatoria T.

Solutionand apelul, Tribunalul G, prin decizia nr. 32/2013 a admis apelul paratilor, a schimbat sentinta in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pentru paratul T si a respins actiunea fata de acesta, de asemenea a respins actiunea fata de restul paratilor ca nefondata, cu obligarea intimatei reclamante la 1000 lei cheltuieli de judecata la fond si in apel, catre apelantii parati.

A retinut tribunalul ca paratul T nu are calitate de mostenitor al autorului A si pe cale de consecinta nu are calitate procesuala pasiva in cauza, iar privitor la inscrisul intitulat memoriu tehnic, s-a considerat ca in cauza nu s-au prezentat probe care sa conduca la concluzia ca acesta a suferit modificari si ca a produs consecinte juridice pentru a se putea retine existenta infractiunii prevazuta de art. 288 Cod penal si mai mult, in litigiul privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor inscrisul mentionat anterior nu a fost avut in vedere de instante si nici nu a fost invocat de parti ca proba.

Impotriva deciziei Tribunalului a formulat recurs reclamanta B, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, precizand ca la baza sentintei instantei de fond nr. 11878/2012 a stat recunoasterea de catre parti a infractiunii de fals, actul falsificat producand consecinte juridice, in baza acestuia fiind eliberata eronat autorizatia de constructie nr.13/1965, modificarea actului fiind facuta cu intentia vadita de a se modifica latimea terenului, mostenitoarele lui A, folosindu-se de acest act intitulat memoriu tehnic, pentru dovedirea intinderii dreptului lor de proprietate .

Ca, in mod eronat s-a retinut nearatarea consecintelor juridice pe care sa le fi produs inscrisul memoriu tehnic, intrucat acesta a fost avut in vedere la pronuntarea solutiei in care sa facut granituirea proprietatilor partilor.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.6534/13 iunie 2013 a admis recursul reclamantei, a casat decizia nr. 32/2013 a tribunalului si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul G.

Cu privire la aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 129 alin. 5 ind. 1 Cod procedura civila, potrivit carora partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii, invocata oral de catre aparatorul paratelor, s-a retinut ca recurenta nu a formulat o astfel de critica in calea de atac a recursului si pe de alta parte exprimarea unui punct de vedere in privinta unei eventuale verificari de scripte prin expert, s-a facut de catre aparatorul reclamantei la interpelarea instantei cu ocazia dezbaterilor, asa cum este consemnat in practicaua prezentei decizii.

Ca, instanta a pus o asemenea intrebare, avand in vedere faptul ca la dosar nu s-a identificat un original al actului, stiut fiind ca o expertiza de specialitate nu se poate realiza asupra unei copii, dar si faptul ca in recurs s-a facut afirmatia de catre recurenta prin aparator al faptului „recunoasterii” falsului de catre parate.

Or, recunoasterea se refera la un fapt personal, iar in cauza s-a stabilit ca paratele nu sunt autoarele falsului, dispunandu-se neinceperea urmaririi penale pentru fapta prevazuta si pedepsita in art. 288 Cod penal si s-a mai stabilit ca nu cunosteau ca memoriul ar cuprinde date nereale, dispunandu-se neinceperea urmaririi penale, inclusiv pentru infractiunea de uz de fals prevazuta si pedepsita in art. 291 Cod penal.

Mai mult, in prima instanta, s-a pronuntat o solutie in considerentele careia s-a consemnat mentionarea unor date nereale in memoriul tehnic in discutie, ceea ce presupune un fals intelectual - in sensul art. 289 Cod penal, de catre insasi persoana care il intocmeste, iar nu un fals material - in sensul art. 288 Cod procedura civila, legat de care s-au efectuat cercetarile penale in cauza, presupusul faptuitor fiind autorul paratelor.

Ca, o verificare de scripte prin expert este evident ca se realizeaza numai in cazul falsului material, iar nu si in cazul falsului intelectual si pe de alta parte nici in cadrul cercetarii penale nu s-a realizat o expertiza tehnica de specialitate, dandu-se solutia de neincepere a urmaririi penale ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale, avandu- se in vedere ca fapta ar fi fost savarsita in preajma anului 1965, presupusul autor al falsului material fiind chiar beneficiarul actului.

A mai stabilit curtea ca identificarea autorului pretinsului fals nu este un scop al procesului civil, nefiind un element esential in procedura civila de cercetare a falsului de catre aceasta instanta, fara de care nu s-ar putea pronunta o hotarare judecatoreasca, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 183 Cod procedura civila, potrivit carora, daca partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanta putand suspenda judecata pricinii si inaintand inscrisul procurorului impreuna cu procesul- verbal ce se va incheia.

In sprijinul aceleiasi concluzii, vin si dispozitiile art. 184 Cod procedura civila, potrivit carora falsul se va cerceta de instanta civila prin orice mijloc de dovada.

Curtea a apreciat ca si stabilirea momentului in care s-ar fi produs modificarea materiala a Memoriului, in raport cu care s-ar fi putut stabili daca este un fals al unui inscris sub semnatura privata sau al unui act oficial - din punctul de vedere al intimatilor parati este inutila, important in cazul de fata fiind faptul daca inscrisul respectiv a fost modificat si folosit in procesul anterior sau este de natura sa produca consecinte juridice, aceasta cerinta fiind valabila pentru ambele falsuri.

S-a apreciat ca o discutie privind incidenta in cauza a dispozitiilor art. 129 alin. 5 ind. 1 Cod procedura civila nu are obiect, de vreme ce in prima instanta, fie si fara administrarea unei probe cu expertiza, s-a admis actiunea reclamantei, iar calea de atac a fost promovata in aceste conditii de catre parate, iar nu de reclamanta, paratele fiind cele care prin motivele de apel au invocat printre altele faptul ca instanta de fond avea obligatia sa stabileasca prin orice mijloace de proba savarsirea infractiunii de fals, prevazuta de art.288 Cod penal, invocandu-se practic dispozitiile art. 184 Cod procedura civila.

A aratat instanta de recurs ca tribunalul a retinut in partea finala a considerentelor faptul ca in litigiul anterior privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor inscrisul intitulat memoriu tehnic nu a fost avut in vedere de instante, nici nu a fost invocat de parti ca proba si ca din lecturarea hotararii judecatoresti, sentinta civila nr.8767 din 21.12.2009, nu rezulta ca instantele ar fi avut in vedere acest memoriu tehnic, ori, tribunalul ca instanta de apel, instanta superioara de fond si devolutiva, in fata careia de regula se transeaza definitiv starea de fapt a ajuns la aceste concluzii, fara a socoti necesar sa dispuna atasarea spre observare a dosarului in care s-a pronuntat hotararea judecatoreasca aratata, desi aceasta atasare era strict necesara intrucat numai o analiza atenta a probatoriului administrat permitea o concluzie corecta si corespunzatoare realitatii.

Ca in aceasta situatie instanta de apel nu a lamurit pe deplin starea de fapt si nu a cercetat fondul cauzei, in privinta efectelor juridice pe care le-ar fi produs inscrisul defaimat ca fals in procesul anterior, efecte care sa justifice in prezent, inclusiv interesul reclamantei in sustinerea in continuare a anularii ca fals a memoriului respectiv in privinta latimii la strada a terenului paratelor.

Ca, pe de alta parte simpla afirmatie ca memoriul tehnic in sine nu ar fi constitutiv sau declarativ de drepturi, desi corecta, nu este suficienta prin ea insasi pentru a rezolva problema dedusa judecatii, acest rationament logico-juridic fiind apt de a fi fost facut intr-un litigiu cum a fost cel anterior, avand ca obiect granituire, revendicare si/sau obligatie de a face.

Privitor la faptul ca instanta de apel a retinut faptul ca titularul dreptului B, nu ar fi aratat ce consecinte juridice a produs inscrisul intitulat memoriu tehnic a fost considerat gresit de catre curte, de indata ce reclamanta a formulat plangere penala si a invocat hotararea judecatoreasca pronuntata anterior in revendicare, granituire si obligatie de a face, in masura in care existau nelamuriri cu privire la aceasta imprejurare, s-a considerat ca instanta trebuia sa puna in discutia partilor acest aspect si sa ceara partii un punct de vedere in aceasta privinta, sau detalii privitoare la masura in care memoriul tehnic respectiv a influentat solutia data in procesul anterior, sau ar fi de natura sa produca in continuare consecinte juridice, din punctul de vedere al reclamantei.

Prin decizia civila nr. 514/04.11.2013, pronuntata de Tribunalul G - Sectia I Civila, in dosarul nr.12155/318/2012*, s-a admis apelul declarat de apelantii parati, impotriva sentintei civile nr.11878 din 04.10.2010.

A schimbat sentinta in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului T si a respins actiunea fata de acesta ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins ca fiind nefondata actiunea si fata de ceilalti parati.

A obligat intimata reclamanta la 1506 lei cheltuieli de judecata in toate ciclurile procesuale catre apelantii parati.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca Parchetul de pe langa Judecatoria T. a solicitat instantei anularea inscrisului intitulat,, memoriu tehnic„ pe considerentul ca acesta prezinta modificari si a facut obiectul cercetarilor penale in dosarul nr. 4440/P/2011 (titularul dreptului B insusindu-si actiunea parchetului, solicitand anularea memoriului tehnic si a autorizatiei de construire nr. 13/1965) prin rezolutia din 21.11.2011 dispunandu-se neinceperea urmaririi penale privind savarsirea infractiunii prevazuta de art. 288 alin. 1 Cod penal, intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale.

Actul a carui anulare se solicita in cauza dedusa judecatii consta dintr-un inscris intitulat,, memoriu tehnic” semnat de catre A ca beneficiar al actului, inscrisul prezentand date tehnice privitoare la un teren situat pe raza localitatii T cu un front la strada de 18 m si o adancime de 250 m, pe acest teren urmand sa fie edificata o constructie .

In cuprinsul acestui memoriu la punctul B - amplasament - se precizeaza ca imobilul constructie ce se executa se propune a fi amplasat pe latura de 18, 50 m in directia Nord cu o retragere de 20 m fata de axul strazii si intrucat dimensiunea de 18,50 m de la punctul B prezinta ingrasari, s-a concluzionat ca initial aceasta dimensiune era alta si ulterior a fost modificata, memoriul tehnic stand la baza eliberarii autorizatiei nr. 13/1965.

In conformitate cu dispozitiile art. 184 Cod procedura civila, cand nu mai este posibila judecata penala, falsul se cerceteaza de catre instanta civila prin orice mijloace de dovada.

In situatia in care autorul falsului nu a fost identificat, ori actiunea penala nu mai poate fi pusa in miscare, datorita prescrierii sau stingerii acesteia, falsul se va cerceta pe cale incidentala de catre instanta civila, iar in cazul in care in urma probelor administrate se va constata ca inscrisul este fals, acesta se va inlatura din proces.

Dispozitiile art. 288 alin. 1 Cod penal reglementeaza infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, articolul 150 alin. 2 Cod penal precizand intelesul inscrisului oficial, falsul material in inscrisuri oficiale putand consta in falsificarea unui inscris prin contrafacerea subscrierii insemnand a executa pe un inscris oficial adevarat sau plasmuit o serie de modificari, in speta dedusa judecatii pentru a fi retinuta savarsirea infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale trebuind sa se dovedeasca modificarea inscrisului dupa ce acesta a fost depus la fostul Sfat Popular al comunei T, in vederea obtinerii autorizatiei de construire .

S-a retinut ca fiind nereale sustinerile intimatei reclamante privitoare la consecintele juridice pe care le-a produs actul a carui anulare se solicita atunci cand a fost solutionat litigiul anterior purtat intre parti si finalizat prin sentinta civila nr.8767/2009 a Judecatoriei T. Aceasta intrucat din motivarea sentintei mentionate (sentinta prin care a fost solutionat litigiul purtat intre parti avand ca obiect revendicare, obligatie de a face, granituire si servitute de vedere) se retine ca terenul apelantelor din prezenta cauza are latimea variabila cu un front la strada de 16,75 m, iar la capatul de Vest avand o latime de 13,35 m, terenul provenind de la A, prin actul de vanzare cumparare autentificat la data de 30.03.1933. Ca, pe acest teren au fost edificate ulterior constructii constand in imobil casa de locuit si anexe. Se mai face precizarea in sentinta ca terenul partilor este delimitat la drum de un gard de piatra si ciment construit de catre autorul paratei (intimata reclamanta din cauza de fata), reper necontestat de nici una din parti si mai mult, mare parte din hotar a fost materializat de autorii partilor prin stalpi de beton, care au fost dublati de o parte si de alta a liniei de hotar, care trece printre acesti stalpi.

Ori, in aceasta situatie, sustinerea intimatei reclamante ca a fost prejudiciata prin actul a carei anulare se solicita, pe considerentul ca i-au fost luati din latimea terenului 82 cm pentru ca s-a trecut in memoriu o latime de 18 m este infirmata de cele anterior mentionate, apreciind tribunalul ca la punctul B -amplasament - din memoriul tehnic este vorba doar de propunerea de a fi amplasata cladirea ce urma a fi edificata pe latura de 18,50 m in directia de Nord.

Ca atare, nu a putut fi retinuta producerea de consecinte juridice in ceea ce o priveste pe intimata reclamanta, prin actele ce se cer a fi anulate, cu atat mai mult cu cat acestea nu sunt de natura a duce la dobandirea unui drept de proprietate asupra terenului pentru care partile s-au judecat si mai mult, s-a apreciat ca nu s-a dat de catre instanta in anul 2009 valoare probanta inscrisului intitulat,, memoriu tehnic” de indata ce acesta nu a fost mentionat in nici un fel in motivarea sentintei nr.8767/2009 a Judecatoriei T si din contra mentionat a fost actul de vanzare cumparare din 1933 si dovada din anul 1964.

Nici in raportul de expertiza care s-a efectuat in dosarul nr. 10902/318/2007 nu se face vorbire despre,, memoriul tehnic”, ci despre faptul ca de la strada proprietatile partilor sunt despartite printr-un gard zidit care constituie linia despartitoare si cu care partile sunt de acord, nicaieri nesustinandu-se indreptatirea la o latime de 18 m, ci de 16 m, asa cum s-a precizat memoriul cuprinzand in realitate amplasamentul locuintei care s-a edificat si nu latimea terenului apelantelor parate.

Nu este de neglijat nici faptul cu privire la autorizatia de constructie ca in litigiul dintre parti finalizat prin sentinta nr. 8767/2009, aceasta a fost avuta in vedere doar cu privire la solutionarea cererii reconventionale prin care se solicita de catre B inchiderea unei ferestre de la imobilul proprietatea apelantilor.

Pentru considerentele care au fost aratate, tribunalul a apreciat ca nu s-a probat in nici un fel faptul ca actul a carui anulare s-a solicitat a suferit modificari si ca acesta a produs consecinte juridice in procesul anterior purtat intre parti in privinta latimii la strada a terenului apelantelor, acest act intitulat,, memoriu tehnic” nefiind avut in vedere de instante si nefiind invocat ca proba in litigiul anterior.

In ceea ce-l priveste pe apelantul parat T, s-a retinut ca acesta nu are calitate procesuala pasiva in cauza, nefiind mostenitor al autorului A.

Drept consecinta, apelul declarat de apelantii parati s-a admis si s-a schimbat sentinta in sensul ca s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului T si s-a respins actiunea fata de acesta, si a fost respinsa ca nefondata actiunea si fata de ceilalti parati.

In baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila a fost obligata intimata reclamanta la 1506 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorarii avocati si taxa timbru, efectuate in toate ciclurile procesuale catre apelanti.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs B, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivele de recurs arata ca, la baza pronuntarii sentintei de fond a stat recunoasterea de catre parati a infractiunii de fals si probele materiale existente in cauza, de asemenea retinandu-se in mod corect de catre instanta de fond ca inscrisul a produs consecinte juridice, in baza acestuia fiind eliberata in mod eronat si autorizatia de constructie nr.13/13.05.1965, astfel ca acest act a fost folosit in proces de mostenitoarele lui A pentru dovedirea intinderii dreptului lor de proprietate.

Arata ca se motiveaza la pagina 3 ca autorul falsului nu poate fi identificat astfel ca nu se stie daca A ar fi autoarea falsului chiar daca toti intimatii recunosc acest lucru.

Sustine ca in mod eronat instanta de apel a motivat ca titularul dreptului de proprietate adica recurenta, nu a aratat ce consecinte juridice a produs inscrisul intitulat memoriu tehnic.

O alta critica a deciziei este faptul ca instanta a retinut ca in dosarul nr.10902/2007 la stabilirea liniei de hotar s-a gasit o latime la strada de 16,75 m dar nu motiveaza de unde ar proveni si acesti 0,75 m latime pe toata lungimea terenului.

In drept isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.304 Cod procedura civila.

Recursul este nefondat.

In primul rand, exceptia nulitatii recursului urmeaza a fi respinsa, intrucat incadrarea motivelor de recurs astfel cum au fost formulate permit incadrarea acestora in dispozitiile punctului 9 al art. 304 Cod procedura civila, exceptand ultima critica tratata in randurile de mai jos.

Pe fond, motivele de recurs se circumscriu analizei cazurilor in care "Memoriul Tehnic" a carui anulare se solicita prin actiunea pendinte, respectiv se contesta prin calea de atac promovata ar fi sau nu de natura sa produca in vreun fel consecinte juridice.

Ori, singurele efecte juridice pe care le poate produce memoriul tehnic in discutie sunt ca respectivul act face parte din documentatia care sta la baza emiterii unei autorizatii de construire.

Pe de alta parte, in cadrul aceluiasi dosar, a fost respinsa in mod irevocabil cererea reclamantei pentru anularea autorizatiei de constructie, solutie care nu a fost contestata de catre nicio parte .

In aceste conditii, cum toate partile au imbratisat ideea ca nu exista cazuri de anulare a autorizatiei de construire, recurenta nu justifica in ce masura i-ar afecta un simplu memoriu tehnic care a stat la baza emiterii autorizatiei de construire, constatata in mod irevocabil a fi emisa in mod legal.

Recurenta invoca in mod gresit ca memoriul tehnic ar fi fost utilizat intr-un alt litigiu pentru dovedirea intinderii dreptului de proprietate, de vreme ce nu poate face dovada modului in care o instanta de judecata s-a intemeiat in considerentele sale pe o astfel de proba; de altfel, nici nu se poate considera ca un "Memoriu Tehnic" ar putea echivala cu un titlu de proprietate pentru a face dovada intinderii dreptului de proprietate.

Recurenta este deci intr-o evidenta eroare atunci cand acorda unui "Memoriu Tehnic", presupus a fi efectuat de catre autorul unei parti efectele unei veritabile probe a dreptului de proprietate, de vreme ce in nicio ipoteza admisa de lege, cele doua acte nu sunt niciodata echivalente.

Chiar daca se invoca depunerea acestui memoriu la efectuarea raportului de expertiza, recurenta tot nu arata in concret care ar fi fost consecintele practice ale unui demers de acest gen, respectiv in ce mod ar fi condus la intemeierea concluziilor expertului pe un astfel de act, in detrimentul actelor de proprietate si cum ar fi fost alterata situatia de fapt conturata de raportul de expertiza.

Sub aspectul laturii obiective, orice infractiune de fals presupune o atestare necorespunzatoare adevarului, facuta unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen.; aceasta atestare trebuie sa indeplineasca, printre altele, cerinta de a fi apta sa serveasca, prin insusi faptul ca a fost facuta, la producerea unei consecinte juridice; in caz contrar, nu este cazul de constare a unei infractiuni si, implicit, actiunea civila care decurge dintr-un asemenea dosar penal devine inutila.

Actiunile in justitie nu fac parte de exemplu din declaratiile ce au insusirea de a produce, potrivit legii, consecinte juridice, in sensul art. 292 Cod penal; in sens procesual, dreptul la actiunea civila desemneaza numai posibilitatea persoanei de a se adresa organului jurisdictional competent in vederea apararii unui drept incalcat, fara ca aceasta sa implice, in mod necesar, si obtinerea protectiei juridice a acelui drept.

Nu sunt generatoare de consecinte juridice si nu pot duce la retinerea infractiunii de fals in declaratii sustinerile neadevarate ale reclamantului dintr-o actiune civila, deoarece ele sunt supuse unei verificari ulterioare, obligatorii, a continutului lor, de catre instanta, iar partile din proces au dreptul de a contesta cele sustinute de reclamant si de a contraproba.

Practica si doctrina de specialitate este cvasiunanima in sensul ca nu exista fals in declaratii atunci cand declaratia neadevarata este supusa verificarii organului in fata caruia a fost facuta - nefiind, deci, apta sa produca consecinte juridice prin simpla sa existenta.

Aceasta este si ipoteza prezentata in speta pendinte, de vreme ce memoriul tehnic efectuat la comanda unui beneficiar va fi supus verificarii organului emitent al autorizatiei de construire, care poate confirma sau infirma sustinerile cuprinse in acesta.

Ori, autorizatia de construire este irevocabil constatata a fi neafectata de fals; deci, memoriul tehnic care a stat la baza emiterii sale nu poate si nici nu este de natura a produce prin simpla sa existenta consecinte juridice.

Ultima critica din motivele de recurs face vorbire de analiza unor probe, fiind subsumata deci unei critici de netemeinicie, inadmisibil a fi formulata in conditiile unui recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 Cod procedura civila; este de altfel si de prisos a fi cercetata prin prisma celor mai sus dezvoltate.

In concluzie, potrivit dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.

In raport de dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, va obliga recurenta la plata catre intimata A. a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat si cheltuieli de transport.