Agent de politie in cadrul Politiei de frontiera decontarea cheltuielilor de transport, Mutare intr-o alta localitate decat cea de domiciliu  

Principala consecinta a reorganizarii Politiei de Frontiera Romana prin Legea nr. 280/2011 in sensul desfiintarii tuturor Inspectoratelor Judetene ale P.F.R. si infiintarii Inspectoratelor Teritoriale ale Politiei de Frontiera si Garzii de Coasta a constat in preluarea de catre acestea din urma a personalului in interesul serviciului. Mutarea in interes de serviciu, in sensul legii, nu presupune doar scriptic trecerea de la o institutie la alta, ci efectiv desfasurarea activitatii profesionale intr-o alta unitate decat cea in care functionarul statutar lucra inainte de intervenirea modificarii raportului de serviciu, ceea ce nu este valabil in prezenta speta. Scopul normei legale citate a fost ca decontarea cheltuielilor de transport sa aiba un fundament real, o mutare efectiva in interes de serviciu, ceea ce presupune schimbarea locului de munca. Astfel, pretentiile reclamantului trebuie sa fie examinate exclusiv in functie de natura schimbarii ce a avut in raportul de serviciu pe care acesta il are cu parata si de implicatiile pe care respectiva schimbare le-a avut in ceea ce priveste situatia locativa a reclamantului.

Curtea de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 631/10.04.2019

Prin Sentinta nr. 562/11.12.2018 pronuntata de Tribunalul Vaslui s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de Sindicatul National al Agentilor de Politie, in calitatea de reprezentant al reclamantului X in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca membrul de sindicat X este incadrat la Serviciul Politiei de Frontiera Husi, fiind locul unde isi desfasoara efectiv

s s 5 s s

activitatea.

A invocat prima instanta prevederile art. 6 alin. 1 lit. f si f ind. 1 din HG nr. 1292/2003, retinand ca pentru a beneficia de decontarea cheltuielilor de transport este necesar ca solicitantul sa se afle in una dintre aceste situatii: a fost mutat in interesul serviciului intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta; a fost imputernicit sa indeplineasca functii intr-o alta unitate decat cea din care fac parte, situata intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta; a fost numit in prima functie intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta.

Analizand sustinerile reclamantului instanta a constatat ca reclamantul locuieste in municipiul Vaslui, iar sediul unitatii unde isi desfasoara activitatea este situat in alta localitate, respectiv in municipiul Husi la mai mult de 7 km de domiciliul sau.

A mai retinut prima instanta ca angajatul a fost incadrat initial la data de 01.04.2006 in cadrul Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Vaslui (structura care nu mai exista ca urmare a reorganizarii din anul 2011), locul desfasurarii activitatii fiind localitatea Falciu, jud. Vaslui. incepand cu 01.02.2007, acesta a fost mutat la cerere la Sectorul Politiei de Frontiera Husi, desfasurand activitate in localitatea Husi, conform dispozitiei sefului I.J.P.F. Vaslui cu nr. S/1309324 din 01.02.2007.

Ulterior, in anul 2011 a avut loc reorganizarea structurilor politiei de frontiera astfel incat Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Vaslui a fost desfiintat, atributiile sale fiind preluate de catre ITPF Iasi in cadrul caruia au fost infiintate sectoare si servicii printre care si SPF Husi, in care activeaza in prezent reclamantul, cu acelasi sediu ca cel de dinainte de reorganizare. Practic, locul de munca a reclamantului nu s-a schimbat ci doar subordonarea unitatii in care lucreaza.

Or, asa cum s-a statuat in practica judiciara, prin mutare in interesul serviciului legiuitorul a urmarit schimbarea efectiva a locului de munca a politistului din cel initial, in interes de serviciu. insa, in speta, dupa reorganizare sau dupa castigarea concursului pentru postul pe care il ocupa in prezent, locul de munca a reclamantului nu s-a modificat, ramanand acelasi din anul 2007, cand a solicitat mutarea la aceasta unitate la cererea sa.

in acelasi sens sunt si dispozitiile din Normele Metodologice prevazute in Ordinul MAI nr. 51/2014.

Astfel, a retinut tribunalul ca una din conditiile necesare pentru o cerere de decont de felul celei in discutie sa fie aprobata o constituie cea prevazuta de art. 4 lit. b din Normele Metodologice prevazute in Ordinul MAI nr. 51/2014, si anume aceea ca solicitantul sa fi fost mutat, in interes de serviciu, intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau resedinta. Instanta apreciaza ca ratiunea avuta in vedere de legiuitor in ipoteza legala anterior mentionata, este reprezentata de intentia de acordare a unor compensatii financiare persoanelor care, prin natura functiei, sunt obligate sa isi desfasoare activitatea intr-o alta localitate decat cea de domiciliu/resedinta. Prin urmare, pot beneficia de atari compensatii persoanele care si-au schimbat locul de munca din motive independente de vointa lor. Nu aceasta este si situatia in care se afla reclamantul.

Astfel, prima instanta a aratat ca in cursul anului 2007 reclamantul a fost mutat, la cerere, in cadrul SPF HUSI. Ulterior, ca urmare a unei reorganizari, serviciul mentionat a fost desfiintat, reclamantul continuand sa-si desfasoare activitatea in aceeasi localitate, dar in cadrul ITPF Iasi. Reincadrarea partii in noua institutie nu poate fi, in nici un caz, echivalata cu o mutare, astfel incat se poate in continuare aprecia ca reclamantul isi desfasoara activitatea in localitatea anterior mentionata ca urmare a exprimarii propriei vointe.

In aceste conditii, instanta a constatat ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute la art. 6 lit. f. din HG nr. 1292/2003 astfel incat reclamantul nu poate beneficia de decontarea cheltuielilor de transport.

Imprejurarea ca anterior datei de 12.11.2015 a beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport a considerat prima instanta ca nu are relevanta in cauza de fata, o astfel de practica nefiind suficienta pentru acordarea unui drept, daca din inscrisurile depuse la dosar, reiese ca reclamantul nu se incadreaza in dispozitiile legii pentru a beneficia de acest drept.

De asemenea, instanta a mai retinut ca nici celelalte doua situatii nu sunt aplicabile reclamantului. Acesta nu demonstreaza ca a fost imputernicit sa indeplineasca functii intr-o alta unitate si nici ca a fost numit la prima functie intr-o alta localitate decat cea de domiciliu.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, recurentul Sindicatul National al Agentilor de Politie, in numele membrului de sindicat X, aratand ca dupa reorganizarea administrativa a Politiei de Frontiera, recurentul a fost incadrat pe post la Sectorul Politiei de Frontiera Husi, insa nu si-a mai desfasurat activitatea in municipiul Husi, ci in localitatea A., com D. In aceste conditii, locul de munca al reclamantului s-a modificat dupa reorganizare tocmai cu privire la locul de desfasurare efectiva a activitatii.

Considera ca numirea sa in anul 2011, dupa reorganizare, s-a facut in interesul serviciului, iar in anul 2012 Sectorul Politiei de Frontiera Husi si-a stabilit sediul in

5 s s s

municipiul Husi, insa, la momentul reorganizarii, reclamantul a desfasurat activitate in localitatea A., com. D., sens in care nu pot fi intemeiate cele retinute de instanta de judecata, in sensul ca nu a fost o schimbare efectiva a locului de munca;

Intimatul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi, legal citat, a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Solutia instantei de recurs

Cu privire la situatia reclamantului, se retine ca acesta, incepand cu data de 01.04.2006, a fost numit in prima functie la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Vaslui (I.J.P.F. Vaslui), in cadrul Sectorului Politiei de Frontiera Falciu (S.P.F. Falciu), cu sediul in localitatea B., com. F., judetul Vaslui, in baza dispozitiei sefului I.J.P.F. Vaslui nr. xxxx din 01.04.2006.

Ulterior, incepand cu data de 01.02.2007, in baza dispozitiei sefului ITPF Vaslui nr. xxxx/01.02.2007, la cererea reclamantului, acesta fost mutat de la SPF Falciu la SPF Husi, care avea sediul in localitatea Husi, in timp ce avea domiciliul in Municipiul Vaslui.

La data de 15.12.2011, Politia de Frontiera Romana a fost reorganizata prin Legea nr. 280/2011 in sensul desfiintarii tuturor Inspectoratelor Judetene ale P.F.R. si infiintarii Inspectoratelor Teritoriale ale Politiei de Frontiera si Garzii de Coasta, structuri cu personalitate juridica, iar intreg personalul I.J.P.F. Vaslui a fost mutat in interesul serviciului, respectiv preluat, la Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi (I.T.P.F. - Iasi), conform dispozitiei inspectorului general si a sefului I.T.P.F. Iasi.

Ocuparea posturilor similare celor desfiintate s-a facut prin repunerea in functie prin aplicarea prevederilor art. 100 alin. l si 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, respectiv prin numirea in functii a personalului.

Mutarea reclamantului de la I.J.P.F. Vaslui - SPF Husi la I.T.P.F. Iasi, ca urmare a reorganizarii, s-a facut prin numirea sa in cadrul ITPF Iasi - SPF Husi, cu sediul in Husi.

In urma verificarilor efectuate, paratul a constatat ca reclamantul nu indeplineste conditiile legale pentru a beneficia de dreptul la decontarea cheltuielilor de transport. Prin adresa nr. xxxx/29.06.2018 emisa de Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi a fost informat reclamantul cu privire la refuzul de decontare a cheltuielilor de transport.

Curtea costata ca, in cauza, sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 1292/2003, citate si de prima instanta, dispozitii ce statueaza ca „
politistii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, dus si intors, in contul unitatilor din care fac parte si in situatiile in care se deplaseaza
:

f) la si de la locul de munca, pe o distanta de 5 - 70 km, pentru politistii mutati in interesul serviciului intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta, carora nu li se pot asigura locuinte in localitatea in care au fost mutati;

f ind. 1) la si de la locul de munca, pe o distanta de 5 - 70 km, pentru politistii imputerniciti sa indeplineasca functii intr-o alta unitate decat cea din care fac parte, situata intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta, si pentru politistii numiti in prima functie intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta, carora nu li se pot asigura locuinte in localitatea in care au fost imputerniciti/numiti in prima functie. ”

Instanta de recurs mai arata ca potrivit art. 4 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr.51/2014 decontarea se realizeaza
in cazul politistilor aflati in urmatoarele situatii: a) au fost numiti in prima functie intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta; b) au fost mutati in interes de serviciu intr-o alta localitate decat cea de domiciliu sau de resedinta.

Asa cum a retinut si prima instanta, pentru solutionarea favorabila a cererii recurentului de obligare la decontarea cheltuielilor de transport la si de la locul de munca, trebuie indeplinite cumulativ doua conditii, respectiv: pe de o parte, ca data de 15.12.2011 sa fi avut loc o mutare a recurentului in interesul serviciului; si, pe de alta parte, ca urmare a mutarii in interesul serviciului, domiciliul sau resedinta recurentului sa nu se afle in circumscriptia localitatii unde se afla serviciul.

Or, in cauza, contrar celor retinute de prima instanta, Curtea retine ca prima conditie referitoare la mutarea reclamantului in interesul serviciului nu este indeplinita.

Astfel, principala consecinta a reorganizarii Politiei de Frontiera Romana prin Legea nr. 280/2011 in sensul desfiintarii tuturor Inspectoratelor Judetene ale P.F.R. si infiintarii Inspectoratelor Teritoriale ale Politiei de Frontiera si Garzii de Coasta a constat in preluarea de catre acestea din urma a personalului in interesul serviciului.

Mutarea in interes de serviciu, in sensul legii, nu presupune doar scriptic trecerea de la o institutie la alta, ci efectiv desfasurarea activitatii profesionale intr-o alta unitate decat cea in care functionarul statutar lucra inainte de intervenirea modificarii raportului de serviciu, ceea ce nu este valabil in prezenta speta. Scopul normei legale citate a fost ca decontarea cheltuielilor de transport sa aiba un fundament real, o mutare efectiva in interes de serviciu, ceea ce presupune schimbarea locului de munca.

Astfel pretentiile reclamantului trebuie sa fie examinate exclusiv in functie de natura schimbarii ce a avut in raportul de serviciu pe care acesta il are cu parata si de implicatiile pe care respectiva schimbare le-a avut in ceea ce priveste situatia locativa a reclamantului .

In speta, Curtea constata ca reclamantului nu i s-a schimbat in realitate locul de munca, acesta continuandu-si activitatea in acelasi loc de munca, in aceleasi conditii, ceea ce s-a schimbat fiind doar denumirea autoritatii cu care avea raport de serviciu ca urmare a reorganizarii Politiei de Frontiera Romana prin Legea nr. 280/2011 fiind desfiintat Inspectoratul Judetean Vaslui, astfel ca reclamantul a fost preluat de structura nou infiintata Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi.

Chiar daca legiuitorul nu a folosit, atunci cand s-a referit la drepturile de care beneficiaza functionarii publici, termenul de mutare efectiva, aceasta nu inseamna ca nu se impune verificarea conditiilor concrete in care s-a dispus si s-a realizat mutarea functionarului public, daca a existat o mutare reala, respectiv o schimbare a locului de munca, si nu doar o schimbare a unitatii angajatoare, intrucat sumele solicitate sunt menite sa acopere o cheltuiala reala care a survenit ca urmare a unei mutari reale, efective.

Mai mult, nici cea de-a doua conditie de recunoastere a dreptului recurentului la decontarea cheltuielilor de transport nu este indeplinita, intrucat situatia de fapt ceruta de norma preexista, reclamantul ocupand o functie in cadrul SPF Husi (indiferent ca sediul era la Husi sau com. A.) inca din 2007, ca urmare propriei sale solicitari, iar nu in interes de serviciu.

Avand in vedere considerentele expuse, intrucat nu exista motive de nelegalitate invocate reclamant, iar solutia de respingere a cererii de decont este una legala si temeinica, in

mod corect prima instanta a respins ca neintemeiata cererea de obligare a paratului sa recunoasca si sa deconteze cheltuielile de transport pentru perioada 12.11.2015.