Admisibilitatea cumulului dobanzilor legale cu actualizarea sumei restante, obligatia angajatorului de plata a unor drepturi salariale

Codul civil: art. 1082 si art. 1088

• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011: art. 1 si art. 2
• Codul muncii: art. 268 alin. (1) lit. c)
• Decretul nr. 167/1958: art. 3, art. 7 si art. 16

Pentru drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar, stabilite prin hotarare judecatoreasca, pot fi acordate atat dobanzi legale, cat si actualizarea lor cu rata indicelui de inflatie, deoarece natura juridica a pretentiilor este diferita. Acordarea dobanzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflatiei are ca finalitate pastrarea valorii reale a sumei de bani.

Esalonarea, printr-un act normativ, a executarii hotararii judecatoresti prin care s-a stabilit obligatia angajatorului de plata a unor drepturi salariale in favoarea angajatilor nu are ca efect amanarea exigibilitatii acestor creante, deoarece ea vizeaza doar faza procesuala de executare a creantei astfel recunoscuta.

Acest act normativ nu are semnificatia exonerarii debitorului de plata daunelor interese moratorii, intrucat art. 1082 din Codul civil consacra principiul raspunderii debitorului pentru executarea cu intarziere, acesta putand fi obligat la despagubiri, indiferent daca a actionat cu intentie sau din culpa. Raspunderea sa civila va fi atrasa ori de cate ori nu se dovedeste existenta unei cauze straine, exoneratoare de raspundere, reprezentata de: cazul fortuit, forta majora, fapta creditorului insusi sau fapta unui tert pentru care debitorul nu este tinut a raspunde. Or, un astfel de act normativ nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere.

Termenul de prescriptie al dreptului material la actiune pentru solicitarea dobanzilor legale este de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune. Executarea partiala a drepturilor banesti, stabilite prin titlul executoriu, nu reprezinta o recunoastere a dreptului la acordarea dobanzilor legale, deoarece ea vizeaza drepturi banesti nerecunoscute de parati, a caror realizare a fost posibila doar printr- un proces civil, cu concursul instantelor de judecata, iar Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu putea recunoaste drepturi banesti pentru care angajatii a u obtinut un titlu executoriu, ce se bucura de autoritate de lucru judecat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 801 din 17 septembrie 2014, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 848/24.04.2014, pronuntata de Tribunalul Timis dosarul nr. 10940/30/2013, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.

A fost admisa exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune in ceea ce priveste perioada anterioara datei de 11.11.2010.

A fost admisa in parte actiunea formulata si completata de reclamantele: C. (fosta C.) A.N., M.C. si L. (fosta T.) S.R. in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Bihor si Curtea de Apel Oradea.

Au fost obligati paratii Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea si Ministerul Justitiei la plata catre reclamante a dobanzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentinta civila nr. 39/01.10.2008 a Curtii de Apel Oradea, incepand cu data de 11.11.2010 si pana la data platii efective.

Au fost obligati paratii Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea si Ministerul Justitiei la plata dobanzii legale prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, cat si art. 3 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011, respectiv prin raportare la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale, ulterioare intrarii in vigoare a acestui act normativ, incepand cu data de 11.11.2010 si pana la data platii efective, respingandu-se in rest actiunea.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice este intemeiata, intrucat calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii sau fata de care se poate realiza interesul respectiv.

Intre paratii chemati in judecata si Ministerul Finantelor Publice exista raporturi juridice de drept administrativ, in temeiul obligatiilor legale reciproce si specifice ce le revin in procesul bugetar, conform dispozitiilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice. Prin urmare, intre Ministerul Finantelor Publice si institutiile parate nu exista nici o obligatie de despagubire sau de garantie in ipoteza neexecutarii de catre o institutie publica a obligatiei ce ii revine.

In concluzie, in absenta unei dispozitii legale exprese care sa instituie, in sarcina paratului Ministerul Finantelor Publice, obligatia de alocare de fonduri, instanta de judecata nu poate obliga acest parat la indeplinirea obligatiei respective.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de catre paratul Ministerul Justitiei in raport cu drepturile obtinute prin hotarari judecatoresti, instanta de fond a avut in vedere prevederile art. 171 (fost 166) din Codul muncii, republicat, si faptul ca nu s-a solicitat plata dobanzii legale prin cererea introductiva de instanta ce a condus la pronuntarea sentintei civile indicate in actiunea ce face obiectul prezentei judecati. Or, numai in privinta debitelor stabilite prin respectiva hotarare judecatoreasca, in care nu a fost inclusa si dobanda, nu a operat prescriptia, in schimb in cazul prezentelor pretentii, reprezentand dobanda legala, solicitate pe cale separata si care au natura unor daune - interese moratorii, opereaza termenul de prescriptie prevazut de Codul muncii.

Asupra fondului cauzei, tribunalul a retinut ca, prin sentinta civila nr. 39/2008, pronuntata de catre Curtea de Apel Oradea in dosarul nr. 3498/111/2005, paratii au fost obligati la plata catre reclamante a unor sume de bani cu titlu de drepturi banesti cuvenite si neachitate.

Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, s-a stipulat ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala, stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, sa se realizeze dupa o procedura de executare esalonata pe o perioada initiala cuprinsa intre 2010 - 2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011), au fost aduse modificari sub aspectul perioadei si a procentelor de creanta aferente perioadelor respective.

Reclamantii au inaintat ordonatorului de credite titlul executoriu respectiv, pana in prezent efectuandu-se plati partiale, iar pentru toata perioada intarzierii la plata si pentru partea de creanta ramasa neachitata, reclamantii au solicitat acordarea de dobanzi in prezenta cauza.

Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabileste, la art. 3, ca actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor, iar la art. 5 alin. 1, ca dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare.

Astfel, dispozitiile legale aplicabile cauzei de fata sunt cele prevazute la art. 1082, art. 1088 si art. 1073 din Codul civil si la art.166 alin. (1) si alin. (4) din Codul muncii.

Reclamantii, prin cererea de chemare in judecata, au solicitat obligarea paratilor la plata dobanzilor legale pentru creantele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotarari judecatoresti, a caror executare a fost esalonata, prin acte normative succesive, si anume: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar si Legea nr. 230/2011. Plata creantei, reprezentand cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu, a fost esalonata independent de vointa reclamantilor, creanta urmand a fi executata in anumite procente si la anumite termene.

Tribunalul a constatat ca aceasta creanta este exigibila, fiind ajunsa la scadenta, contrar a ceea ce au sustinut paratii, motivat de imprejurarea ca, in cazul obligatiilor afectate de un termen suspensiv, creanta devine exigibila numai in momentul implinirii acelui termen, iar termenul este suspensiv cand priveste exigibilitatea creantei, adica suspenda sau amana executarea creantei, obligatia debitorului luand nastere in momentul incheierii contractului, dar executarea ei neputandu-se cere decat dupa implinirea termenului.

In speta, nu exista astfel de creante, intrucat creanta a fost constatata prin hotarare judecatoreasca. Hotararile judecatoresti pronuntate in solutionarea conflictelor de munca sunt definitive si executorii, potrivit art. 274 (fostul art. 289) din

Codul muncii. Prin urmare,, aceasta creanta, de la data pronuntarii hotararii, a devenit certa, lichida si exigibila.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat o despagubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezinta prejudiciul suferit de creditor, pentru executarea cu intarziere si neexecutarea integrala a creantelor stabilite in titlu executoriu, obligatie succesiva si distincta de aceea de plata a drepturilor salariale neachitate. In raport de data la care creanta a devenit scadenta, prezentul litigiu nu cade sub incidenta noului Cod civil invocat de catre reclamanti, aplicabile in cauza fiind, asa cum s-a aratat, dispozitiile Codului civil vechi care reglementeaza efectele obligatiilor.

Art. 166 alin. (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 161) stabileste ca salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz, iar la alineatul 4 al aceluiasi articol se stipuleaza ca intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrar, are dreptul la dezdaunare, care, conform art. 1082 din Codul civil, consta in daune-interese pentru neexecutarea obligatiei sau intarzierea executarii, chiar daca debitorul nu este de rea-credinta si fara ca debitorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba.

Paratul Ministerul Justitiei a sustinut ca, in conditiile in care a operat actualizarea in functie de rata inflatiei, nu se mai justifica si dobanda legala. Fata de aceste aparari, instanta de fond a retinut ca, prin neexecutarea integrala a creantei la data cand era datorata, adica atunci cand a devenit certa lichida si exigibila, s-a produs, in patrimoniul beneficiarilor, un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu consta atat in pierderea puterii de cumparare a sumei de bani reprezentand aceasta creanta prin devalorizarea monedei nationale, cat si in daune interese la care sunt indreptatiti reclamantii pentru neexecutarea integrala a creantelor.

Acordarea acestor creante actualizate cu indicele de inflatie nu inseamna ca paratii au fost obligati la plata unei sume de bani mai mari decat cea datorata, ci este vorba de aceeasi suma, insa la valoarea de circulatie din momentul executarii. Actualizarea cu indicele de inflatie urmareste, de fapt, pastrarea valorii reale a obligatiei banesti la data efectiva a platii, avand un caracter compensatoriu, ce rezida in faptul ca repara partea din beneficiul nerealizat ce nu este acoperit de dobanda.

Dobanda legala reprezinta prejudiciul pentru beneficiul nerealizat. Potrivit art. 1084 din Codul civil, daunele-interese cuprind, in genere, pierderea ce a suferit creditorul si beneficiul de care a fost lipsit. Prin urmare, aceasta are o natura juridica diferita de actualizarea cu indicele de inflatie.

In raport de argumentele expuse mai sus, tribunalul a constatat ca, prin obligarea paratilor la plata dobanzii legale aferente creantei executate cu intarziere si/sau ramase neexecutate, nu se ajunge la o dubla reparare a prejudiciului, ci se asigura repararea integrala a prejudiciului.

De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, in mod obligatoriu, prin Decizia nr. 2/17.02.2014, ca, in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I si art.1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii, sub forma dobanzii legale, pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 este actul normativ care reglementeaza modul de calcul a dobanzii legale aplicabil in cauza, avand in vedere ca era aplicabila la data nasterii dreptului supus judecatii, respectiv la data la care daunele - interese solicitate erau cuvenite, acestea fiind acordate in baza dispozitiilor vechiului Cod civil, cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 3 si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011.

Impotriva sentintei civile nr. 848/24.04.2014, pronuntata de Tribunalul Timis dosarul nr. 10940/30/2013, a formulat apel paratul Ministerul Justitiei, solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiata.

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca reclamantele au obtinut deja repararea integrala a prejudiciului, prin acordarea de daune-interese constand in actualizarea sumelor datorate de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective.

Avand in vedere ca titlul executoriu detinut de catre reclamante a ramas irevocabil in anul 2008, iar actiunea a fost introdusa in anul 2014, paratul-apelant a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, sustinand ca, in cauza, nu a avut loc o intrerupere a cursului prescriptiei, intrucat, prin actele normative care au esalonat plata sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a reglementat o procedura speciala de executare, statul asumandu-si obligatia de a plati sumele prevazute in titluri, actualizate cu indicele preturilor de consum.

Asadar, in conditiile in care, potrivit art. II alin. (3) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, a operat actualizarea in functie de rata inflatiei, nu se mai justifica si dobanda legala, caci s-ar ajunge la o dubla reparare a prejudiciului si la o imbogatire fara just temei.

In speta, creantele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta. In cazul obligatiilor afectate de un termen suspensiv, creanta devine exigibila numai in momentul implinirii acelui termen.

In ceea ce priveste titlurile executorii neachitate pana in prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevazuta de art. I din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 18/2010, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 45/2010 si prin Legea nr. 230/2011.

Prin urmare, atat timp cat creantele nu sunt ajunse la scadenta, nu se pot acorda dobanzi pentru neexecutare.

In drept, se invoca dispozitiile art. 470 si art. 471 alin. (5) din Codul de procedura civila.

Examinand apelul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune in sens material, Curtea a constatat ca obiectul actiunii introductive poarta asupra acordarii de catre parati, in calitate de angajatori ai reclamantelor, a dobanzilor legale, cu titlul de daune interese pentru neexecutarea unor hotarari judecatoresti, prin care cei din urma au fost indatorati la plata unor sume de bani reprezentand drepturi salariale.

Or, acestea fiind in linii mari limitele investirii, instanta de apel a apreciat ca sunt incidente, in cauza, prevederile art. 3 si 7 din Decretul-Lege nr. 167/1958, termenul general de prescriptie fiind de trei ani si incepand sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, precum si cele ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, care statueaza ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.

Executarea partiala a drepturilor banesti, stabilite prin titlul executoriu mentionat in actiune, nu reprezinta o recunoastere a dreptului a carui actiune se prescrie in sensul prevazut de art. 16 lit. a) din Decretul-Lege nr. 167/1958. Aceasta deoarece, pe de o parte, executarea partiala vizeaza drepturi banesti nerecunoscute de parati, a caror realizare a fost posibila doar printr-un proces civil, cu concursul instantelor de judecata, iar, pe de alta parte, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu putea recunoaste, cu efectul prevazut de art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958, drepturi banesti pentru care reclamantele obtinusera deja un titlu executoriu, ce se bucura de autoritate de lucru judecat.

Dobanzile legale, ce fac obiectul prezentului litigiu, exced drepturilor banesti a caror executare a fost suspendata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in vreme ce cauza de intrerupere a prescriptiei vizeaza recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie.

In concluzie, exceptia prescriptiei dreptului la actiune ridicata de paratul- apelant a fost rezolvata in mod corect de catre instanta de fond, asa incat motivul de apel supus analizei mai sus apare ca neintemeiat.

Critica conform careia reclamantii nu sunt indreptatiti la plata dobanzii legale, deoarece, potrivit dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, se realizeaza actualizarea in functie de rata inflatiei, astfel incat nu se mai justifica acordarea dobanzii legale, caci s-ar ajunge la o dubla reparare a prejudiciului si la o imbogatire fara just temei, nu poate fi retinuta.

Pentru debitul principal pot fi acordate dobanzi legale, precum si actualizarea cu rata indicelui de inflatie, deoarece natura juridica a pretentiilor este diferita. Acordarea dobanzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflatiei are ca finalitate pastra rea valorii reale a sumei de bani. Dispozitiile legale incidente in cauza sunt prevederile art. 1082-1088 din Codul civil, raportat la nasterea raportului juridic pentru debitul principal, respectiv plata drepturilor salariale, stabilite prin hotararile judecatoresti, raport care atrage incidenta dispozitiilor vechiului Cod civil, norme care sunt aplicabile si in speta avand in vedere caracterul accesoriu al dobanzilor, fata de debitul principal.

Prin indexare/actualizare, se repara prejudiciul efectiv
(„damnum emergens
”), aceasta avand ca obiectiv pastrarea valorii reale a obligatiei evaluabile in bani, in timp ce dobanzile legale, avand ca obiectiv majorarea valorii reale a obligatiei, proportional cu perioada lipsei de folosinta a banilor, respectiv de la scadenta obligatiei si pana la stingerea acesteia prin plata integrala, se cuvin cu titlu de beneficiu nerealizat
(„lucrum cessans”).

Imprejurarea ca dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prevad actualizarea in functie de rata inflatiei, nu prezinta un argument pentru excluderea acordarii dobanzii legale, care are o alta cauza, si nu conduce la o imbogatire fara justa cauza a reclamantilor. In absenta unei norme de interdictie, devine aplicabila norma de drept comun care permite cumulul.

In mod gresit, sustine apelantul ca, in speta, creantele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta, deoarece sunt obligatii afectate de un termen suspensiv, creanta devenind exigibila numai in momentul implinirii acelui termen, reglementat de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care stabileste esalonarea executarii.

Tinzandu-se la obtinerea unui titlu executoriu pentru dobanda legala aferenta obligatiei principale neindeplinita de catre angajator, constand in plata dreptului salarial datorat, nu prezinta relevanta, pentru solutionarea spetei, dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care vizeaza faza de executare silita, evident ulterioara executarii titlului, ce face obiectul prezentei actiuni.

Nu se poate sustine de catre debitor ca obligatia de plata a dobanzilor nu este scadenta, dat fiind ca obligatia principala de plata a dreptului salarial trebuia indeplinita de catre angajator, lunar, la momentul platii salariului, iar ulterior obtinerii hotararii judecatoresti de la momentul cand aceasta a devenit executorie.

Faptul ca prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata, s-a esalonat plata drepturilor banesti ale reclamantelor, stabilite prin titlurile executorii, nu afecteaza dreptul acestora de a pretinde plata dobanzii legale pentru acoperirea integrala a prejudiciului care li se produce prin lipsa de folosinta a sumelor de bani pe care le datoreaza paratii.

Pe de alta parte, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata, nu s-a negat existenta si intinderea drepturilor constatate prin hotarari judecatoresti si nu s-a refuzat punerea acestora in executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare esalonata a obligatilor de plata continute in aceste titluri.

Acest act normativ nu are semnificatia exonerarii debitorilor de plata daunelor interese moratorii, intrucat art. 1082 din Codul civil din anul 1864 consacra principiul raspunderii debitorului pentru executarea cu intarziere, acesta putand fi obligat la despagubiri, indiferent daca a actionat cu intentie sau din culpa. Raspunderea sa civila va fi atrasa ori de cate ori nu se dovedeste existenta unei cauze straine, exoneratoare de raspundere, reprezentata de: cazul fortuit, forta majora, fapta creditorului insusi ori fapta unui tert pentru care debitorul nu este tinut a raspunde.

Or, esalonarea platii instituita prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata, nu este o cauza exoneratoare de raspundere.

Achitarea partiala a sumelor de bani cuvenite reclamantelor, ca efect al respectarii dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, cu modificarile ulterioare, nu poate schimba in nici un fel situatia procesuala a paratului- apelant, aceste plati partiale urmand a fi avute in vedere la calculul dobanzii legale, in cursul executarii sentintei apelate.

In acelasi sens este si decizia nr. 2/17.02.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 21/2013 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411/3.06.2014, prin care s-a statuat ca: „in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I si art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011”. Aceasta decizie este obligatorie pentru instantele de judecata, conform art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Avand in vedere aceste considerente, in conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelul formulat de paratul- apelant Ministerul Justitiei ca nefondat.