Admisibilitatea Actiunii In Evacuare In Litigiile In Care Cel Care Detine Bunul Nu Opune Vreun Titlu. » Consultă Avocat
Plangere Penala
Termenul de formulare a contestatiei, in baza Legii nr. 10/2001, impotriva deciziei sau, dupa caz, dispozitiei motivate de respingere a notificarii. Termen de decadere.
18 martie 2020
avocat bun
Instanta competenta sa solutioneze cererile in materie de mostenire in situatia in care masa succesorala include un imobil situat in raza teritoriala a altei instante. Situatia cererilor accesorii si incidentale.
18 martie 2020

Admisibilitatea actiunii in evacuare in litigiile in care cel care detine bunul nu opune vreun titlu.

cabinet avocatura

cabinet avocatura

Admisibilitatea actiunii in evacuare in litigiile in care cel care detine bunul nu opune vreun titlu.

 

Cod civil, art. 480

 

In situatia in care cel care detine bunul imobil nu opune vreun titlu, a considera ca actiunea in evacuare este inadmisibila, ar nesocoti atat garantiile dreptului de proprietate, ca drept absolut, reglementat de art.480 Cod civil, cat si insusi specificul actiunii in revendicare.

In acest context, trebuie avut in  vedere ca protectia dreptului de proprietate nu trebuie limitata strict la actiunea in revendicare, fiind necesar a se  recunoaste titularului acestui drept posibilitatea de a putea alege calea pe care intelege sa-si valorifice atributele dreptului de proprietate, nefiind echitabil a i se impune calea cea mai anevoioasa si costisitoare, pe care o reprezinta actiunea in revendicare.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,

 Decizia nr. 312 din 18 aprilie 2011.

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita, prin dosarul nr. 16204/281/2007, cu solutionarea recursului declarat de reclamantul POV, in contradictoriu cu paratii PIR, AA, PMA, PG si PMF, impotriva deciziei civile nr. 543 din data de 20 octombrie 2010 pronuntata de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul POV impotriva sentintei civile nr. 111/13.01.2010 a Judecatoriei Ploiesti.

In recursul declarat impotriva acestei decizii, reclamantul POV a formulat un motiv de recurs, pe care l-a subsumat cazului de modificare reglementat de pct. 9 al art.304 Cod pr.civila, invocand in concret, gresita aplicare si interpretare realizata de instanta de apel, a disp.art.480 Cod civil, 1416 si urm.Cod civil.

In fapt, recurentul a sustinut ca rationamentul instantei de apel, de a considera ca actiunea sa de evacuare este inadmisibila, intrucat ar avea la dispozitie actiunea in revendicare, este gresit, intrucat, investind instanta de fond cu solutionarea unei actiuni in evacuare, pentru a demonstra ca intimatii nu detin un drept locativ legitim asupra spatiului folosit, era nevoit sa dovedeasca existenta dreptului  sau de proprietate.

In realitate insa, a apreciat recurentul, tribunalul a ocolit criticile sale, formulate impotriva sentintei si a ignorat ca detine deja o hotarare de evacuare  si de revendicare in contradictoriu cu intimata intervenienta, astfel incat, fata de aceasta, era inutila o noua actiune in revendicare.

S-a solicitat admiterea  recursului, intrucat intimatii nu detin, in raport cu recurentul, un drept locativ legitim.

Recursul a fost admis de catre Curtea de Apel Ploiesti, care a pronuntat in acest sens, la data de 18.04.2011, decizia nr. 312, prin care a dispus casarea deciziei civile nr. 543 pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 20 octombrie 2010 si trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeasi instanta de apel, retinandu-se urmatoarele :

Ca prim aspect,  Curtea a constatat existenta unei prime contradictii in  hotararea pronuntata de judecatorii apelului, care, desi mentin solutia de respingere ca neintemeiata a actiunii in evacuare, pronuntata de judecatorul fondului, o argumenteaza  pe considerente total diferite, care tin de inadmisibilitatea actiunii in evacuare.

In al doilea rand, rationamentul juridic la care au achiesat judecatorii apelului si care se regaseste si in considerentele deciziei civile nr.2102 din 17.03.2005 a Inaltei Curti de Casatie  si Justitie) se bazeaza , in esenta, pe opinia conform careia, actiunea in evacuare ar fi admisibila doar in ipoteza in care raporturile juridice dintre parti izvorasc din contracte de locatiune, in toate celelalte cazuri o astfel de actiune fiind inadmisibila, partea avand la indemana o actiune reala pentru apararea dreptului sau de proprietate, respectiv actiunea in revendicare.

Curtea a apreciat ca, in situatia in care cel care detine bunul nu opune vreun titlu, rationamentul prezentat de judecatorii apelului, ar nesocoti atat garantiile dreptului de proprietate, ca drept absolut, reglementat de art. 480 Cod civil, cat si insusi specificul actiunii in revendicare.

 Astfel, trebuie avut in vedere ca protectia dreptului de proprietate nu trebuie limitata strict la calea actiunii de revendicare, fiind necesar a se recunoaste titularului acestui drept, posibilitatea de a putea alege calea pe care intelege sa isi valorifice atributele dreptului de proprietate, nefiind echitabil a i se impune calea cea mai anevoioasa si costisitoare, pe care o reprezinta actiunea in revendicare.

De asemenea, in egala masura, Curtea a apreciat ca putem discuta despre o veritabila actiune in revendicare numai in situatia  in care partile adverse invoca fiecare cate un titlu, intrucat numai intr-o astfel de ipoteza se poate recurge la proba definitorie pentru aceasta actiune, constand in compararea titlurilor de proprietate, dandu-se eficienta dupa distinctiile cunoscute (preferabilitate, transcriere, etc).

In acest context, Curtea a stabilit ca rationamentul prezentat de instanta de apel este in mod evident bazat pe o interpretare restrictiva si distorsionata a actiunii in evacuare, omitandu-se  a se avea in vedere ca aceasta actiune are doar un caracter posesoriu, intrucat tinde numai la dobandirea posesiei materiale a bunului si nu urmareste, in cazul lipsei totale a titlului paratului, stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, ca in cazul actiunii in revendicare, de vreme ce paratul nu a exhibat un titlu care sa conteste calitatea de proprietar a reclamantului.

Aceasta  ipoteza o regasim in pricina dedusa judecatii, intrucat paratii-intimati  nu au invocat prin intampinarea aflata la fila 19 dosar un drept de proprietate propriu, ci s-au rezumat la a sustine ca reclamantul-recurent nu detine un titlu de proprietate asupra constructiei.

La randul sau, intimata intervenienta OE, desi formuleaza la instanta de fond cerere de interventie in interes propriu, solicita doar respingerea actiunii  promovata de reclamant ca neintemeiata, fara a cere sa se constate existenta vreunui drept propriu de  proprietate.

Acesta a constituit si motivul pentru care instanta de fond, desi dispusese in dispozitivul sentintei admiterea cererii de interventie in interes propriu si respingerea actiunii ca neintemeiate, nu stabileste nimic  cu  privire la existenta vreunui  drept de proprietate in favoarea intervenientei, ceea ce ar fi presupus in mod logic, admiterea

cererii de interventie, intrucat, astfel cum  s-a mentionat in precedent, nu fusese investita in acest sens.

De altfel, o astfel de pretentie nici nu ar fi putut fi formulata, in conditiile in care,  intervenienta a fost parte in decizia nr.600/2004 a Curtii de  Apel Ploiesti, prin care s-a admis actiunea in revendicare formulata de  recurentul din prezenta cauza, in privinta imobilului in  litigiu in prezentul dosar, dispunandu-se ca intervenienta sa i-l lase in deplina proprietate si  posesie.

In aceasta situatie, Curtea a constatat ca rationamentul juridic prezentat de judecatorii apelului apare ca fiind gresit, actiunea in evacuare formulata de catre reclamantul – recurent fiind, datorita datelor concrete ale spetei analizate punctual, in paragrafele precedente, admisibila.

Fata de imprejurarea ca instanta de apel a analizat doar aspectele admisibilitatii actiunii si nu a raspuns motivelor de apel formulate de reclamant, Curtea a stabilit ca in cauza ne aflam  intr-o situatie de necercetare a fondului apelului, ceea ce impune , in temeiul disp.art.304 pct.9 Cod pr.civila rap. la art.312 alin.1, 2, 3 si 5 Cod pr.civila, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiasi tribunal.

 



(Judecator

Andra Corina Botez )

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.