Actualizare pensie serviciu

 

Index tematic: Contencios administrativ fiscal

Legislatie relevanta: Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de conturi

 

Rezumatul problemei de drept:

Actualizarea pensiilor de serviciu ale auditorilor publici externi din cadrul Curtii de conturi potrivit art. 51(10) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de conturi. Anularea Adeverintei-tip emisa initial, in baza careia a fost stabilit cuantumul pensiei de serviciu.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3762  din data de 7  decembrie 2018

 

            Prin sentinta nr. 1468 din 18.12.2017, pronuntata de Tribunalul B, s-a respins cererea formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre reclamant.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul X, criticând-o pentru nelegalitate.

In motivarea recursului, se arata ca sentinta este nelegala si netemeinica deoarece, prin solutia si motivarea sa este discriminatorie, raportat la imprejurarea ca, persoane aflate in situatii sensibil similare, primesc tratament diferit, situatie care incalca principiul interzicerii discriminarii, statuat atât de legislatia europeana, respectiv art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.2 alineatul 2 din Directiva U.E., precum si de practica deja constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Precizeaza ca a solicitat instantei de fond, pe baza probatoriului administrat in cauza, sa oblige pârâta la anularea  adreselor de raspuns (prima) a paratei, inregistrata sub nr. …, din 20.01.2017 si Adresa de raspuns (a doua) a paratei, inregistrata sub nr. …, din 05.03.2017, precum si adeverinta-tip, emisa de Curtea de Conturi a României si inregistrata la registratura acestei institutii sub nr. …, din data de 25.04.2016, prin care s-a stabilit pensia de serviciu, conform Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si completata prin Legea nr. 7/2016 si sa elibereze o noua Adeverinta-tip, care sa cuprinda procentul de majorare a salariului de baza de care beneficiaza auditorul public extern aflat in activitate, la data acestei ultime solicitari.

A mai aratat ca, in prezent este pensionar si a detinut, timp de 21 de ani,

calitatea de auditor public extern in  cadrul acestei institutii, respectiv, Camera de Conturi B..     In corespondenta anterioara promovarii actiunii in instanta, parata a invocat  art.51 alin.(11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si completata prin Legea nr.7/2016.

Prin aplicarea disp. art.51 alin.(11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si  functionarea Curtii de Conturi, modificata si completata prin Legea nr.7/2016, se  ajunge la stabilirea unui calcul corect si echitabil, recurentul beneficiind de  acelasi nivel de salarizare, in conditii identice de functie, vechime, grad sau treapta ca alte persoane aflate in  situatii similare, caz in  care si modul de calcul al pensiei ar trebui sa fie identic.

Este injust, inechitabil, dar mai ales neconstitutional asa cum a aratat deja, ca doua persoane aflate in situatii similare ba, chiar identice sa primeasca, pensii de serviciu diferite, tocmai din cauza bazei de calcul avuta in  vedere la stabilirea cuantumului pensiei.

Protejarea europeana a  drepturilor omului prin Carta drepturilor fundamentale reprezinta o garantie constitutionala ca Uniunea Europeana nu va aduce atingere valorilor constitutionale ale statelor membre.

Carta este, in prezent, un instrument central in ordinea juridica a Uniunii devenind, de la data proclamarii, un „cod de conduita" pentru institutiile Uniunii Europene, acestea asumându-si obligatia fireasca de a legifera intr-o maniera care sa nu aduca atingere drepturilor fundamentale astfel consacrate.

Art.51 alin.(11) din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si completata prin Legea nr.7/2016, in  situatia in  care este interpretat in  sensul pe carte l-a aratat, determina aparitia unor astfel de situatii, ca cea in care recurentul primeste o pensie mai mica decât a unei alte persoane aflata in  aceeasi situatie - profesionala, de vechime, pregatire, nivelul postului si de vârsta - desi, paradoxal, sunt aplicate aceleasi dispozitii legale.

In al III-lea capitol al aceste reglementari, intitulat "Egalitatea" sunt garantate egalitatea in fata legii, nediscriminarea, diversitatea culturala, religioasa si lingvistica, egalitatea intre barbati si femei, drepturile copilului, drepturile persoanelor in vârsta, integrarea persoanelor cu handicap.

Constitutia României a statuat, in  art. 16, egalitatea in  fata legii.

In momentul in care Tratatul de la Lisabona a intrat in vigoare, in 2009, acesta a modificat statutul Cartei pentru a o transforma intr-un document obligatoriu, din punct de vedere legal. Ca urmare, institutiile UE au obligatia de a o respecta. Statele membre sunt, de asemenea, obligate sa respecte Carta, insa numai daca aplica dreptul UE, asa incât, cum România este membra cu drepturi depline a Uniunii Europene, este obligatorie respectarea tuturor acestor principii, care se regasesc, de altfel, si in  Constitutia României, art.16.

Art. 14 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului se refera la obligatia statelor de a asigura exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute in acest document juridic international cu caracter regional fara discriminare de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice, avere, nastere etc.

Astfel, principiul nediscriminarii prevazut de Conventia Europeana isi are originea in art. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care dispune: „ Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii."

Carta drepturilor Fundamentale stipuleaza, la rândul sau, in art. 21 prevede ca „Se interzice orice discriminare bazata in special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice etc ".

In ceea ce priveste Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in materia discriminarii, este reglementata o dubla interdictie, in sensul ca art. 14 nu consacra decât o interdictie limitata, in vreme ce Protocolul nr. 12 la Conventia Europeana contine o interdictie generala, astfel incât toate persoanele aflate sub jurisdictia statelor contractante vor putea invoca in fata instantei europene incalcarea dreptului la nediscriminare de catre autoritatile nationale nu numai cu privire la drepturile si libertatile garantate de Conventie, ci si cu privire la orice drept recunoscut in legislatia nationala a statului contractant in cauza.

In cadrul dreptului european privind nediscriminarea, un mecanism de protectie poate fi exprimat in termeni generali sau in termeni specifici mai limitativi. Dreptul Uniunii Europene prevede numai mecanisme de protectie specifice limitative pentru discriminarea directa si un mecanism de protectie general numai in contextul discriminarii indirecte. Cu alte cuvinte, in baza

directivelor privind nediscriminarea, discriminarea directa va putea fi justificata numai atunci când urmareste scopuri precise mentionate in mod expres in directivele respective.

Prin felul cum a procedat pârâta intimata a creat o situatie vadit discriminatorie a lui fata de persoane aflate in  aceeasi situatie, din toate punctele de vedere enuntate mai sus, invocând acelasi text de lege. Situatia este o discriminare directa, deoarece a primit un  tratament diferit fata de al altor persoane aflate in  aceeasi situatie, indeplinind aceleasi conditii (de pensionare).

Discriminarea directa este definita in mod similar in CEDO si in dreptul UE. Articolul 2 alineatul (2) din Directiva UE privind egalitatea de tratament intre persoane, fara deosebire de rasa sau origine etnica prevede ca discriminarea directa apare „atunci când o persoana este tratata mai putin favorabil decât este; a fost sau ar fi o alta persoana, intr-o situatie comparabila, pe baza rasei sau originii etnice CEDO utilizeaza formularea potrivit careia trebuie sa existe „o diferenta in tratamentul unor persoane aflate in situatii analoage sau sensibil similare", care „se bazeaza pe o caracteristica identificabila".

Situatia sa este vadit o discriminare directa, prin aceea ca pârâta a inteles sa interpreteze in  mod diferit, restrictiv si discriminatoriu acelasi text de lege, consecinta fiind cuantumul pensiei calculat in  mod eronat iar pensia de care reclamantul beneficiaza sa fie mai mica decât a altor persoane aflate in  aceeasi situatie la data pensionarii.

Prin luarea unor masuri speciale, guvernele pot asigura „egalitate materiala", respectiv, sanse egale pentru a profita de oportunitatile de acces la beneficii, oferite de societate, mai degraba decât „egalitate formala". Guvernele, angajatorii si furnizorii de servicii care nu tin seama de necesitatea luarii unor masuri speciale sporesc riscul ca regulile si practicile lor sa constituie discriminare indirecta. CEDO a afirmat ca „dreptul de a nu face obiectul discriminarii in cadrul exercitarii drepturilor garantate prin CEDO este, de asemenea, incalcat atunci când statele [...] nu trateaza diferentiat persoanele ale caror situatii sunt semnificativ diferite".

In mod similar, directivele UE privind nediscriminarea prevad in mod expres posibilitatea unei actiuni pozitive, afirmând: „in vederea punerii in practica a egalitatii depline, principiul egalitatii de tratament nu trebuie sa impiedice un stat membru sa mentina si sa adopte masuri specifice pentru prevenirea sau compensarea dezavantajelor legate de un criteriu protejat.

Instanta nu s-a pronuntat asupra acestor aspecte si inscrisuri.

Dupa cum a aratat, motivul tratamentului diferentiat este neexprimat sau superficial, parata intelegând sa nu motiveze decizia de a respinge solicitarea lui initiala, ca si pe parcursul procesului, de altfel.

Pentru a face fata dificultatii de a dovedi ca tratamentul diferentiat s-a bazat pe un criteriu protejat, dreptul europeana privind nediscriminarea permite ca sarcina probei sa fie repartizata.

Considera ca a aratat si dovedit circumstantele pe baza carora se poate stabili ca a avut loc discriminarea, sarcina probei revine, totusi, autorului discriminarii, care trebuie sa faca dovada contrara.

Ceea ce trebuie dovedit intr-un caz de discriminare este pur si simplu existenta unui tratament diferentiat, pe baza unui criteriu interzis, care nu este justificat. Aceasta inseamna ca faptele care sunt auxiliare situatiilor de discriminare nu trebuie stabilite pentru a sustine o plângere.

Este evident ca se pot crea diferentieri intre persoane aflate in  situatii identice, atâta vreme cat se mentine interpretarea ca " ... pensia de serviciu este in  cuantum de 80% din baza de calcul reprezentata de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzatoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii in  care se depune cererea de pensionare", deoarece, desi procentul este acelasi, respectiv, 80% din baza de calcul, media veniturilor brute lunare realizare cu caracter permanent este diferita, din moment ce asupra acestor venituri medii se aplica procentul de majorare a salariului de baza de care beneficiaza auditorul public extern aflat in  activitate.

Solicita admiterea recursului, pe fond admiterea actiunii si obligarea paratei la emiterea unei alte Adeverinte-tip, care sa cuprinda procentul de majorare a salariului de baza de care beneficiaza auditorul public extern aflat in activitate, aplicat ulterior.

Intimata pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a formulat intâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arata ca pensia de serviciu  a recurentului a fost stabilita in baza adeverintei tip eliberata la 25.04.2016 in conformitate cu disp. art. 51 alin. 11 din Legea nr. 94/1992  ca rezultat a veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni in care a depus cererea de pensionare, inclusiv  majorarile acordate incepând cu luna  decembrie 2015.

Datorita faptului ca cerere privind stabilirea pensiei de serviciu s-a depus in luna martie 2016 si pensia de serviciu a fost stabilita si pusa in plata incepând cu luna aprilie  2016, rezulta ca baza de calcul nu poate sa cuprinda  alta perioada decât ultimele 12 luni anterioare lunii martie 2016.

In mod corect instanta de fond a retinut ca actualizarea pensiilor de serviciu se efectueaza in toate cazurile dupa momentul stabilirii pensiilor de serviciu, prin aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflata in plata a procentului de majorare a salariului de baza de care beneficiaza auditorul public extern aflat in activitate, in acord cu procedura prevazuta de art.17 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 7/2016 din 12.04.2016.

In vederea actualizarii pensiei de serviciu se procedeaza astfel: a) Curtea de Conturi comunica in scris Casei Nationale de Pensii Publice procentul de majorare a salariilor de baza ale auditorilor publici externi aflati in activitate, cu precizarea actului normativ aplicabil; b) Casa Nationala de Pensii Publice transmite Curtii de Conturi listele cu titularii pensiilor de serviciu aflate in plata. Listele vor contine urmatoarele elemente: nume, prenume, CNP, numarul si data deciziei de pensie si casa teritoriala de pensii in evidenta careia se afla dosarul de pensie; c) Dupa primirea listelor prevazute la lit. b), Curtea de Conturi va completa adeverintele, conform anexei nr.3, cu datele necesare actualizarii pensiilor de serviciu si le va transmite caselor teritoriale de pensii, in vederea punerii in aplicare.

(2) La fiecare actualizare a pensiilor de serviciu, casele teritoriale de pensii emit o noua decizie de pensie, pe baza adeverintelor intocmite si comunicate potrivit alin. (1).

(3) Noua decizie de pensie de serviciu, insotita de o copie a adeverintei in baza careia efectuat actualizarea, se comunica pensionarului de catre casele teritoriale de pensii”.

Solicita respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinta, prin prisma criticilor din recurs,  in raport de actele si lucrarile dosarului, de dispozitiile legale ce au incidenta in cauza, constata urmatoarele:

Prin recursul formulat, recurentul reclamant a invocat in esenta, faptul ca sentinta atacata nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, deoarece instanta de fond nu a analizat toate sustinerile reclamantului, precum si toate inscrisurile depuse de acesta, motiv de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.p.c., precum si faptul ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre cu aplicarea gresita a normelor de drept material, intrucât recurentul reclamant a primit un tratament discriminatoriu fata de alte persoane aflate in aceeasi situatie, motiv de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.p.c.. Recursul este nefondat.

In ce priveste primul motiv de casare invocat de recurent, prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.p.c., Curtea constata ca acesta nu este incident, sentinta instantei de fond fiind data cu respectarea art. 425 alin. 1 lit. b C.p.c., continând considerentele pe care se intemeiaza solutia data, precum si motivele pentru care s-au inlaturat sustinerile partilor.

Astfel, instanta de fond a aratata ca reclamantul nu se afla in aceeasi situatie cu persoana careia i-a fost eliberata Adeverinta – tip din data de 31.05.2017, având in vedere ca aceasta din urma a fost eliberata la peste un an fata de data la care s-a eliberat reclamantului adeverinta tip nr. … din 25.04.2016.

Totodata, Curtea constata ca instanta de fond a analizat toate aspectele invocate de reclamant, prin raportare la normele de drept incidente, astfel incât nu se poate considera ca sentinta instantei de fond este nemotivata.

In ce priveste motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.p.c., nici acesta nu poate fi retinut, sentinta instantei de fond fiind data cu aplicarea corecta a dispozitiilor de drept material.

Astfel, in mod corect a retinut instanta de fond faptul ca in cauza reclamantul s-a intemeiat pe dispozitiile art. 51 alin. 10 din Legea nr.94 din 1992, care la data la care acesta a solicitat Curtii de Conturi eliberarea unei noi adeverinte tip privind stabilirea pensiei de serviciu, avea urmatorul continut:
 pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi ai Curtii de Conturi se actualizeaza prin aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflate in plata a procentului de majorare a salariului de baza de care beneficiaza auditorul public extern aflat in activitate, cu acelasi nivel de salarizare, in conditii identice de functie, vechime, grad sau treapta. Daca in urma actualizarii rezulta o pensie mai mica, se pastreaza pensia aflata in plata.

Raportat la dispozitia legala mai sus enuntata, instanta de fond a concluzionat ca stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu si actualizarea acesteia se fac la momente diferite, pârâta respectând dispozitiile incidente.

Fata de sustinerile recurentului din cuprinsul cererii de recurs, Curtea subliniaza faptul ca  modul in care are loc actualizarea pensiei de serviciu este la latitudinea legiuitorului, intimata pârâta Curtea de Conturi sau instanta de judecata neputând adauga ori schimba legea, procedând la o alta aplicare a dispozitiilor privind actualizarea, in sensul dorit de reclamant.

De altfel, criticile reclamantului vizeaza mai degraba modul in care legiuitorul a inteles sa reglementeze actualizarea pensiei de serviciu, iar nu aplicarea efectiva de catre intimata pârâta a dispozitiilor art. 51 alin. 10 din Legea nr. 94 din 1992.

Astfel, prin prezentul demers judiciar recurentul reclamant urmareste, de fapt, anularea Adeverintei tip nr. … din 25.04.2016, precum si emiterea unei noi adeverinte tip in functie de care sa se calculeze pensia de serviciu.

Cu toate acestea, recurentul reclamant nu a facut dovada niciunui motiv de nelegalitate care sa priveasca Adeverinta tip din anul 2016, aceasta cuprinzând vechimea in activitate in calitate de auditor public extern la data incetarii raportului de munca, precum si media veniturilor totale brute, utilizata la stabilirea pensiei de serviciu.

Reclamantul a invocat, in esenta, faptul ca este discriminat fata de alte persoane care s-au pensionat ulterior si ale caror venituri totale brute au cuprins majorarile salariale de care acesta nu a beneficiat, astfel incât media veniturilor totale brute a fost mai mare.

Cu toate acestea, Curtea retine, in acord cu instanta de fond, faptul ca reclamantul nu se afla in situatie identica cu persoanele care s-au pensionat ulterior si care au beneficiat de alte drepturi salariale ca urmare a unor majorari, având in vedere ca pensia de serviciu a reclamantului a fost calculata in raport de situatia existenta la data incetarii raporturilor de serviciu ale acestuia si in functie de veniturile incasate de reclamant pâna la acel moment.

Astfel, adeverinta emisa reclamantului nu poate contine alte drepturi salariale, de care acesta nu a beneficiat, dar pe care ar fi putut sa le incaseze daca nu i-ar fi incetat raporturile de serviciu, având in vedere ca acest act atesta o situatie de fapt, existenta la momentul incetarii raportului de munca al reclamantului.

Pentru aceasta situatie, legiuitorul a reglementat actualizarea pensiei de serviciu, in cuprinsul art. 51 alin. 10 din Legea nr. 94 din 1992, iar nu refacerea adeverintei-tip in functie de care s-a stabilit cuantumul pensiei de serviciu.

Fata de toate aceste considerente, retinând ca sentinta instantei de fond este legala, nefiind incidente motivele de casare prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 C.p.c., Curtea, in baza art. 496 C.p.c. a respins recursul ca nefondat.

      Autorul sintezei,

        Judecator Mirela  Malita