Actiunea civila in procesul penal. Vatamare corporala din culpa.Nerespectarea dispozitiilor legale privuind regimul circulatiei pe drumurile publice. Calitate procesuala activa. Repararea pagubei. Daune materiale. Daune morale. Contributie lunara la intretinerea partii civile.

 

Cod proc. penala , art. 14 si 16       

Cod penal, art. 184 alin. 1 si 3,

OUG nr. 195/2002 rep., art.35 alin.1, art.45 alin.1 si 3 si art.47  

Legea nr. 136/1995 privind regimul asigurarilor si reasigurarilor, art. 49-50

art. 999 Cod Civil (renumerotate art. 1391 NCC)

Rezolutia Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei nr. 75/1975

 

 
In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, cuantumul prestatiei lunare cuvenite partii civile,, trebuie sa reprezinte intocmai echivalentul castigului din munca de care a fost lipsita pana la data solutionarii cauzei si este impiedicata sa-l dobandeasca in continuare, ca efect al reducerii capacitatii de a muncii, prin pierderea functiei unui organ, consecinta a infirmitatii permanente, determinate prin expertiza medico-legala de specialitate.

Pe de alta parte, dreptul la reparare a prejudiciului nepatrimonial este recunoscut numai pentru persoana vatamata direct prin fapta ilicita a inculpatului, acesteia putandu-i-se acorda o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1696 din 6 decembrie 2013.

 

Prin sentinta penala nr. 2488/27.12.2012 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, admitandu-se actiunile civile disjunse conform art. 320/1 alin.5 Cod proc. penala, intre altele, s-a dispus obligarea inculpatei alaturi de asiguratorul de raspundere civila si la plata sumelor de 15.000 euro daune materiale si de 30.000 euro daune morale catre partea civila MEV, precum si de 10.000 euro cu titlu de daune morale catre partea civila MS, sotul acesteia.

De asemenea, in favoarea primei partii civile s-a stabilit si o prestatie periodica lunara in cuantum de 350 lei, incepand cu data de 05.09.2009 si pana la data incetarii starii de invaliditate.

Impotriva acestei sentinte au declarat  recursuri partile civile, persoane fizice precum si asiguratorul de raspundere civila, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.

Motivele de casare invocate sunt fondate, in parte.

Potrivit dispozitiilor art. 14 si 16 Cod proc. penala actiunea civila exercitata in procesul penal are ca obiect exclusiv tragerea la raspundere civila a inculpatului, in principal, iar in subsidiar si a altor persoane  care, prin efectul legii ori conventional sunt chemate sa contribuie solidar, dupa caz alaturi sau in subsidiar, pentru acoperirea pagubelor produse prin infractiunile deduse judecatii instantei penale si a caror reparare este guvernata de legea civila.

Prima instanta investita cu solutionarea laturii civile conform art. 320

¹

alin. 7 Cod proc. penala, a constatat corect intrunirea cumulativa a conditiilor ce reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, in persoana inculpatei-intimate, precum si cele privind raspunderea asiguratorului alaturi de aceasta, astfel cum impun dispozitiile art. 49-50 din Legea nr. 136/1995, in cazul prejudiciilor produse de catre autoturismele asigurate de raspundere civila, in cadrul accidentelor de circulatie.

Din acest punct de vedere intemeiat, s-a retinut ca izvorul pretentiilor civile, obiect al actiunilor civile exercitate de recurentii-persoane fizice, decurge din fapta ilicita a inculpatei, deoarece prin sentinta penala nr. 732/17 aprilie 2013 pronuntata de aceeasi instanta, a fost condamnata definitiv pentru doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal, parte vatamata minorul MPC si prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, parte vatamata MEV, mama acestuia.

Astfel, la solutionarea laturii penale, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, ca faptele au fost comise in cadrul evenimentului rutier din data de 05 septembrie 2009, cand in conditii de vizibilitate oferita de lumina farurilor, pe un carosabil uscat, conducand autoturismul proprietate personala, in afara localitatii, aceasta a pierdut controlul volanului si patrunzand pe contrasens, a intrat in coliziune cu autoturismul condus de partea civila MS si avand ca pasageri pe partea civila MEV,  sotia sa impreuna cu fiul minor, partea civila MPC.

Potrivit rapoartelor de expertiza medico-legale intocmite in cauza, in imprejurarile de fapt mentionate, cele trei parti civile au suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 8-9 zile, 100 zile, respectiv 25-30 zile de ingrijiri medicale, in cazul secundei avand ca urmare si pierderea ochiului stang, aspect ce constituie infirmitate fizica permanenta.

Primindu-se drept concludent raportul de expertiza tehnica auto, prin sentinta penala s-a retinut iar la solutionarea laturii civile a procesului penal (disjunsa conform art. 320/1 alin. 7 Cod proc. penala) s-a confirmat ca accidentul de circulatie, respectiv vatamarea corporala a partilor civile, s-a datorat culpei exclusive a inculpatei-intimate, constand in nerespectarea normelor de circulatie rutiera prev. de art. 35 alin. 1, art. 45 alin. 1 si 3 si art. 47 din OUG nr. 195/2002 republicata.

Prin actiunile civile exercitate, partile vatamate MEV si MS au solicitat obligarea inculpatei si asiguratorului de raspundere civila la plata sumelor de 15.000 euro daune materiale, precum si de 1.500 euro daune materiale, ocazionate de internarea si ingrijirea minorului parte vatamata.

Cu aceeasi ocazie, acestea s-au constituit parti civile, secundul in nume propriu si pentru minorul sau, cu sumele de 200.000 euro, respectiv cate 50.000 euro daune morale, reprezentand compensarea prejudiciilor personal nepatrimoniale, suferite consecinta a traumatismelor produse din culpa exclusiva a inculpatei.

In fine, partea civila MEV a solicitat si obligarea acestora la plata unei contributii lunare la intretinere, consecinta a pierderii capacitatii de munca, incepand cu data producerii evenimentului rutier si pana la incetarea starii de invaliditate constatata prin decizia de pensionare emisa de autoritatea competenta.

Fata de cele ce preced, sub un prim aspect, curtea constata ca in speta, in mod judicios prima instanta a retinut ca sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, precum si pentru persoana asigurata, in limitele obligatiilor asumate printr-un contract de asigurare de raspundere civila auto, dispunand obligarea inculpatei-intimate alaturi de asiguratorul de raspundere civila la plata sumei de 15.000 euro daune materiale solicitate prin actiunile civile exercitate impreuna de catre partile civile MEV SI MS, in nume propriu.

Intinderea acestora nu este exagerata si satisface intocmai principiile ce reglementeaza repararea unor astfel de prejudicii, potrivit legii civil, avand in vedere ca prin documentatia medicala depusa in ambele faze procesuale s-a dovedit ca din culpa exclusiva a inculpatei, ulterior producerii evenimentului rutier, traumatismele corporale grave suferite de partea civila MEV au impus multiple internari in spitale de specialitate, in cadrul carora s-au efectuat interventii chirurgicale finalizate prin eviscerarea globului ocular stang si protezarea acestuia cu implant de bila.

Pe de alta parte, din raportul de expertiza medico-legala intocmit in cauza rezulta ca in cadrul evenimentului rutier aceeasi parte civila a suferit contuzie toracala abdominala, fractura bazin, fracturi femur bilateral si dreapta, paralizie sciatic bilaterala, deci traumatisme care in mod notoriu, justifica sustinerile necesitatii alocarii sumelor de bani precizate prin notele scrise, ca reprezentand cheltuieli efectuate pentru plata celor trei martori insotitori, respectiv efectuarea igienei proprii, a activitatilor zilnice din gospodarie, inclusiv cresterea si ingrijirea minorului in varsta de 7 ani.

Mai mult, din actele medicale depuse la judecata recursului, se determina concluzia ca si in prezent atari consecinte prejudiciabile materiale continua deoarece traumatismele corporale mentionate au impus o serie de internari in cadrul serviciilor de ortopedie si oftalmologice, practicandu-se interventii chirurgicale postoperatorii pentru vindecarea fracturilor multiple ale membrelor inferioare, respectiv reconstructia globului ocular stang pentru ameliorarea sechelelor functionale ireversibile.

La acestea se adauga declaratiile celor sapte martori propusi in dovedirea pretentiilor materiale solicitate, toti confirmand plata sumelor achitate pentru serviciile prestate in folosul respectivei parti civile, dupa caz, imprumuturile acordate direct sau prin sotul sau partea civila MS, al carui cuantum apare mai mult decat rezonabil pentru ingrijirea pe perioada internarilor medicale ori post operatorii, a unui bolnav diagnosticat cu gravele traumatisme corporale retinute prin expertiza medico -legala, ca necesitand pentru vindecare cel putin 100 zile de ingrijiri medicale.

Si suma de 350 lei acordata cu titlu de prestatie lunara la intretinerea partii civile MEV, calculata incepand cu 05.09.2009,  data producerii evenimentului rutier si pana la incetarea starii de invaliditate, s-a stabilit corect.

      Cuantumul acesteia corespunde intocmai dispozitiilor art. 1387 NCC privind repararea prejudiciilor produse prin vatamarea corporala suferita, reprezentand intocmai echivalentul castigului din munca de care a fost lipsita pana la data solutionarii cauzei si este impiedicata sa-l dobandeasca in continuare, ca efect al reducerii capacitatii de munca, prin pierderea functiei si protezarea oculara a ochiului stang, infirmitate permanenta, determinata prin expertiza medico-legala de specialitate.

Faptul ca la data producerii evenimentului rutier partea civila nu era incadrata in munca, nu constituie suficient temei pentru inlaturarea dreptului la reparatie sub acest aspect, cat timp fiind in varsta de 41 ani avea deplina capacitate fizica si intelectuala, efectua activitati casnice si de ingrijire a copilului in varsta de 7 ani, iar pe de alta din continutul deciziei de pensionare rezulta ca anterior a obtinut venituri permanente, cotizand la fondul de asigurari sociale o perioada de 14 ani si 7 luni.

Prin urmare, motivele de reformare invocate de asiguratorul de raspundere civila sub aspectele analizate, nu sunt fondate.

Cat priveste solutionarea cererilor formulate de cele trei parti civile vizand acordarea daunelor morale, la exercitarea controlului jurisdictional se constata ca motivul de reformare invocat de partea civila MEV, vizand intinderea daunelor morale acordate prin sentinta adoptata la primul grad de jurisdictie, este insa pe deplin justificat.

Determinarea obligatiei de plata in limita sumei de 30.000 euro, in sarcina inculpatei-intimate, alaturi de asiguratorul de raspundere civila auto este injusta si nu satisface criteriile privind sumele acordate cu titlu de compensatie in materia daunelor morale, astfel cum s-au cristalizat in jurisprudenta interna si se regasesc inclusiv in ghidul intocmit prin grija Fondului de Protectie a Victimelor Accidentelor de Circulatie si Societatilor de Asigurare reactualizat in anul 2012.

Este real ca atari sume nu trebuie sa reprezinte o amendare excesiva a inculpatului si nici sa constituie o sursa de imbogatire a partii civile, dar in circumstantele cauzei, prima instanta era datoare sa observe ca, prin nerespectarea dispozitiilor art. 35 alin. 1, art. 45 alin. 1 si 3 si art. 47 din OUG nr. 195/2002 republicata, conducand autovehiculul in conditii normale de trafic din culpa exclusiva inculpata a produs partii civile MEV grave traumatisme corporale (contuzie toraco-abdominala, fractura bazin, fracturi femur bilateral si dreapta si oculare), ce au necesitat pentru vindecare cel putin 100 de zile de ingrijiri medicale.

S-a dovedit de asemenea, ca pentru ingrijirea acestora recurenta a fost supusa unor suferinte fizice si psihice de exceptie, prin internari repetate in spitale de specialitate, interventiile chirurgicale practicate conducand la pierderea ochiului stang si protezarea acestuia, deci o infirmitate fizica permanenta posttraumatica, consecintele prejudiciabile personal nepatrimoniale (estetice), prelungindu-se si in prezent si impunand noi examene, operatii, consiliere psihica si psihologica, raportat la modificarile de personalitate si reinsertie sociala intervenite in cazul unei femei in varsta de 41 de ani, ultimele operatii fiind efectuate in noiembrie 2013.

De aceea, avand in vedere limitele politei de asigurare, precum si Ordinul CSA/2008, in circumstantele cauzei, curtea apreciaza ca se impune majorarea daunelor morale acordate partii civile MEV, de la suma de 30.000 euro la suma de 75.000 euro, in echivalent in lei la data platii, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru asigurarea unui just echilibru intre prejudiciul personal nepatrimonial suferit si infractiunea stabilita in sarcina inculpatei-intimate, ce se va suporta alaturi de asiguratorul de raspundere civila auto.

Motivul de reformare invocat de recurentul asigurator vizand nelegala obligare alaturi de inculpata intimata, la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale in folosul partii civile MS, este fondat.

Obiectul procesului penal, in prezenta cauza l-au constitui exclusiv infractiunile de vatamare corporala comise de inculpata-intimata privind partile vatamate MEV si MPC, respectiv mama si fiul minor, deoarece prin rechizitoriul nr. 9127/P/2009 intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti s-a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal privind pe partea civila MS, constatandu-se ca nu este indeplinita cerinta numarului de zile de ingrijiri medicale, aratata sub textul incriminatoriu.

Or, potrivit dispozitiilor art. 999 Cod Civil (renumerotate art. 1391 NCC), astfel cum in mod constatat au fost interpretate in jurisprudenta interna si comunitara, inclusiv Rezolutia Comitetului de Ministrii ai Consiliului Europei nr. 75/1975, in caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, dreptul la reparare a prejudiciului nepatrimonial este recunoscut numai pentru persoana vatamata direct prin fapta ilicita a inculpatului, acesteia din urma putandu-i-se acorda o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.

Drept consecinta, la exercitarea controlului jurisdictional rezulta ca, nelegal, prima instanta, prin hotararea atacata a admis actiunea civila exercitata de partea civila MS sub acest aspect, dispunand obligarea inculpatei si asiguratorului la plata sumei de 10.000 euro daune morale, reprezentand prejudiciu personal nepatrimonial, cauzat prin vatamarea corporala a partilor civile MEV si MPC, sotia si fiul acestuia.

Pentru argumentele de fapt si de drept detaliate in precedente conform art. 385

¹⁵

pct. 2 lit. d) Cod proc. penala, curtea va admite recursurile declarate de partile civile si de asiguratorul de raspundere civila, va casa in parte sentinta primei instante, si rejudecand actiunile civile exercitate de acestea, pe fond, va inlatura aspectele de netemeinicie si nelegalitate anterior mentionate.

 

(Judecator Elena Negulescu)